374 matches
-
Ioan Chindriș și Eugen Pavel, Roma, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Papiu Ilarian și contemporanii săi, LCF, 1972, 44; V. Curticăpeanu, „Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian”, STD, 1972, 5; Dumitru Micu, Vulturul doborât, AFT, 1972, 7; Mircea Zaciu, Ardelenii, ST, 1972, 10; Virgil Nemoianu, Ilarian printre contemporani, F, 1973, 2; Ion Vlad, Epistolarium transilvănean. „George Bariț și contemporanii săi”, TR, 1975, 25; Mircea Popa, O generație luptătoare, TR, 1981, 33; Georgeta Antonescu, Nicolae Pauleti, „Scrieri”, MS, 1982, 1; Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
că viața era asigurată în mare măsură de pământurile îngrijite și de animalele prăsite de iobagii români majoritari, favorizați de pronie cu resurse naturale îndestulătoare. Laturi frumoase ale profilului lor moral s-au văzut, de pildă, în anii 1946-47, când ardelenii români au hrănit mulți copii din Regat, loviți de foamete, sărăcie și nevoi lăsate de al Doilea Război Mondial și de secetă. Un nou început de civilizație modernă în această parte de Românie l-au generat industriile extractive și de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sacre și populare, prelungite în creații reprezentative în poezie, muzică, arte plastice, artă sacră, arhitectură și altele. Surplusul demografic din Ardeal a format primele migrații peste Ocean de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până astăzi, în țară și în exil, ardelenii își manifestă identitatea etno-culturală prin inventivitatea deosebită pentru adaptarea la noile condiții. Peste adstratul dacic și daco-roman, folclorul autentic poartă într-însul inspirația creștină revărsată în spațiul danubiano-pontic odată cu apostolii și cu părinții apostolici din primele secole ale erei creștine
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pecetea capului de zimbru, un zimbru Mușatin, prin Petru, Roman, Alexandru, Bogdan, Ștefan, Rareș, Ion Vodă, pecete care stă și va sta mărturie neclintită prin vremi și peste vremi, arătând că basarabenii și bucovinenii, la fel ca moldovenii, muntenii și ardelenii, din daco-romani se trag și tot români sunt. Răpite de la sânul mamei lor, supuse colonizării și rusificării forțate, Basarabiei și Țării de Sus a Bucovinei nu le mai rămânea decât reînvierea dragostei de glie și neam, cultivată de Grigore Ureche
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pune înaintea unei conferințe a ardelenilor. Cât despre politica externă, "Telegraful romîn" crede că ea trebuie să provoace pe românii din Ardeal a fi mai cu atenție la viitorul ce li se pregătește. Este adevărat - zice acea foaie - că nu ardelenii vor îndupleca pe vreuna sau pe toate puterile să se abată de la punctul lor de vedere politic. Însă tocmai pentru că aceasta nu sânt în stare s-o facă, sânt datori a fi cu toată atenția ca nu în momentele când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru că aceasta nu sânt în stare s-o facă, sânt datori a fi cu toată atenția ca nu în momentele când inamici puternici din afară vor sta la pândă, cu scop de a face părți de pradă din monarhia habsburgică, ardelenii să stea indiferenți și să lase ca cei ce se joacă cu soarta popoarelor să zguduie monarhia în interiorul ei. [ 5 octombrie 1880] ["CÎND VEDEM PUBLICÎNDU-SE... "] Când vedem publicîndu-se în "Monitor" licitații cari cuprind păsuieli sau concursuri pentru catedre cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bătrânețe și de podagră. Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav se temea că, odată cu moartea lui Ștefan, tătarii ar putea năvăli în regat. Ardelenii, în schimb, se temeau de un atac turcesc acum, când Ștefan voievod e bătrân și i se apropie moartea”. La 14 aprilie, când se știa că se apropie moartea domnului, Vladislav lua măsuri pentru întărirea frontierei răsăritene a regatului. