216 matches
-
practic toată populația. La noi nivelul atins al prelevărilor obligatorii riscă să descurajeze orice dezvoltare economico-socială, impunîndu-se reforme radicale pînă nu va fi prea tîrziu. Amînată mult timp, reforma fiscală este astăzi una dintre priorități. Sistemul fiscal actual e unul arbitrar, plin de incertitudini, ce se constituie în principala cauză a crizei și șomajului actuale. Ponderea prelevărilor obligatorii în PIB e în jur de 50%, ceea ce descurajează inițiativa economică și asumarea riscurilor. Suntem într-un cerc vicios care trebuie rupt, în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu viziune și de oameni politici curajoși și onești. Sistemul fiscal trebuie să slujească oamenii, nu elitele, nu interesele particulare, nu e o redistribuire de privilegii și trebuie că răspundă unor exigențe morale. Sistemul nostru fiscal are un caracter destructiv, arbitrar și spoliator, iar presiunea fiscală nu a încetat să crească. Așadar, pledăm pentru o reformă fiscală, care presupune și simplificare și reducerea sarcinii fiscale și creșterea gradului de încasare și conține principii de justiție, inteligență și coerență, să nu distrugă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
anexează noi teritorii, avansând spectaculos în universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, în asemenea cazuri (și scrierile ulterioare ale lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a câmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, în chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cât mai îndepărtate între
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
evenimentelor, pentru a aboli un trecut supus cauțiunii?" Adeziunea la dictatura proletariatului e privită, astfel, cu mari reticențe, pe linia unei gândiri ce refuza domnia și justificarea "Rațiunii", proclamată și de burghezie, și impusă contra a ceea ce ea considera drept "arbitrar, balet al omului și al dorințelor sale, al omului și al miturilor sale, al omului și a propriei sale libertăți"... Suspiciunea sa merge, așadar, și către revoluția proletară, care pune totul pe seama factorului economic, și "înțelege să-și rezerve totul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Dali. Unul din principalii reprezentanți ai suprarealismului (care s-a caracterizat prin imagini fantastice și juxtapuneri nefirești menite să genereze imagini neașteptate), a realizat picturi, schițe și sculpturi celebre, bijuterii, filme, a scris cărți. Opera sa este stranie, plină de arbitrar și monstruozități. Printre capodoperele sale figurează „Persistența memoriei“ (1931), „Presimțirea războiului civil“ (1936), „Metamorfoza lui Narcis“ (1937). Miercuri, 12 mai ROY J. PLUNKETT În urmă cu 10 ani a murit chimistul englez Roy J. Plunkett. În 1938, a descoperit teflonul
Agenda2004-19-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282404_a_283733]
-
călduțăn/ Gură". Romulus Bucur depistează în acest tip de experiment ecoul lui William Carlos Williams și inovațiile ortografice ale lui e.e.cummings, împinse la limită, și pune degetul pe bubă. Pe cînd poetul american mai mult dădea impresia de arbitrar, majusculele sale, segmentările de cuvinte, chiar punctuația fantezistă servind mai ales creării de contrasensuri, subversiunii limbajului "poetic" (tot aici putem încadra și transcrierea fonetică a vorbirii persoanelor caracterizabile printr-o sintagmă politically correct drept "educationally challenged"), la mai tînărul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
satrap literar a ilustrat-o cu o slugărnicie pe măsură, cuvîntînd în numele breslei, trimițînd în numele ei o puzderie de adeziuni și telegrame de felicitare. Blocînd Uniunea noastră nu doar din punct de vedere administrativ, prin reducția conducerii sale la un arbitrar "comitet operativ" și rarefiind la maximum ședințele Consiliului director, ci și din punctul de vedere al conștiinței opozante a celor mai mulți scriitori, măsluită cu nerușinare în texte propagandistice și omagiale. Texte ce merită a figura în edițiile ulterioare ale operei d-
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
