223 matches
-
În Vechiul Regat, propaganda pe tema constituirii unui partid țărănesc a început să se desfășoare în ultimele două decenii ale veacului XIX. Aici, ideea creării unei astfel de formațiuni politice a fost lansată pentru prima dată în 1882 de învățătorul argeșean C. Dobrescu-Argeș, cu prilejul unui banchet organizat de un oarecare Dincă Schileru, în comuna Bălteni, județul Gorj. Propunerea de a întemeia o „partidă țărănească“ a fost pusă în practică odată cu organizarea, în același an, a unui congres al țăranilor argeșeni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
argeșean C. Dobrescu-Argeș, cu prilejul unui banchet organizat de un oarecare Dincă Schileru, în comuna Bălteni, județul Gorj. Propunerea de a întemeia o „partidă țărănească“ a fost pusă în practică odată cu organizarea, în același an, a unui congres al țăranilor argeșeni, care a avut loc în comuna Corbeni, din județul Argeș. Din anul 1884 până în 1898, Dobrescu-Argeș a susținut ideea țărănistă în Parlament, dar, ulterior, el va sprijini pe conservatori împotriva liberalilor, așa că organizația s-a îndepărtat de programul ei inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de-al doilea roman, intitulat Mâinile, din care au rămas în periodice șase ample fragmente. Eroul, Mircea Ion Matiu, este în fond același Călin Adam, pus în situații noi, precum scrierea unui roman, situații având în genere drept cadru localitatea argeșeană Dușița. F. nu a publicat în reviste nici un vers original, încât apariția plachetei din 1940 a constituit o mare surpriză. Râsul morților de aur ar fi reprezentat, în opinia unor critici, o încercare de a construi o viziune mitologizantă a
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
1941, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 878, Ist. lit. (1982), 964-965; Crohmălniceanu, Literatura, I, 532-534; Nae Antonescu, Constantin Fântâneru, ARG, 1972, 10; Ion N. Voiculescu, O reeditare semicentenară: C. Fântâneru, „Interior”, ARG, 1981, 4; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 224-227; Acterian, Privilegiați, 81-83; Micu, În căutarea, II, 96-101; Dicț. scriit. rom., II, 259-261; Cărtărescu, Postmodernismul, 291-293; Dicț. analitic, II, 174-175; Aurel Sasu, Prefață, în Constantin Fântâneru, Cărți și o altă carte, București, 1999, 5-14; Simion, Genurile, 243-248
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
două dimineți, București, 1981; Arșița stelelor, București, 1983; Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Fântâni”, RL, 1969, 51; George Muntean, Profil, ARG, 1975, 4; Mihail Diaconescu, Poeți argeșeni, ARG, 1977, 4; Dumitru Anghel, „Enigma unui ametist”, ARG, 1984, 12; Dicț. scriit. rom., II, 400-401. N.M.
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
limba română la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri populare (1979), Folclor poetic din Stroești-Argeș (1980), Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare românești (1996) ș.a. Cea
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea și limbajul țăranilor din Regat, romancierul cutreierase îndelung satele argeșene de lângă Valea Mare, unde avea intenția să plaseze acțiunea, și stătuse de vorbă cu nenumărați săteni, supraviețuitori ai convulsiunilor sociale din 1907. Aici își cumpărase în 1930 și o mică proprietate. La Răscoala a lucrat începând din noiembrie 1926. După
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Bordeaux, Teama de viață, București, 1922. Repere bibliografice: Lovinescu, Opere, IV, 185-186; Călinescu, Ist. lit. (1941), 845, Ist. lit. (1982), 930-931; Ciopraga, Lit. rom., 542-543; Teodor Vârgolici, Aspecte istorico-literare, București, 1973, 166-183; Ion Cruceană, Mihail Lungianu, în Momente și figuri argeșene, I, Pitești, 1980, 103-109; Dicț. scriit. rom., II, 783-785. V.P.S.
