222 matches
-
volum cranian de 4-500 cm³. Este mai puțin specializat, deci cu o capacitate evolutivă mai mare. În condițiile în care savana era domeniul marilor rumegătoare și a carnasierelor, iar pădurea era apanajul primatelor (în special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau să aibe mainile prehensile), singura nișă disponibilă era cea dintre savana și pădure - sau o zonă de tip parkland. Este tipul de nișă care se extinde în Africa cam în aceiași perioadă (3 - 1 mîl. ani). Spre deosebire de
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
Copou) este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zona centrală și de nord a orașului. Contribuind semnificativ la calitatea aerului și la menținerea biodiversității locale, vegetația sa este majoritar arboricolă, cu o compoziție peisagistică apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere didactice ale Palatului Copiilor din Iași. Gardul principal al incintei, cât și monumentul obeliscului, sunt construite din piatră de Șcheia. Vegetația este majoritar arboricolă, cu un fond principal compus din triada "Tilia tomentosa" (tei) - "Fraxinus angustifolia" (frasin) - "Acer platanoides" (arțar), complementată de prezența unificatoare a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Această compoziție peisagistică a fost descrisă ca fiind "„unică în Moldova
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
criticat aspectul neglijent al parcului, unde pe lângă locurile de joacă și spațiile verzi degradate, atât obeliscul cu lei, cât și gardul principal al incintei, ambele monumente sculptate în piatră de Șcheia, necesitau renovări datorită trecerii timpului și a vandalismului. Fondul arboricol este mai scăzut decât în perioada interbelică, reclamând completări și o mai bună întreținere. În toamna anului 2013 în parc se aflau circa 930 de exemplare de tei ("Tilia tomentosa"), 630 de exemplare de paltin de câmp ("Acer platanoides") și
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
coelebs" (cinteza) și indivizi din genul "Muscicapa" (muscarul). Începând cu 2012, Parcul Copou a devenit o destinație populară pentru o colonie de corvide ("Corvus frugilegus") (cioara de semănătură), determinând localnicii să critice proasta gestiune a igienei parcului din partea autorităților. Fondul arboricol din Parcul Copou joacă un rol important în moderarea temperaturilor extreme și atenuează variațiile de temperatură diurne și sezoniere. În sezonul cald, temperatura medie a aerului este cu 2-3,5 grade Celsius mai scăzută în interiorul și în zonele limitrofe ale
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
fagi și brazi, lucru care s-a repetat după fiecare incendiu serios iscat pe acest munte. Toate studiile botanice efectuate în zona, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestei zone. Printre elementele arboricole semnalate în arealul rezervației se află specii de: molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), pin ("Pinus l."), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei pucios ("Tilia cordata"), ulm de munte ("Ulmus montana"), alun ("Corylus
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
în asociere cu gorun ("Qercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), stejar ("Qercus robur"), pin (plantație cu "Pinus sylvestris"), mesteacăn ("Betula pendula"), măr-pădureț ("Malus sylvestris"), păr-pădureț ("Pyrus pyraster"). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin ("Alnus glutinosa") și rachița ("Salix fragilis"). Tufărișurile sunt constituite din mai multe specii de arbuști, dintre care: șoc roșu ("Sambucus racemosa") și șocul negru ("Sambucus nigra") , alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
digere cu greu carnea, iar focul a contribuit la diminuarea digerării, scăderea în volum a stomacului și a maxilarului și la dezvoltarea altor organe, precum creierul. Primatele, mamifere placentare, apărute în urmă cu 60-70 milioane de ani în urmă , majoritar arboricole, sunt cele mai apropiate de om din punct de vedere genetic. Elementele principale: reducerea volumului feței în raport cu scheletul cranian; dezvoltarea regiunii corticale anterioare; orbite frontale; poziție verticală a trunchiului în poziție șezândă; 5 degete; mâini prehensile (care au capacitatea de
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
sunt scurte, rotunjite sau ascuțite, acoperite cu păr, drepte și ridicate. Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei, inelată cu mai multe inele înguste alternânde, de culoare închisă și deschisă. La speciile arboricole, de ex. kinkaju ("Potos flavus"), coada este prehensilă, iar la altele, de ex. coati ("Nasua"), este semiprehensilă, cu rol în menținerea echilibrului. Picioarele, relativ scurte, au câte cinci degete, al treilea fiind cel mai lung. Ghearele sunt scurte, comprimate, curbate
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
și ascuțiți și molarii sunt largi cu coroana redusă. Masculii au un os penian. Procionidele sunt terestre, dar și bune cățărătoare în arbori, și adeseori se folosesc de această abilitate pentru a scăpa de dușmani, iar un gen ("Potos") este arboricol și își petrece aproape întreaga viață în copaci. Cele mai multe procionide se adăpostesc în scorburile copacilor, pe ramuri mari sau în crăpăturile stâncilor, cautând locuri și pe lângă cursuri de apă. Majoritatea sunt active seara, iar "Nasua" este în principal diurn. Familia
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici s-au descoperit depozite
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
de trotuare asfaltate în cartierele mărginașe, acordând totodată o atenție deosebită creării unui ambient plăcut în București, prin crearea și dezvoltarea zonelor verzi. În această perioadă au fost plantați peste 50.000 de arbori ornamentali și a fost înființată pepiniera arboricolă de la Grozăvești. Construcții de interes public Pe timpul mandatului lui Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