în literatura pentru copii - și apoi în desenele animate - mocnește un subconștient extrem de violent, dar povestea lui Lewis Carroll e cel mai bun exemplu, dacă nu chiar o frescă a acestuia. Citită din perspectiva adultului, te simți la mila unui arbitrar haotic și crud, aproape de romanul gotic (o fetiță căreia e cît pe ce să i se taie capul nu mai pare brusc atît de amuzant). Exact această senzație transpiră din filmul lui Gilliam. Avertisment: e greu să treci de ea
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
lui Dan Buciumeanu siguranța angajării în neacceptare: Șt. Bazilescu citește "eronat" anume vers dintr-un anume psalm, Dan Zamfirescu "exagerează" în atribuitrea unui oarecare sens al mișcării unor dușmani, unele afirmații ale lui V. Kernbach "păcătuiesc" prin "coeficientul lor de arbitrar și impresionism". Contestările se înscriu pe aceeași linie în regimul confruntărilor, atunci când vizează chiar pe N. A. Ursu, autorul ediției Dosoftei, el "greșind" atunci când îi atribuie poetului Cuvinte de jele la robia Ierusalimului și Stihuri la dumnezeiescul David, "în care nu
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
în toate aceste poeme despre un imens ceremonial. Despre dinamism. Despre procesualitate. Despre work in progress. Nu despre epigrafii. Dorin Tudoran nu sapă cu dalta în piatră. Alta e miza lui. Dincolo de versuri se află omul. Iar un pic de arbitrar e în tot ce scrie acesta. Observația e valabilă și pentru volumele antologate: Mic tratat de glorie (1973), Cântec de trecut Akheronul (1975), Uneori, plutirea (1977), O zi în natură (1977), Respirație artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978) și De
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
respectăm fără discernământ legile promulgate de o putere odioasă, de tiranie, justiția devine injustiție, exercitarea puterii se transformă în abuz de putere și în dezmăț totalitar. Este necesară o Antigonă ori de câte ori puterea constituită, instituțională, nu mai cunoaște limite, cade în arbitrar și în abuz" (p. 130). Cu atât mai mult cu cât lumea tragediei grecești este asociată de Ion Vianu psihanalizei colective, având, pe plan intelectual și moral, ocazia de a repune întrebări fundamentale, de eliberare psihologică și morală, această lume
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
atras ieri de ideile lui mai 1968, face amendă onorabilă azi, luând distanță față de teoreticianul în materie, la modă ieri și azi, Bourdieu, care identifica în autoritatea pedagogică o „violență simbolică”, altfel zis, „impunerea de către o putere arbitrară a unui arbitrar cultural”. Nu-l cruță nici pe Foucault, care scria într-o carte, „A supraveghea și a pedepsi”, care a făcut numeroși emuli: „De ce să ne mirăm că închisorile seamănă cu fabricile, cu școlile, cu spitalele și cazărmile, dacă toate acestea
„Pe față“ () [Corola-journal/Journalistic/4276_a_5601]
-
normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
el cu "puterea și gloria" unui preot alcoolic într-o regiune din Mexic amenințată de comunism sau cu un "american liniștit" îndrăgostit într-un Vietnam aflat în război. Evident că această discuție, cu o bună doză de umor și de arbitrar, poate fi suportată numai de scriitorii pentru care contează cititorii, chiar și cei care merg la cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
noi, Hazul țărănesc al imperialului Dan Botta). Insubordonarea originalului filosof la prescripțiile teologiei ortodoxe e în esență justificată astfel de cel incriminat: "Supranaturalului, în forma sa doctrinară, catihetică, ce admite un fabulos intervenționism, pe cît de incidental pe atît de arbitrar, i-am adus cît mă privește supunerea și ofranda unei credințe totale numai cînd mă aflam în clasele primare. Mai tîrziu, niciodată. (Transcendentalismul meu metafizic este la egală depărtare de supranaturalismul teologic și de orice naturalism scientist. Iar la expresiile
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostază de cronicar literar, spre deosebire de alți scriitori care au făcut cronica literară ca amatori, el este unul dintre acei cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru". Statutul echivoc al "impresionismului" îmbrățișat de critici renumiți precum Jules Lemaître, Taine, Sainte-Beuve, Lanson, Lovinescu
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