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împăratului de la Viena. Și-au intrat veseli, încrezători, ca niște frați eliberatori. Și-au fost, într-adevăr, primiți cu flori și cu lacrimi de bucurie și cu îmbrățișări, și cu horincă, și cu pită și slană, cum mănâncă ei; că ardelenii îs oameni harnici, dar și mănâncă bine. Numai că nemții, când au aflat c-ai noștri au intrat să elibereze Ardealul, au sărit în ajutorul austriecilor și-a ungurilor; și-au trimis oști numeroase, înarmate până-n dinți, la care ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ei sperau că-n reeducare vor câștiga... La cei care admit sau cei care se implică În reeducare, fie că vor face detenție mai scurtă - că erau bine pecetluiți, pentru că erau cu condamnări Între opt și zece ani, În timp ce noi, ardelenii, În general am fost cam sub cinci ani -, fie vor lua funcții după ce se duc acasă. Atât de naivi au fost... De unde-a plecat totul? Că, practic, reeducarea a plecat de la alții, nu de la acești Stoian și Livinschi și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ au fost și moldoveni care-au fost rezistenți, da’ foarte puțini... Curios lucru, să nu vă mire... Oltenii au rezistat foarte bine. Oltenii erau cinstiți, corecți, da’ cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult respect erau ardelenii... „Măi, vezi că ăștia-s ardeleni, ăștia nu mint, ăștia nu Înșală. Ăștia spun adevărul, nu te minte ca noi”... Ardelenii se bucurau de respect, În general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de..., de nicicum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte bine. Oltenii erau cinstiți, corecți, da’ cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult respect erau ardelenii... „Măi, vezi că ăștia-s ardeleni, ăștia nu mint, ăștia nu Înșală. Ăștia spun adevărul, nu te minte ca noi”... Ardelenii se bucurau de respect, În general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de..., de nicicum. O figură care nu spunea multe, o figură care nu arăta nici inteligență, nici bună dispoziție, nici bonomie, nu arăta nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
va să zică în nici unele nu s-a consacrat vieții provințiale. {EminescuOpIX 451} Din contra, cu toată unitatea limbei literarie, pronunția diferă în fiece provinție, ba încă ce e mai mult ortografia etimologiștilor li lasă deplină largitudine de acțiune. Romînenii zic națiune, ardelenii năciune etc. De-ar fi fost o ortografie unitară și fonetică, azi ziceau toți or ciune or țiune, una din două, nu amândouă lângă olaltă. Faptele câte par a sancționa teama etimologiștilor puri ne vom încerca să le cităm și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pronunțiile în viață și în faptă, orcari ar fi proiectele filologiei de-a schimba pronunția cu desăvârșire prin principiul: Si consuetudo vixerit, vetus lex sermonis adolebitur, totuși pronunția pe scenă trebuie să fie pretutindenea una și aceeași, cea națională, căreia ardelenii îi zic "frumoasă" ("Vorbește frumos romînește"). Dacă această pronunție va avea puterea să schimbe filologia sau dacă filologia va avea puterea să schimbe pronunția, de-asta îmi pasă mie prea puțin, eu am constatat numai o trebuință esențială a teatrului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adică în perioada ocupației românești a Budapestei. În primul rând, trebuie subliniat faptul că sursa gândurilor privitoare la o posibilă federație ungaroromână trebuie căutată, indubitabil, în spațiul politic maghiar. Originea acestor planuri nu putea fi românească, câtă vreme românii - și ardelenii, și cei din Vechiul Regat - aveau prea puține lucruri de câștigat și prea multe de pierdut de pe urma materializării unui asemenea proiect ambițios. Dimpotrivă, singurii care puteau spera ceva de la o astfel de inițiativă erau unii dintre oamenii politici maghiari. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care mă fac să urăsc toate cărțile pe care le-am citit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Un umorist și un melancolic. De nu cumva, scrisul e mai degrabă consecința și expresia umoristului decât a melancolicului. E aproape dezamăgit că ardelenii, pe care nu-i disprețuiește, „n-au avut niciodată simțul ridicolului” (12iulie 1974 Ă 605). Cine are simțul ridicolului, crede el, ajunge să refuze lumea, să o nege, sau să se nege pe sine. Oricum, cine are simțul ridicolului ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mai lămurit expuse, cu atât ele vor fi mai aprețuite și mai spornic semănate în inima lectorului, cu cât cuvintele vor fi mai alese, cu atât ele îi vor susține mintea în sfere nobile și mai înalte." IV.6. Ardelenii Dintre personalitățile de marcă ale Transilvaniei pașoptiste, doi autori mai cu seamă proiectează în teoretizările lor principii ale doctrinei clasice este vorba despre George Barițiu și Timotei Cipariu. Primul dintre aceștia al cărui nume se pronunța de către contemporani Bariț reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