ul (Martes) este un gen de animale carnivore arboricole sau terestre din familia Mustelidae, cuprinzând opt specii răspândite în Europa, Asia (vestul Siberiei, Japonia) și în America de Nord. ii au blană prețioasă, de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, cu corpul de până la 61 cm lungime (cap + trunchi), iar coada de 15-30
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
cozii; pieptul este gălbui, portocaliu sau alb. Craniul este îngust și alungit. Formula dentară: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 1/2 = 38. Ultimul premolar și molar superior sunt alungiți transversal. Sunt animale digitigrade terestre sau arboricole, cu degete scurte, care la picioarele posterioare sunt în parte unite prin membrane. Ghearele, adesea retractile pe jumătate, sunt scurte, ascuțite și curbate. Jderii sunt animale grațioase, solitare, care sunt active atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Cu toate acestea, când vremea este nefavorabilă, jderii pot sta retrași în ascunzișurile din scorburi și sub trunchiuri 1-2 zile; uneori, ei migrează la altitudini mai coborâte din regiunile muntoase. Sunt mamifere arboricole, cea mai mare parte a timpului o petrec în arbori, dar coboară și pe sol. Noaptea, în căutarea hranei, jderii pot parcurge distanțe de 16 km depărtare de culcușurile lor. Jderii vânează singuri. Sunt specii preponderent carnivore, dar care consumă
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
foarte larg de răspândire, iar cu excepția mediului marin trăiesc aproape peste tot în regiunile cu climă tropicală subtropicală și temperată, începând cu Eurasia, Africa și cele două Americi. Unele din ele duc o viață terestră, iar altele (Chrysopelea) o viață arboricolă. Sunt animale ovipare (se reproduc prin ouă) Toate cele șase specii care trăiesc în Europa sunt neveninoase(cu semne de intrebare fiind Hierophis viridiflavus) și sunt active ziua: le sunt șerpi supli cu coadă relativ lungă, și spre deosebire de viperă au
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata") și ligularia ("Ligularia sibirica"). Floră ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, corespondențe cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști cu specii arboricole de conifere: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), jneapăn ("Pinus mugo"), pin neted ("Pinus strobus"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), cetină-de-negi ("Juniperus sabina"), ienupăr ("Juniperus communis") sau tisa ("Taxus baccata") și Foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
avifaunistică "Munții Călimani" (sit SPA) - Natură 2000. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus sibirica") sau ienupăr ("Juniperus communis"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
pasăre, totuși, alimentați lor se băzează pe insecte. Tarantulele se găsesc în regiunile tropicale din întreaga lume. Habitatelor lor naturale includ: savana, pampas, păduri tropicale, deșerturi, tufărișuri, munți. Tarantulele pot fi împărțite în specii terestre, care sapă vizuini și specii arboricole că a construi pe copaci. Toate speciile pot produce de mătase, cele își construiesc corturi în formă de tub, iar cele terestre acoperi pereții vizuinii. De obicei, tarantulele sunt animale pasive. Manifestă activism doar când sunt înfometați sau în perioada
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
depune ouălele în opistosoma victemei. După eclozare, larvele se hrănesc cu conținutul intern al păianjenului. Pe lângă chelicerele puterinice, tarantulele posedă și perișori iritanți răspândiți pe opistosomă. Perișorii sunt proiectați în inamic. Acești perișori sunt mai numeroși la speciile terestre. Cei arboricoli nu le proiectează, ei irită numai la atingere. Perișorii lipsă cresc la năpârlirea următoare. Perișorii pot fi letali pentru animale mici, cum ar fi rozătoare. La om, aceste fire pot provoca reacții alergice, erupții cutante, inflamații. Cele mai sensibile organe
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
de culoare alb-cenușie, ce are la bază depozite importante de grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Flora rezervației este una diversificată și prezintă o varietate vegetală bogată în specii arboricole și ierboase. Pădurile sunt constituite din arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), în asociere cu gorun ("Quercus petraea"), jugastru ("Acer campestre") precum și tufărișuri cu specii de: alun ("Corylus avellana"), măceș ("Rosa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
le împărți la săteni. Momotaro se întoarce la părinți și toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți." Dimineața, bebelușul începe să plângă de foame. Jack încearcă să-i facă rost de lapte mai întâi de la o căprioară, apoi de la un rozător arboricol, dar fără succes. În cele din urmă, găsește o cornută uriașă, pe care o ia prin surprindere și îi stoarce o țâță în tărtăcuța pregătită cu grijă. Apoi bebelușul îi scapă și se vâră prin diverse scorburi, până când Jack reușește
Jack și bebelușul () [Corola-website/Science/319459_a_320788]
-
le (Cercopithecidae) (din greceaca "kerkos" = coada (unui animal) + "pithēkos" = maimuță) este o familie de maimuțe catariniene patrupede, plantigrade, arboricole și terestre cu coadă neprehensilă, lungă sau rudimentară, cuprinzând cercopitecul, macacul, pavianul, magotul etc. le se împart în două subfamilii: cercopitecine ("Cercopithecinae") și colobine ("Colobinae"). Au o talia mijlocie. Blana este bogată, dar mai puțin deasă decât la platirinieni. Fața
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]
-
dar mai puțin deasă decât la platirinieni. Fața aproape lipsită de păr. Musculatura feței nu permite mimică. Coada este lungă, subțire, dar poate lipsi de multe ori și niciodată nu este prehensilă. Toate cercopitecidele sunt animale patrupede și plantigrade, fie arboricole (trăiesc pe arbori), fie terestre (trăiesc pe pământ). Membrele anterioare nu sunt mai lungi decât cele posterioare. Toate cercopitecidele au calozități fesiere de cele mai multe ori viu și divers colorate, hipertrofiindu-se mai ales în perioada premergătoare ovulației. Dentiția cu caninii
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]