Facultatea de Istorie din București. Mergeam din pură curiozitate, dornică să observ felul în care gîndesc oameni dintr-o altă profesiune decît a mea, si totusi conexa. Concluzia mea a fost ca, și îi cunosc bine limitele și coeficientul de arbitrar, pentru colegii de la Istorie, teoria Școlii de la Anale e socotita mai curînd depășită. Ceea ce s-a și confirmat, într-o anumită măsură, prin publicarea ulterioară în românește, a operei unor Roger Chartier sau chiar și Phillipe Ariès, de pildă, membrii
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
Funeriu a declarat, pentru aceeași sursă, că se va crea haos din cauza USL, iar șpaga și clientelismul vor reveni pe ordinea de zi. ”În locul unui sistem predictibil, se reinstituie haosul atât de drag USL-ului: se va reveni la șpagă, arbitrar și clientelism,” spune fostul ministru al sănătății. Potrivit lui Stelian Fedorca, "va exista o singură etapă de înscriere a copiilor în clasa pregătitoare, dosarele se depun în perioada martie - mai, după care Consiliile de Administrație ale școlilor vor analiza cererile de
Ministerul Educației schimbă regulile de înscriere la clasa pregătitoare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80709_a_82034]
-
echivocă a cimentului care este simultan o materie fluidă și o masă pietrificată. Țîșnind din interiorul obscur al materiei lemnoase, revărsîndu-se asemenea unei magme vulcanice, valul de ciment pare un comentariu sceptic asupra devitalizării organicului. Sevă expandată și apoi încremenită arbitrar, el relativizează funcțiile expresive ale naturii și abate percepția de la starea ingenuă a materialului către gîndirea artistică înțeleasă ca ultimă rațiune a oricărei forme simbolice. Dacă nu de-a dreptul unică, sculptura lui Alexandru Petru Galai este, oricum, singulară în
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
și mai ales transformările, devierile, mutilările pe care ea le suportă devenind verb! Alung arbitrarul ca să mă exprim ca „toată lumea”, adică asocierile întâmplătoare ale cuvintelor care, mai mult decât altele, sunt supuse modelor și școlilor literare. Dar, tocmai în măsura în care acest arbitrar țâșnește din straturile adânci ale sincerității, nu ne permite el, oare, să surprindem personalitatea noastră adevărată, în devenirea ei fugară și intimă? Ce fericire, aici, la mine acasă, în paginile acestui carnet, de a mă comporta față de mine însumi ca și cum
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
de Sevignă, a Leș effets naturels d'une extrème amitiă. Într-adevăr, românul lui Troyat relatează povestea unei prietenii bizare, între doi bărbați care se revăd după o îndelungată despărțire provocată nu de vreo neînțelegere sau incident, ci de simplu arbitrar al vieții. Unul este cercetător în domeniul medicinei, cu o căsătorie cît se poate de fericită alături de o femeie frumoasă, iubitoare, distinsa și caldă, altul este un aventurier șarmant, nestatornic, seducător, cu o viață misterioasă și fascinantă, bogat și excentric
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
alunecă unul câte unul, lăsând să se întrezărească cel din urmă refugiu. Viața e în așa fel întocmită încât cere să fie eliberată de moarte, pentru că în moarte nu vor exista nici aceste vise, nici altele, și, de altfel, nimic arbitrar și criminal nu poate să se mai întâmple, căci am fost deja victimele definitive ale crimei de a muri", afirmă romancierul în prolog, iar cartea sa își dezvăluie, prin prisma unei asemenea reflecții, miza majoră, aceea de a încerca să
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor presupun o anumita manieră de a gestiona timpul, cu alte cuvinte, face tot ce
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
din Bucureștii anilor 1860 seamănă din ce în ce mai mult cu o arenă în care inițiativele lui Cuza se lovesc de forțele mult mai puternice ale coaliției din opoziție, pe care le unesc „nevoia de stabilitate, de ordine, refuzul autorității despotice, oroarea de arbitrar și abuz, nevoia de constituționalism”. Mai mult decît atît, pe liberalii lui Brătianu și pe conservatorii lui Ghica îi unește o aceeași concepție asupra politicii și a rolului ei în contextul epocii: „Politica este o artă a culiselor, dar ceva
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]