911 matches
-
capul Voievodului -, și la Târgu-Mureș (Liceul Militar de aici aflându-se, la vremea aceea, în spațiul actualei Universități de Medicină și Farmacie - atât de jinduită, inclusiv datorită poziției sale strategice, de ... unii-alții!). M-am dus la Plăviceni și pentru a arcui noi „punți de lumină” între pământurile românești și între românii „aici pe veci stăpâni”, legând Mureșul de Olt, căci... „Am luat sub ocrotirea noastră pe locuitorii din Târgu-Mureș (se arată într-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1376505016.html [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456045407.html [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 43 LINIȘTEA ARCUITĂ PESTE ATMOSFERA LEȘIOASĂ DE DEASUPRA TIMPULUI (Titlul acestui capitol mi l-a vîndut CrisLi pe o pană din aripa unui înger) Mancuse redescoperise puterea gîndului după acea plimbare primăvăratecă peste dealuri la braț cu nevasta lui, prilej cu care frumoasa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
astea sfinte, adică astrologice sau astronomice, excela doar în tainele gastronomice și își dădea seama după sonoritate că, deși sunau la fel de înfundat toate aceste trei cuvinte, numai ultimul i se adresa ei cu familiaritate, dar timpul, gîndea Mancuse, care se arcuiește elastic asemenea unui sunet, este de fapt liniștea aia siderală care cade peste pămînt odată cu înserarea, cînd vîntul își ține răsuflarea, păsările s-au ascuns în cuiburi, copiii cască amețiți de oboseală, babele încremenesc o clipă înaintea icoanelor și dau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mai rămas să fumeze și să-și descîlceasă mințile năucite încă de amploarea ideilor ce îi fulgerau sub frunte. Abia spre dimineață, cu gîndurile încă tulburi, Mancuse s-a desprins de la fereastra prin care privea, fară s-o vadă, liniștea arcuită peste atmosfera leșioasă de deasupta timpului ... 44 VISUL NOPȚILOR DE PRIMĂVARĂ Domnul van Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
nu mai zâmbea și se părea că era pe cale să se înfurie foarte tare. -Vă voi răspunde tot eu. Nu e nicidecum un blestem, ci o mare ocară. Doar atât. Cei trei îl priviră cu dispreț iar arhiereul se schimonosi arcuindu-și buzele și schimbă priviri încrâncenate cu ceilalți doi însoțitori. Oamenii lui așteptau acum un singur semn. -Ești doar un biet bătrân nebun Tiqvah! îi spuse cu dispreț arhiereul zâmbind amar. Spunând acestea arhiereul Anna îi întoarse spatele și porni
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1408894740.html [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
temnița tricoului amețitor de alb care îi învelea cu delicatețe. Picioare lungi, interminabil de lungi, desăvârșeau tabloul unui zâmbet care oricând ar fi îngenuncheat lumea, înaintea ei. Un tremur abia sesizabil îi însoțea mâinile lungi, mlădioase, cu degete slabe, însă arcuite într-un sublim de frumusețe feminină. Încerca să îl ascundă jucându-se într-un fular de satin care îi îmbrățișa ca într-un sărut gâtul fraged. --Bine, bine. Hai să luăm lucrurile pe rând ești de acord spuse ea cu
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1406649383.html [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
metamorfoze imposibile. Acum privesc cum au rămas satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția unor cetăți... cu urmele lui Decebal. Bocetele umbrelor înalță fantome de scâncete oprite în ochii șobolanilor. Din când în când mimica unei poezii mai arcuiește câte un curcubeu într-un entuziasm disimulator, apropiind azurul de pământ aceeași iluzie, aducând-mi ispita atingerii... Degetele-mi tremură. Firele de iarbă nu le-am mai găsit, iar verdele crud - reperul ontologic dintre constelații - acum este ahtiat de ignoranță
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Transhumanta_transcendentala.html [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc mișcări grăbite un sărut tăcut îți așez pe buze ochii noștri mărturisesc trăiri profunde nu ne mai luăm privirile îmbrăcate în emoții aurite un dans ușor se înfiripă trupurile noastre se arcuiesc unite între sărutări și șoapte mult dorite s-au încălzit și norii albi ce deasupra noastră ne-au vegheat clipele de iubire ca într-un sărut ei s-au atins lăsând peste noi câteva picături de jurăminte... apoi și curcubeul