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
Povești, snoave și legende, îngr. și pref. I. C. Chițimia, București, 1967; Nevasta cea isteață, îngr. Sabina Cornelia Stroescu, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971; Petru Rezuș, Dochița împărătița, București, 1972; Basmul cu soarele și fata de împărat. Povești, snoave și legende argeșene, îngr. Gh. Vrabie, București, 1973; Păcală. Snoave populare și prelucrări, îngr. Sabina Cornelia Stroescu, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, îngr. Sabina Cornelia Stroescu, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Proză populară din Stroești-Argeș, îngr. Mihail M. Robea, București, 1997
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
pus pe Alexandru vodă Iliaș...”), ctitorie a aceluia dintr-o domnie valahă (Mănăstirea Radu-Vodă - mărturisind, cu unica ei turlă pe naos, cu cele trei așezate pe pronaos și cu fațadele decorate cu arcaturi plasate în două registre, o vădită înrâurire argeșeană - l-a avut ca prim ctitor pe Alexandru al II-lea Mircea [1568-1577]; Radu Mihnea a reconstruit-o între 1620 și 1623 [căci în 1595 o ruinase Sinan Pașa] și a terminat-o, între 1623 și 1627, Alexandru Coconul). Inscripția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
această faptă la Valahia nu puțină necinste este” (Mihai Cantacuzino, Ghenealoghia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, București, 1902, p. 252). 407. Vezi Nicolae Iorga, Viața femeilor..., p. 37. 408. Ion Neculce, op. cit., p. 75. 409. Vezi Ion Moise, Toponimie și istorie argeșeană, Editura Calende, 1992, Pitești, pp. 25-26. 410. Vezi Documente privind istoria României, (D.I.R.) A Moldova (sec. XIV-XVII) Indicele numelor de locuri, volum întocmit de Alexandru I. Goanță, Editura Academiei Române, București, 1990, p. 26. 411. Op. cit., p. 270. 412. Ibidem, pp.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rom. cont., III, 52-54; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 132; Lucian Blaga, Opere, I, București, 1982, 531-532; Predescu, Encicl., 796; Ciopraga, Lit. rom., 217; Straje, Dicț. pseud., 661; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 25-38; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 128-131; Eug. Șt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia”, 1992, 2; Datcu, Dicț. etnolog., II, 214-215; Micu, Ist. lit., 364; Dicț. scriit. rom., IV, 306-307. S. D.
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Pană, Ion Trivale, „Unirea”, 1946, 50; Maria Platon, Ion Trivale, critic literar, ALIL,1960, 45-55; Anca Rizescu, Critica lui Ion Trivale - astăzi, RITL, 1967, 4; Ciopraga, Lit. rom., 737-740; Micu, Început, 497; Bucur, Istoriografia, 373-374; Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, Pitești, 1980, 198-201; Vasile, Conceptul, 199; Cristian Moraru, Ion Trivale, RL, 1989, 19; Simion Bărbulescu, Ion Trivale - omul unei singure cărți, DL, 1997, 3; Dicț. scriit. rom., IV, 590-592. V. D.
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
VR, 1961, 2; Mihail Robea, George Ulieru scriitorul, LL, 1962; Gheorghe Petrovici, Medicul de țară Gheorghe Ulieru, București, 1963; Marin Voiculescu, Mircea Anghelescu, Medici scriitori... Scriitori medici, pref. Tudor Vianu, București, 1964, 252-255; Augustin Z. N. Pop, Din istoria culturii argeșene, Pitești, 1965, 56-57; Eugen Barbu, Jurnal, București, 1966, 161; Dumitru Micu, Doctorul Ulieru, GL, 1967, 15; Ștefan Marinescu, Ulieru și noi, medicii moderni, „Muncitorul sanitar”, 1967, 28; Piru, Panorama, 314-315; Mircea Scarlat, Doctorul Ulieru la Alexandria, „Teleormanul”, 1970, 687; Al.