III.7. Concluzii 97 IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români 99 IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic 99 IV.2. Gheorghe Asachi 107 IV.3. Grigore Alexandrescu 109 IV.4. Ion Heliade Rădulescu 111 IV.5. Al. Odobescu 115 IV.6. Ardelenii 117 IV.7. Teoretizări despre teatru 120 IV.8. Alte prezențe notabile 122 IV.9. Concluzii 123 V. Recuperări clasice în secolul al XX-lea 125 V.1. Contextul general 125 V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dintre 1890 și 1914 sunt relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 149-150; Perpessicius, Opere, III, 221; Perpessicius, Dictando divers, București, 1940, 129-131. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
zonă semantică fac parte toponimele Șmigul (care are ca prim formant magh. som < süm „sînger, corn“), Șom cuta Mare și Șomcuta Mică (< magh. som, „corn, sînger“ + kút, „fîntînă“). Satul Sibioara din județul Constanța pare a fi întemeiat (și botezat) de ardelenii din zona Sibiului imigrați acolo. Forma romînească Sibiń > Sibiiu, care a menținut destul de bine forma slavă originară, se regăsește în numele german al Ardealului, Sibinburg, devenit, prin etimologie populară, Siebenbürgen. Tot din această formă au rezultat magh. Szeben, și germ. Zibin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o poiană largă am înălțat un foc / Cum știu să-nalțe focuri ardelenii unii; / Pui vreascuri piramidă, frunzare la mijloc, / Te-așterni apoi pe burtă și îți încerci plămânii. Slănina încrestată, înfiptă în frigare, / Ce lacom o-nveșmântă al flăcărilor rit. / Și pâinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
în funcțiune și de a securiza aceste sisteme de redistribuire, un rol resimțit foarte puternic în anumite componente ale sale, dar niciodată în ansamblul său, și deloc analizat sau măcar luat în seamă de intelectualitatea românească. Pe tot timpul comunismului, ardelenii au resimțit frustrarea provocată de alocarea inechitabilă și, de regulă, în defavoarea Ardealului și a Banatului, a resurselor de dezvoltare ale societății socialiste. Chiar și datele statistice ale guvernărilor comuniste confirmă teoria conform căreia Ardealul și Banatul au fost tratate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Maramureș. Iar acest tot este numit de Vasile Stati limba moldovenească. Ce ne facem atunci cu vorbitorii din acest spațiu, din afara Republicii Moldova și mai numeroși decît cei din Republica Moldova, care au conștiința că vorbesc limba română? Unde mai pui că ardelenii nu știu să fi vorbit vreodată moldovenește, dar au și conștiință lingvistică, și memorie istorică, pentru care au un adevărat cult. În liniile ei generale, harta menționată este corectă. Corect spus e că harta de care s-a folosit Vasile
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sfărîmate, Iancu cu legionarii de la Abrud, vin cu toții - toate vibrările sufletului nostru din Ardeal, cîntecele de la plug, zvonurile din pădure, - toate tremură în văzduh cînd se va rosti jurămîntul vostru sub steagul Țării Românești“ <footnote Octavian Goga, Au venit ardelenii, în „România“, 7 iunie 1917. Cu aceeași ocazie, bucovineanul Ion Nistor evoca pildele înaintașilor, în amintirea cărora voluntarilor bucovineni le revenea meritul de a reașeza la locul lui drapelul național, „smuls acum 143 de ani de către răpitoarea pajură habsburgică“ (Ion
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mai ales spre scriitorii din Transilvania, cu atenție fiind privită și literatura din celelalte provincii românești. Dintre autorii la care se referă nu lipsesc Lucian Blaga, Tudor Arghezi, O. Goga, Perpessicius, Șerban Cioculescu, I. Minulescu, Mateiu I. Caragiale, dar îndeosebi ardelenii aflați, în deceniul al patrulea, la început de drum: Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Șiugariu, Teodor Murășanu, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu ș.a. Un anume didacticism, detectabil în insistența demonstrației și în parantezele, rare totuși, care colecționează ezitările de stil din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
Eugen Jebeleanu și Marin Preda la Ana Blandiana, Mircea Horia Simionescu și Constantin Țoiu, de la Edgar Papu și Al. Paleologu la Eugen Simion, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Șerban Foarță și mulți alții. De o privire atentă se bucură ardelenii și bănățenii, cu deosebire cei din generațiile mai tinere, precum Ion Pop, Mircea Martin, Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Ion Vartic ș.a. Într-o scurtă prezentare de ansamblu a prozei dintre 1970 și 1980, și nu numai acolo, Augustin Buzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]