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirea_curcubeu.html [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
despre noi să nu se poată spune c-am dănțuit cum ne-au cântat golanii! E greu în țară? Las' să fie până ce gloatei i se limpezește că drumul de la rău către mai bine prin răul mai cu moț se arcuiește. În plan moral, ne-nvață sfinții, procesul este cam la fel: Păcatul poate fi învins doar după ce-ai gustat din el!) Cu criza asta îndrăcită, pe tot românul sfătuiesc nițel cureaua să-și mai strângă cum mulți o fac
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_balada_tica_george_petrovai_1373452188.html [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
lumină, cresc flori de câmp și iarbă pe-a inimii -grădină... secunda prinsă-i în palma eternității, și-o trec prin vers discret, poeții. Din cer doruri se nasc - și pământul le primește smerit în taina sfântă, pe o punte arcuită dintr-un gând de curcubeu, minune-mpodobită e veșnicului eu... Din cer doruri se nasc - îmbrățișând pământul... un fulger eteric purtând sacrul har, renaște la nesfârșit cuvântul și-l dă omului în dar. Din cer... doruri de nasc. Referință Bibliografică: Din
DIN CER... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ecaterina_serban_1401882136.html [Corola-blog/BlogPost/354087_a_355416]
-
mâna lui puternică și la fiecare pas o privea drăgăstos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii și-i luminau ochii, făcându-i să strălucească. Atunci, pașii ei ușori se armonizau cu pașii flăcăului, iar șoldurile ei se arcuiau pe linia sinuoasă a mlădierilor săltărețe ale lui. Toate aceste consonanțe sau disonanțe ale celor prinși în joc reprezentau acel „ceva” care da farmec horei din copilăria mea. Pe marginea horei, fețele femeilor se luminau sau se întunecau în funcție de mulțumirea
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409844554.html [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
găseau pasageri pentru ca barca să nu facă o cursă în gol - era tăiată de canale prin care apa Dunării se scurgea în balta ce se întindea în spatele celor două străzi, câte avea orașul pe malul său stâng. Peste canale se arcuiau poduri de lemn, prin scândurile cărora Ana, oprindu-se, putea să vadă sub pașii săi temători, cum apa se învolbura bolborosind în jurul pilonilor, smucind puternic bărcile acostate în apropiere și-apoi se desprindeau aruncându-se-n vad în jucăușe cercuri
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
de cunoștințe în fizică îl depășea pe cel al colegilor săi și îl îndreptățea să spere la un viitor legat de fizică. Creta scârțâi pe tabla prea netedă de câteva ori, supărător. El o frânse între degete și finaliză scurt, arcuind ultima cifră, artistic. Zâmbi, uitând pentru un moment de rictus și de acuzația profesoarei. - Ieși afară! Nota doi! I se păru că nu auzise bine. Privi spre profesoară, apoi spre sala de clasă. O văzu pe Ana deschizând manualul de
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
botez Ce tot creștinul Îl face crez Când inima în noi Tot bate Să-și găsească cadența Și vibrația 33 a luminii Unde sunetele toate Se rostogolesc În sfântă simfonie E iubire E armonie Cele șapte note Din gamă Se arcuiesc Și se destramă Într-o rugăciune Cântată de fiecare Inimă ce stă sub soare Sub cele 33 de raze curcubeu Ale Domnului petale. Doamne Dumnezeul meu Tu ne simți...pe fiecare Ne cunoști și ști Când inima noastră Plânge și
LUMINA INIMII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Lumina_inimii_romeo_nicolae_stefanescu_1390371218.html [Corola-blog/BlogPost/347548_a_348877]
-
zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele). În tot acest univers liric definit de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1424807920.html [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
