176 matches
-
nu știu cum a nimerit în casă sau la ce era bun). În cealaltă parte a camerei erau hârtii, foarte multe hârtii, vechi de când lumea. Am avut momente de surpriză, descoperind desene și alte nimicuri pe care le credeam de mult pierdute. Aranjatul lor în teancuri s-a făcut mai repede decât mă așteptam. Într-o oră le-am terminat și deja mă gândeam unde să depozitez cele aproape 50 de sticle goale de bere, cola și apă minerală, împrăștiate sub pat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplare unul lângă altul. Parcă ar fi așteptat ceva să le cadă din cer direct în cap și să le pună în mișcare limbile înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vacanță, poate găsim interes și pentru așa ceva. Rămânem în legătură și, când am o veste, vă sun. Succes în continuare și mulțumesc pentru cadouri. Și eu vă mulțumesc pentru bunăvoință! I se luase o piatră de pe inimă. Nu era nimic aranjat, concret, dar simțea că sunt speranțe. Acasă, la București, totul era în ordine. Camelia cu Policlinica, fetele cu cartea. Își aduceau aminte de Paștele petrecut la Bucura și nu mai conteneau cu întrebările despre casă, ce-a mai rostuit, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tot soiul de cărți citite, eroi livrești sau mai știu ce filme SF care colcăie în capul meu de-a valma, cât mai ales în faptul că „sânul literar“ face o stranie conexiune cu „sânii reali“ care stau „la grămadă“ aranjați de-a lungul plajei. Plaja este spațiul cu cei mai mulți sâni pe metru pătrat și, cum țin în mână cartea lui Roth cu titlul Sânul, este aproape imposibil să nu faci această legătură. Fiecare sân de pe plajă face trimitere la eroul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
îmbrăcată elegant, strânse mâna Lisei și zâmbi. —Eu sunt de la Hibernian Bride, Celtic Health și Gaelic Interiors. Lisa își dădu seama dintr-o singură privire că femeia era o fostă hipioată. —Iar eu sunt Kelvin Creedon. Un bărbat exagerat de aranjat, oxigenat, dotat cu ochelari cu rame negre de la Joe Ninety, apucă mâna Lisei. Ea își dădu seama imediat că ochelarii erau doar de fițe și că sticla din ei nu avea dioptrii. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi fusese amplasată o telecomandă. Se pare că ea ar fi trebuit să simuleze că se uită la televizor. Se vorbea mult despre ironie și contrast. — Pare o mare porcărie, îi șopti Trix lui Ashling. Da, eu nu înțeleg nimic. Aranjatul a durat o veșnicie - echipamentul, luminile, unghiul la care trebuia să stea Dani față de canapea, felul în care stăteau cutele rochiei. —Dani, iubito, telecomanda acoperă detaliile topului. Ține-o mai jos. Nu, mai jos. Nu, un pic mai sus... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu te prezinți. Și a lovit-o ca o avalanșă de mocasini Kurt Gieger că la Colleen nu se scosese un cuvânt despre spectacole. Faptul că îl văzuse pe Oliver îi adusese probabil aminte de ele. Probabil că era totul aranjat, se liniștea ea singură. Era posibil să existe un buget pentru ca atât ea, cât și Mercedes să meargă. Dar dacă nu era? Bugetul pentru colaboratori pe care îl văzuse nu avea cum să acopere așa ceva. Nici pe departe. Abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Doamna învățătoare întruchipează căldura sufletească, povață și exemplu. O persoană tot timpul elegantă, stilată și cu un caracter puternic. Părul ei aranjat tot timpul îi înfrumuseța chipul. Un zâmbet îi lumina mereu fața și ochii blânzi de culoarea castanelor coapte. Cuvintele calde, blânde ale învățătoarei noastre ne au povățuit printre altele, să fim buni colegi, prieteni. M-a ferit de orice rău
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cantemir Cristian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1856]
-
să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A, nu, e totul aranjat. Suki era fericită să mă corecteze. Afișă din nou zâmbetul de „știu-mai-multe-decât-tine“. — Tati îl știe pe directorul revistei. —A, înțeleg. Cu colțul ochiului mi s-a părut că surprind o urmă de amuzament pe chipul lui Sebastian. — Gemenele teribile, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
biroului de la recepție, stătea Susie, drăguța, blonda, ochioasa Susie, mândra proprietară a unor bucle sub care nu era nici pic de creier. Tot ce trebuia să facă era să steaîn spatele biroului fără să cadă de pe scaun. Era ocupată cu aranjatul părului, cu unghiile ei recent făcute, aruncându-și privirea cu genele pline de rimel albastru către James Rattray-Potter, care se sprijinea de birou, suav, pozând în cel-mai-tare-bărbat-din-lume, cu gleznele încrucișate. Era un erou tip Mills și Boon în comparație cu Dominic Planchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nici o șansă, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Îmi dădeam foarte bine seama că nu o puteam învinui pe Midori pentru că s-a supărat, dar pur și simplu am uitat de ea... fiind prea ocupat cu mutatul, aranjatul, cumpărăturile și apoi cu munca de zugrav, pentru a face rost de bani. Nici măcar la Naoko n-am avut timp să mă gândesc. Așa mi se întâmpla întotdeauna - când mă concentram pe câte ceva, uitam de toate celelalte. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
