325 matches
-
trecut 30 de ani. Cu 5 mai mulți decât de la prăbușirea dictaturii comuniste în România. Romancierii noștri, prezenți sau nu la târg, traduși sau nu, se pot cu greu lăuda cu mărturii la fel de numeroase și de impresionante precum acelea ale argentinienilor. S-ar spune că fiecare țară și-a trăit în felul ei tragediile. Literatura română a rămas datoare față de o istorie le fel de oribilă ca aceea argentiniană. Și cu mult mai lungă. Răsfoiam romanele, parcurgeam comentariile și îmi săreau
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
Și În Argentina este criză economică, noi am investit mult În obligațiuni argentiniene, pentru că au profit de 12%, argentiniencele de origine italiană vor să se repatrieze, sunt aproape italience, ai putea să-ți cauți o argentiniancă italiancă, sugeră mama Matildei. — Argentinienii sunt ca și napolitanii, tăie scurt mama lui Lorenzo. Din câte-și amintea Maja, aceasta parcă era căsătorită cu un napolitan. — Napolitanii, continuă, sunt atât de distractivi, gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca și napolitanii, tăie scurt mama lui Lorenzo. Din câte-și amintea Maja, aceasta parcă era căsătorită cu un napolitan. — Napolitanii, continuă, sunt atât de distractivi, gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie și nu se încheie cu ele, dar tentația de a comunica le
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar Nichita crede că "actul scrisului este un act de rememorare" (Logica ideilor vagi), fenomen cu rădăcini adânci în inconștientul abisal. Punct de vedere întâlnit anterior la argentinianul Borges! Se cunoaște că Nichita, unul dintre cei mai prizați poeți ai timpului nostru, agrea lecturile cu glas tare din clasici, practicând totodată lectura mută, din alții: "Poezia se corectează prin poezia altora; se dezlămurește, înălțându-se. Poezia născută din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ne dea dreptul să fim atît de mîndri. Ne place să stăm smirnă în fața inutilului, să ne împăunăm cu titulaturi care nu se mai termină. Dacă ar gîndi ca noi, nemții ar trebui să-l facă pe Beckenbauer Obermareșal, iar argentinienii să-l ungă pe Maradona șef suprem peste manutanță, secția cocaină. Întotdeauna, avem impresia că venerația sufletească pentru marii campioni e insuficientă, simțim nevoia să le dăm dregătorii, onoruri militare și pămînt, ca oștenilor care se întorceau de la Plevna cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cum apune soarele după stîncile albe ale Siciliei. Această educație tactică se regăsește pe deplin în echipa lui Lippi. Nici un gest nu e gratuit, nici o pasă nu se dă de pomană. Cu acest stil, Italia a ajuns foarte sus, în timp ce argentinienii, mult mai estetici, exuberanți în grupe, au zburat deja cu viteză către casă. În contextul scandalului din Il Calcio, reflexele tactice funcționează și mai bine. Zambrotta închide banda pentru cruțarea lui Juve, iar Cannavarro sare la cap pentru Pessotto. În
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
război, în așa numita "perioada franceză"? Când a devenit Cioran un specialist al obsesiilor, cum afirma chiar el la începutul cărții Mon pays? Puțini scriitori au plătit pentru profesia și convingerile lor un pret atât de scump și dureros că argentinianul Ernesto Sábato. La început, a fost orgoliul de a refuza fanatismul politic și falsă glorie științifică, urmat de marginalizare și suferințe. A urmat zbaterea interioară pentru a ajunge la o concepție proprie unificatoare a lumii și salvatoare a omului; în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
însuși protagonistul, alter ego al autorului. Este, practic, un personaj de tango: trăiește la Paris, dar visând la centrul Buenos Aires-ului, desi i se pare "de neconceput să locuiască în altă parte decât capitala franceză"15. Darío Copi este prototipul argentinianului de la Paris, "l'argentin de Paris", cum îl numește Héctor Bianciotti 16 în "Le Nouvel Observateur", aluzie la numărul mare de artiști argentinieni plecați să-și caute un nume în capitală culturală a acelor timpuri. Ar putea surveni, pe drept
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mii de familii străine, cu speranțele lor și cu inevitabilă lor frustrare, cu nostalgia după țară lăsată departe, resentimentul băștinașilor față de invadatori, senzația de fragilitate și tranzitoriu, "toate acestea au provocat acest mod de a fi problematic și neliniștit al argentinianului. Aici avem senzația că trăim într-o tabără, fără această protecție a eternității pe care o au cei cu tradiție milenara. Problematică asta este prezentă și la tangou, aceasta suburbie a literaturii. Mă refer, bineînțeles, la tangourile filozofice", de genul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în muzică clasică, de cameră, operă și balet, care îi preiau stilurile, temele și coregrafia. "Sábato, scriind Despre eroi și morminte în 1965, situează acțiunea românului în 1955, dar se gândește la 1930: la ființă națională, la haosul, la resentimentul argentinianului, la locuri comune, la inspirația să literară. Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și morminte în 1965, situează acțiunea românului în 1955, dar se gândește la 1930: la ființă națională, la haosul, la resentimentul argentinianului, la locuri comune, la inspirația să literară. Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat de o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1955, dar se gândește la 1930: la ființă națională, la haosul, la resentimentul argentinianului, la locuri comune, la inspirația să literară. Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat de o cultură îndepărtată, necunoscută. O dată fisurata primitivă realitate hispano-americană întâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