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
1963), Câteva contribuții documentare la opera și biografia lui Costache Negruzzi („Limbă și literatură”, 1969), Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu (1972) ș.a. De asemenea, o parte semnificativă a contribuțiilor publicate în reviste alcătuiește substanța cărților Din istoria culturii argeșene (1965), Mărturia documentelor de la vechile tiparnițe românești la Nicolae Labiș (1985). Altă lucrare, Ovid Densusianu. Fișier (1973), cuprinde imagini ale manuscriselor, note bibliografice, fotografii din arhiva personală a filologului român, reproduceri după coperta celor dintâi ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
Moldovei, București, 1940; Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; G.T. Kirileanu, București, 1956; Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu, București, 1960; Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1962; Contribuții la biografia lui Bălcescu, București, 1963; Din istoria culturii argeșene, Pitești, 1965; Mărturii. Eminescu - Veronica Micle, București, 1967; Liviu Rebreanu, București, 1967; Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969; Scriitorii argeșeni și copiii, Pitești, 1970; Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu, București, 1972; Ovid Densusianu. Fișier
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
biografia lui Mihai Eminescu, București, 1962; Contribuții la biografia lui Bălcescu, București, 1963; Din istoria culturii argeșene, Pitești, 1965; Mărturii. Eminescu - Veronica Micle, București, 1967; Liviu Rebreanu, București, 1967; Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969; Scriitorii argeșeni și copiii, Pitești, 1970; Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu, București, 1972; Ovid Densusianu. Fișier, Deva, 1973; Pe urmele lui Mihai Eminescu..., București, 1978; Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu..., București, 1979; Pe urmele Veronicăi Micle..., București, 1981; Întregiri documentare
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
la o parte”. „Copilul ce-a fost” este, icoanele gravate în simțirea lui prind viață, trecutul nu e perceput ca trecut, ci e o permanență, o incoruptibilă actualitate. Acordând celor dispăruți adorația cu care sunt înconjurați sfinții, poetul preface plaiurile argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
dialogurilor, tablouri grotești și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
la București și la Câmpulung (1891-1896), timp în care se formează sub îndrumarea profesorului de limba și literatura română Gh. Șapcaliu, fost student al lui A. I. Odobescu și al lui B. P. Hasdeu. Din 1897 a fost învățător în comuna argeșeană Priboieni și apoi revizor școlar al județului Muscel (1914-1926). A condus publicațiile „Prietenul nostru” (1911-1916, 1923-1926), „Gazeta țăranilor din Muscel” (1920-1921) și „Revista pentru popor”. Debutează ca folclorist în 1896, publicând o poezie populară în „Convorbiri literare”, și editorial în
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
folclorist, „Cultura poporului”, 1956, 5; Dan Simonescu, Folcloristul C. Rădulescu-Codin, REF, 1958, 4; D. Udrescu, Învățători de altădată, ARG, 1968, 1; Bârlea, Ist. folc., 383-387; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 94-99; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 79-83; Gh. Pârnuță, Ovidiu Isbășescu, Flaminiu Mârțu, Oameni din cetatea de scaun. Personalități și figuri muscelene, Câmpulung, 1995, 237-238; Datcu, Dicț. etnolog., II, 179-181; Dicț. scriit. rom., IV, 37-39; Spiridon I. Cristocea, Argeș. Dicționar de istorici, Pitești, 2003
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
și a făcut un angajament pentru a întări legăturile dintre ei, astfel încât să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare 3. Ultimul lot a plecat din Pitești cu destinația Gherla la sfârșitul lunii august 1951, astfel că penitenciarul argeșean a fost abandonat ca centru de aplicare a acțiunii. În ceea ce privește implicarea administrației, pare clar că Eugen Țurcanu sosise cu indicații precise din Suceava, iar cel mai important detaliu era impresia pe care trebuia să o lase, anume că deținuții erau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
largi, retorice ale genului, B. caută mereu un analogon în imaginar al realului și produce simetrii bogate, ingenioase. Călătoria, ca și relatarea ei devin astfel „un prilej continuu de freamăt, de oprire, de exclamare”. Memorialistică propriu-zisă se află în Icoane argeșene (1944), resuscitare sentimental-anecdotică a copilăriei și a anilor de școală la Pitești, și în O carte trăită (1977), întoarcere târzie într-un timp atroce, delimitând primul război mondial. Secvențe, momente simbolice, chipuri, atmosferă se decupează lent, naratorul împingând amintirile înapoi
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]