camera 202, dar acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Erau acolo mai multe ecrane cu afișaj de plasmă gazoasă, strălucind În roșu aprins. — Ce sunt toate astea? Întrebă Norman. — SSPE - sistemul de senzori de pe perimetrul exterior. Avem senzori activi și pasivi pentru toate eventualitățile - termici, acustici, de unde de presiune - aranjați În cercuri concentrice În jurul habitatului. Căpitanul Barnes mi-a ordonat să-i reglez și să-i activez pe toți. — Pentru ce? se interesă Norman. — Nu știu, domnule. Așa mi-a ordonat. Prin intercom, se auzi vocea lui Barnes: — Marinar Chan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum să mă fi dus fără să fi fost ceva aranjat. S-a ocupat șefu' și le-a trimis vorbă. Dar să știi că le place. S-au nărăvit. Să se vadă în gazetă, ca miniștrii." S-a aplecat încetișor către el cu un aer misterios, aproape i-a șoptit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ale mele, doar dumneata te ocupi cu cele ce se petrec acolo jos, pe pămînt. Au venit cu trăsura, pe drumul de pămînt, nu?" Da, așa era, veniseră cu trăsura, pe neobservate, cînd a aflat de ei erau bine mulțumesc aranjați în Vilă. Dar nu ca să i se spună că n-a fost pe poziții cînd trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acumulase și nu fusese înregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. Observând că șeful de birou stă la masa lui de lucru cu o mână pe ochi, Ignatius trase primul sertar cu fișe și, răsturnându-l, aruncă conținutul lui aranjat alfabetic tot la coșul de hârtii. Apoi plecă spre ușa fabricii, trecând cu zgomot pe lângă domnișoara Trixie care căzuse din nou în genunchi în fața crucii. * Agentul de stradă Mancuso, în străduința sa de a aresta pe cineva, oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un semn bun. — Sergent McRae. Vocea era mai puternică decât te-ai fi așteptat, răsunând În cameră fără să prevestească nimic bun. Știi de ce ești aici. Nu fusese o Întrebare; pe birou se afla un exemplar din Press and Journal. Aranjat frumos lângă tastatură și raportul zilnic. — Da, domnule. — Ai ceva de zis? O să-l concedieze. Se Întorsese la serviciu de șase zile și o să-l arunce afară, pe dosul lui cel plin de cicatrici. Ar fi trebuit să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
probabil? Sau mâine? Poimâine? Iar Nina Îi va raporta amănunțit cum a Încercat și iar a Încercat să-mi ofere tratamentul periodic, doar ca să descopere că robinetul e blocat? Poate că Șula Kropotkin ar putea fi mobilizată ca să ajute cu aranjatul vaselor În bucătărie? Poate că și Annette Tadmor se va bucura să dea o mână de ajutor. Iar soții Pizanti se oferiseră și ei să ajute, presupunând că nu se vor ucide unul pe altul Înainte. Teddy va veni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la gât un șir de perle albe. Toate acestea îi dădeau un plus de distincție. Ajunși la Ramona, cei trei colindară în fața ferestrei. înăuntru, doamna Neli plângea ascultându-i, iar fiica ei se ocupa grăbită și nu fără emoții de aranjatul mesei. Colindătorii intrați în casă urară la mulți ani gazdelor, sărutându-le pe față, în afară de Radu, care cu destulă stângăcie sărută mâna bătrânei doamne, iar în fața Ramonei făcu o plecăciune ușoară, abia schițând un zâmbet. în casă era o atmosferă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
trei posibilități. Una ar fi să uitați toată povestea asta. Alta ar fi aceea că puteți da afacerea în grija poliției, caz în care vă expuneți riscului ca Hering să facă acuzații la adresa fiului dumneavoastră. Și mai puteți și să aranjați ca Hering să-și ia o papară pe spinare. Nu prea severă, mă înțelegeți, dar destul cât să-l sperie și să-l învețe minte. Personal, eu întotdeauna sunt în favoarea celei de a treia posibilități. Cine știe? Ar putea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atâta prințesele de faptul că sunt prințese. Este 150% huzur. Vă sfătuiesc pe amândouă să faceți rost de un Î.s. cât mai curând posibil. Vă sărut cu drag, Moi Știam că Jolene urma să se mărite și avea totul aranjat, dar voiam să știe din timp ce-ar putea să piardă. După prânz, tocmai stăteam în sufragerie și beam espresso, când un servitor a intrat grăbit și i-a dat lui Eduardo telefonul. El a spus ceva rapid în italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe drum. Aerul e blând și cald și părul meu cel proaspăt aranjat tresaltă ușor și la fiecare pas îmi văd degetele de la picioare date cu oja roz a lui Trish. Ești un geniu matematic ? — Nu. Nu mă pot abține și izbucnesc în râs. Normal că nu ! — Ce-ai făcut înainte ? — Ei... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
elevi cu tine ca să-ți vină mai ușor cu paturile din pod. Cred că vor fi prăfuite alea. Vă descurcați voi. Da, Corvium. L-ai văzut pe Soliteraj? Pe cine? Nimic. Mai vorbim. Luați și vă culcați după ce terminați de aranjat cu dormitul elevilor! Ne despărțirăm fără alte cuvinte. Unde era Soliteraj? De ce nu venea? Oare pățise ceva? Aflase cineva de situația noastră deja? Afară, la intrarea elevilor de la parter, Mihail avea treabă. Țipa la cei din jurul lui să lucreze mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mea mi se păreau oribile). Prezentul, însă, vedeam, era cu desăvârșire sacrificat. Nu mai puteam spune nici un cuvânt altei fete fără să întîmpin lacrimile Irinei. De altfel, nu mă mai lua nimeni în serios. La școală cu toții mă osândiseră printre "aranjații definitiv". Totul era așa de limpede, încît nu mai încasam nici măcar ironii. Încercai cel puțin ca acest prezent să fie cât mai copios: citeam împreună tot timpul, vizitam expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]