434 matches
-
Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o rochie fără tipar, Căzută, neglijentă, peste pântec. Poetul nu-i nimic fără iubire, E-un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul unui vis Dintr-
POETUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381198_a_382527]
-
Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o rochie fără tipar, Căzută, neglijentă, peste pântec. Poetul nu-i nimic fără iubire, E-un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul unui vis Dintr-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Poetul fără muză-i ca un cântec,Vibrând, pe note false, în zadar,Sau ca o rochie fără tipar,Căzută, neglijentă, peste pântec.Poetul nu-i nimic fără iubire,E-un ager cavaler din noul veac -Își cațără, vremelnic, pe arac,Speranța de erou în devenire.E însoțit năvalnic de o vrajă:Pătrunde sufletele prin halou.În gingășia sa de bibelou,Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajăși le dezmiardă veșnic, în cuvinte,Salvându-le de hăul unui visDintr-un destin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
iar cureaua, o soluție nasoală -... XVII. ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac,Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac,Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanacOri primim, de la natură-n față câte-un bobârnac.... XXII. DAR DE CRĂCIUN, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016. Călina stătea, împreună cu părinții ei
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale ... Citește mai mult La hotarul dintre vise,unde nimeni nu-i stăpân,vorbele rămân nescrise: Mi le-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni -oare cui îi ține partecând mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributarevisul se prăvale sec -reazăm gândurilor rare.Eu cu cine mă petrec?Neînvins, dijmuitorulstrânge brume pe arac,ferecând în vise dorul.Ce mi-a mai rămas să fac?Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale... XIX. SFÂNTĂ MARIA, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2051 din 12 august 2016. SFÂNTĂ MARIA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
fundații precum: Academia de Științe, Literatură și Arte (ASLA), Emeritus al Academiei Româno-Americane (ARA), Asociația Română pentru Patrimoniu (ARP), Asociația Națională a Cavalerilor de Clio, Liga Scriitorilor din România, Fundația Academică Dacoromână, Internațional Association Of Paradoxism, Academia Română Australiană pentru Cultură (ARAC). Cu drag și multă emoție în privire, domnia sa s-a adresat publicului, dezvăluindu-și profundele doruri de România și de plaiurile natale, recitând chiar din versurile proprii. Și-a început mărturisirea „Am emoții. Am mai fost în București și mi-
TRIPLU EVENIMENT EDITORIAL de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381463_a_382792]
-
bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate îs în amorțire Pe un timp nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Doar aracii de la vie Au rămas statui de bronz. Până când ? Nu se mai știe. Pe vier a crescut boz. Înspre sud zboară cocoare, Timpul lenevește totul Într-o mare de răcoare, Când în sobă arde focul. Ion Părăianu Referință Bibliografică: ÎNCEPUT DE
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
Acasa > Literatura > Copii > IUNIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUNIE Volbura, ca un zuluf, Pe arac imită via, În livadă nor de puf Slobozește păpădia. Stă gătită-n mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
Crezând că astfel îi pot stăpânii. Da-n viață nimic nu este-ntâmplător... Și-odată adevărul îl vom ști. Noi suntem nepoții străbunilor daci Ce-n mână cu daca s-au apărat Și l-am avut pe Țepeș,ce în araci Pe hoți și trădători i-a agățat. Exemplul lor noi astăzi să îl urmăm Căci clipa deșteptării a sosit. De hoți, țara străbună s-o curățăm Să-avem un viitor și-un trai tihnit. Ca pasărea Phoenix,noi vom renaște Țara
SOSIT-A CLIPA DEȘTEPTĂRII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371857_a_373186]
-
ți le-ngân? Inocența - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale Referință Bibliografică: Ce mi-a mai rămas să fac? / Miron Ioan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372364_a_373693]
-
dus părinții ... Am rămas stăpânii pe agoniseala ce-au strâs-o cu dinții ... Noi ne hârjonim ca pe un os - câinii. Greu ne regăsim, oricât ne-am răzbate, că mai suntem rude . Nici soră cu frate ! Împărțim căsuța, palma de pământ, aracul cu vița ... Nici un crezământ ! Ne târâm cu anii tot prin tribunale mai răi ca dușmanii ... Probleme banale ! Dar vine o clipă ! Mintea a-ncolțit . Nimeni nu mai țipă, că s-a otrăvit . Pe bună dreptate, timpul, bine știu: le rezolvă toate
PREA TÂRZIU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346301_a_347630]
-
dormi, cu tine-n pat, Numai că dorm, o fi păcat? Vin n-am băut, ci doar lemon. În somn te-ai prefăcut demon. De-ți mai răsuflă vreun hormon, Eu, mâine, mă botez mormon. Te-ntinzi ca vița pe arac; Ești înger ziua, noaptea - drac. Eu nu mai știu ce să mai fac, De dragul tău, m-aș pune-n șfac! Iubito, azi îți dau de știre: În marea mea dezamăgire, Decât să-mi faci vreo pomenire, Mai bine plec la
IUBITO, AZI ÎŢI DAU DE ŞTIRE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346338_a_347667]
-
până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Caracatița timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face ... Citește mai mult Iată cum s-a întâmplat,Când dovleacul cel umflatA dorit și el să fieSus la cucurigu-n vie!Vița fost-a învățată,Ea să fie cățăratăPe aracii ce-i puneaStăpânul, când o-ngrijea.Iar dovleacul, cum se știe,Pe jos e normal să fie,Însă-acesta s-a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat, gândi așa:„- De ce ea pe sus să stea?Eu, săracul, de când
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
și altădată, se instalase o șatră de nomazi. Aveau locul lor, stabilit de când lumea, și-l respectau în fiecare an. Deși le mai furau câte o gâscă, o găină, mai dau iama prin grădini și culegeau fasolea și pătlăgelele de pe araci, castraveții și ardeii grași buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
s-a cocârjit ca o seceră. -Da, fă? Însă, trandafirii ăia galbeni îți vine să-i miroși! -Ei, lasă, de, că sunt și altele...mai frumoase. La alte odoare auzeam alte exclamații: -Văleleu! P-asta s-o pui într-un arac, să sperie graurii! -Ba, s-o pui preș la cățel, să nu răcească! Flăcăii strigau fiecare odor de două-trei ori: -Ăăă-ree! Al cuui e-acest o-door!? La odorul cel mai frumos, femeia sau fata care-l lucrase, venea lângă Govie
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Stihuri > Reflectii > ÎNDEMN PENTRU UNIRE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului 14 Noiembrie 2014 Eu știu că unirea nu-i la toți le plac, Ea e precum via prinsă pe arac, Unul vrea înainte, altul înapoi, Dezbinat e sensul drumului din noi! Ce iubesc în viață, lui nu îi convine, Pe aceste plaiuri, pururea divine, Sub același soare ne aram cu dorul, Cel din începuturi, sufletul și-ogorul Și-n același
ÎNDEMN PENTRU UNIRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371679_a_373008]
-
cea mai apropiată de cea în discuție o găsim în legendele cosmogonice românești. Dumnezeu și ajutorul său, ariciul - el însuși un „ghem țepos” sau „ un ghemotoc” de animal (125) -, „urzesc” lumea cu ajutorul unui ghem de ață. „Dumnezeu urzea [lumea] pe după araci. Ariciul, care ajuta la urzit, ferindu-se de un araci, a scăpat ghemul mare ; din această cauză pământul nu a ieșit neted, ci accidentat” (11, p. 78). Pentru mentalitatea populară, urzirea lumii de către Demiurg nu este o simplă figură de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]