Tomoni Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Amurg de crizanteme În toamna cu amurg de crizanteme, Te caut în amintiri și-mi este dor, Un vis trecut încearcă să te cheme, Cu gene plânse, arcuite-n zbor. Timpul nu te-a furat din scripeți de lumină, Mai cred că totul nu-i pierdut, Noi, amândoi, am fost de vină, Cu anii tineri, pe care i-am avut. Te port în gând ca pe-o icoană
AMURG DE CRIZANTEME de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1478618595.html [Corola-blog/BlogPost/374142_a_375471]
-
Eu adun de prin albastre agonii și desfătări Un mănunchi de albe stele izgonite de stihii Umblă pași desperecheați, presărând peste cărări Câte-un dram de primăvară, luminând melancolii... Dintr-o umbră rătăcită-ntr-un mesaj întârziat Ce s-a arcuit să treacă peste neagra-i veșnicie Eu descopăr miezul dulce din cenușă înviat Și-l împart cu brațe-ntinse printre macii din câmpie... Știu că voi atinge floarea roșie ce-și plânge viața Printre galbene cuvinte așternute-n miez de
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cuvinte_frante_n_albul_zapez_violetta_petre_1361626406.html [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
că au primit un an 2012 cu ghinion grămadă, dar și cu pedepse pentru greșeli mai vechi, exact ca-n teorie. Se-alege grâul de neghină? Replica istorică atribuită viteazului nostru precursor, într-o situație-limită similară celei de azi, se arcuiește la final, metamorfozându-se din afirmație într-o întrebare retorică: „Bucuroși le-om duce toate?” Riscăm priviri furișe prin portița crăpată spre un viitor apropiat incert și tânjim după un final fericit, ca-n basmul cu visul de o sută
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_2012_gabriela_calutiu_sonnenberg_1340621589.html [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
Pe calea cea dreaptă i-a povățuit Să-i lase-n în veci pe cei ce i-a hărțuit Suflete uscate un pom neudat Să meargă spre cetatea de locuit Că erau fericiți de sărăcie De spaima morții sufletu-i arcuit Pustiul prefăcut în câmp roditor Drepții izbăviți până-n veșnicie Cine-i înțelept nu-i în veac călător PSALMUL 107 Dăruiește-mi gânduri de pocăință De rugă este gata inima mea Deșteaptă-mă psaltire din lumea rea Dimineață voi fi întru
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1432452485.html [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
privirea ta celestă ai făcut să fii iubită, soțul tău cu ochi albaștri ți-a răspuns „Fii fericită!” Ochii tăi sunt ca safirul ori albaștri ca topazul, doi iriși frumoși, albaștri, zorele - să uiți necazul. S-au desprins din curcubee arcuite după ploaie și-s umbriți sub dese gene de a Soarelui văpaie. Ochii tăi spun adevărul, mi-e deajuns să te privesc, draga mea, esti minunată, trandafiri îți dăruiesc!. Ai descins dintr-o poveste de dragoste împlinită, ești lumina vieții
OCHII TĂI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/355528_a_356857]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423060484.html [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
-i mușc mărginirile și nemărginirile, ca într-o călătorie continuă a cunoașterii și mai ales a autocunoașterii de sine. Para mă incită să urmăresc firele de nisip din toate clepsidrele timpului meu nesătul în a mi se deschide, a se arcui în privirile mele, devenind prin arcurile și săgețile lui una cu mine, când ascuțit, când nivelat cu dălți invizibile, crescând descrescând în spirale tot mai tainice, tot mai pierdute în universalitatea feminității pe care nu demult o respingeam cu înverșunare
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1489694910.html [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
către alt destin. Într-zi, a cunoscut-o pe Sephora; i-a ieșit în cale brusc, cu părul ca un rug aprins și ochii ca marea-n furtună; mergea dansând și dansa mergând, iederă purtată de vânt. Brațele i se arcuiau ca ramurile de salcie , glasul era o șoaptă înălțată până la hohot, de râs sau de plâns, era în ea o nestăpânire, o fugă spre ceva , spre un undeva pe care doar ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 by http://confluente.ro/Intotdeauna_poetul_se_numeste_eminescu_anca_tanase_1328169382.html [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]