4,667 matches
-
în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea, Pâcu s-a apucat să-și îndoape luleaua, arborând o mutră indiferentă. Ceilalți mai schimbau câte o vorbă două între ei, gustând din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că îmi spui pricina pentru care nu mai poate face cărăușie Mitruță și că vorbești cu Iordache? Ai spus! Așa că, executarea! a încheiat vorba moș Dumitru, râzând în barbă. Curată belea, Mitruță, băiatul moșului da’ merită! a apreciat Pâcu situația, arborând o mutră mândră. Eu am să plec. Am să merg în pădure chiar astăzi, moș Dumitre, și diseară trec pe la matale să-ți spun cum arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a medicinii preventive și promovării sănătății din Ministerul Sănătății, pentru cea de asistent maternal profesionist, atestarea Comisiei pentru protecția , iar pentru cea de ghid de turism, atestarea ministerului de resort; În cazul personalului navigant pentru navele de navigație interioară care arborează pavilion român este necesară atestarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prin Autoritatea Navală Română. Și administratorii asociațiilor de proprietari trebuie atestați de către primar prin grija compartimentelor specializate organizate din cadrul autorității administrației publice locale, În baza hotărârii consiliului local. De asemenea, profesorii de
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
mor pentru patrie și popor", alții îngenuncheau de frică, la poarta unei biserici s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe preot cu de-a sila din altar, acesta se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii, ca la înmormântare, au pus preotul să mărșăluiască în fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nedrept să ignorăm educația dobândită de copiii acestei etnii. Aceștia, conform tradiției neamului lor, ce cuprinde datini, obiceiuri și învățăminte străine nouă, se constituie în ceea ce se cheamă în limbajul curent, o bună educație. Ar trebui poate ca oameni ce arborăm pretenția de a fi școliți la înaltele facultăți ale societății, să învățăm câte ceva și de la acești oameni: puritatea în viața conjugală, dragostea adevărată, dorința de libertate, credința că unele nimicuri din viața de zi cu zi ar putea fi ignorate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca un fum care nu apare, dacă nu este iscată de un foc... - De ce n-ai încredere în mine? În dragostea mea? - Fiindcă nu există! - Cum poți să mă alungi cu atâta indiferență, Alex? Și pentru a fi credibilă, Olga arboră o mină de călugăriță căzută în păcat. Tu nu știi, fiindcă nu ți-am spus niciodată, că după întâlnirile noastre, de-a lungul timpului, te luam acasă cu mine, te culcam alături, te dezmierdam. Cum poți, Alex, să izgonești o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a șefului jandarmeriei române. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-TE NUMAI CE LA CE ȚI-AM FĂCUT ÎN ULTIMELE CÂTEVA ZILE, IAR ACESTA A FOST DOAR ÎNCEPUTUL...", am afișat imediat. "Păi, bine, atunci nu știam cu cine am de-a face. Da' acuma știu, tată!", zise el încercând să arboreze o siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Concluzia ce se desprinde din cartea lui Sévillia pare desprinsă din rețetele secrete ale războiului psihologic: dacă vrei să distrugi o țară, e îndeajuns să le induci cetățenilor o mentalitate de stînga, dar o mentalitate pe care cetățenii s-o arboreze cu un entuziasm pe cît de sincer pe atît mîndru, încredințați fiind că binele e de partea lor și că atitudinea lor poate fi un exemplu pentru toți cetățenii lumii. Odată inoculat elanul filantropic, el capătă o autonomie psihică în virtutea
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
material aproape transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu ale unei meduze care Înoată. La un moment dat se oprise și parcă... Îi aștepta. Christina ieși din casă nemulțumită. Totuși, pentru eventualitatea că s-ar fi Întîlnit cu cineva cunoscut, arbora un surîs bine dozat, fiindcă așa cere buna-cuviință. În definitiv, chiar așa și era! Dacă Vic nu-i dăduse voie să cumpere puiul de pisică, Însemna că avea motive bine Întemeiate; bunăoară, atunci cînd plecau amîndoi de acasă, pisica s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse În familia unui medic celebruă, nutrea pentru cărțile numeroase din biblioteca familiei, o dragoste pasională, nu lipsită de dezamăgiri, ca În orice iubire adevărată. Pe cele care-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor două rulote să fie arborate drapelele mizeriei și promiscuității depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se pare că ne cunoaștem de atâta vreme. O imploră: — Fii puțin mai străină. Dar Înainte ca ea să-și fi putut recăpăta vioiciunea minții, pentru a arbora o mină „străină“, deja recunoscuse, „Da, și eu simt același lucru“, așa că nu mai era nimic de spus și stăteau În tăcere, ca niște prieteni vechi, gândindu-se fără agitație la noaptea care-i aștepta. Scurtul ei acces de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse Lauren când mă zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată țigara din gură. M-am transformat În Kimora Lee Simmons. Cu look
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pavel, care curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în pijama și pantofi, dl Guță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iertați-mă, prințe, dar nici n-ar fi trebuit să vă gîndiți la așa ceva. Marele Balbo a spus că un bărbat care s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor nu se mai poate tîrî în genunchi pe pămînt!" Șerban Pangratty arboră cel mai naiv și mai fermecător zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea sa foarte personală și originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în incinta "Casei", în meditație, băi de cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima vizită, alții persistă în a veni aici cu speranța că data viitoare vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îmi savuram ignoranța. Când intră în salon, avui impresia că poartă pentru prima oară rochia cu care era îmbrăcată. De unde știam că această ținută era nouă? Nu-i cunoșteam conținutul dulapurilor. Părea logic: fusese să facă shopping, era nerăbdătoare să arboreze de-ndată cumpărăturile. Mi se păru de asemenea că are comportamentul unuia care poartă o haină pentru prima dată. Mă gândii să-i fac un compliment, apoi îmi adusei aminte că trebuie să mă obișnuiesc cu rolul de soț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]