condiția de americani, prin folclorul întâlnit la băștinași și prin limba care unifica țările din această parte a lumii, s-au stabilit legături cu restul continentului, cu vocația creării acelei Patrii Mari imaginate de Bolivar. Cu timpul, partea europeană a argentinianului capătă mai multă valoare în ochii săi decât cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de origine europeană. "Poate că aceasta dualitate îi conferă argentinianului această neliniște, aceasta preocupare pentru destinul patriei, dar și atâta bogăție spirituală, complexitate a minții, atâta subtilitate și posibilitate istorică."112 Tangoul este cel care reflectă cel mai bine această fractură existențiala a locuitorului din Río de La Plata și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a Absolutului care este câmpia nesfârșita și fără esențe"115. Fragilitatea centrelor urbane a contribuit la agravarea acestui sentiment de finitudine și de tranzitoriu, de "spaimă cosmică" a noului venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum spune Sábato. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Buenos Aires era o metropola cu bărbați singuri, ateliere improvizate și cafenele sărace; o lume periferica, unde abundă bordelurile, muzicanții creoli, străinii și proxeneții, unde se bea bere, se cântă și se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se întâlnesc fără să se gândească la neamul din care se trag (...). Omul e rau peste tot, recunosc, dar aici are de mâncare, are pământ și, în sfârșit, e bun, are bunătatea câinelui satul"137. Rădăcinile acestei predispoziții metafizice a argentinianului ar trebui căutate, spune Sábato, în "repetatele răsturnări de ierarhii și valori cu care am fost confruntați atât de des", pe fundalul deșertului, o dată cu venirea spaniolilor, sosiți în căutarea norocului și dând de acest imens teritoriu gol, cu acest peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice, aceasta predispoziție incipientă a argentinianului să se agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex resentiment metafizic. Una din manifestările sentimentului de inferioritate pe care îl are argentinianul este doctrina care devalorizează literatura metafizica, pentru că ar fi importată, că ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice, aceasta predispoziție incipientă a argentinianului să se agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex resentiment metafizic. Una din manifestările sentimentului de inferioritate pe care îl are argentinianul este doctrina care devalorizează literatura metafizica, pentru că ar fi importată, că ar fi simbol al decadentei europene. Această doctrina, pe care o resping și o considera ridicolă scriitori că Borges, Sábato sau Cortázar, susține că "râul metafizic" nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato le răspunde că râul metafizic trăit de un european, un argentinian îl trăiește de două ori mai intens, pentru ca, daca omul își simte efemera trecerea prin viață că locuitor al Romei, aici trăiește cu mult mai intens această stare, argentinianul având permanent sentimentul că trăiește în mijlocul unui cataclism universal, fără istoria pe care o are în spate locuitorul din altă parte. "Fără să știe, autorii de tango fac metafizica"138, spune Sábato. "De ce să nu vorbim de metafizica tangoului? Pare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Vocea ta, bandoneon / e ceea ce-mi trezește /durerea după ce-am pierdut / ce sună-n al tau geamăt"147. Alegerea acestui instrument poartă în ea o notă tragică: este un instrument pe cale de dispariție, este adus din Germania, iar argentinianul îl alege inconștient, pentru sunetul lui ce pare o agonie, ca și sufletul său. "Omul tangoului este o ființă profundă care meditează la trecerea timpului cu melancolie. Cu o amară deznădejde, se confruntă cu misterul final și, prin trăirile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ne unește iubirea, ci mai degrabă spaimă / de astă poate îl iubesc atât"164. Melancolica intensitate a tangoului, combinată cu alura demnă a dansatorului de tango, semnal corporal care trimite la o atitudine mult mai profundă este ținută morală a argentinianului, ce pare o sfidare la adresa tuturor mizeriilor vieții, dar și a iminentei morții reprezintă o soluție existențiala, coregrafierea unei filosofii. Tangoul a fost uneori asimilat sexului sau considerat un simplu dans lasciv. Deși s-a născut în lupanare, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
față de ceilalți, dar, în realitate, acesta nu este decât aspectul exterior al resentimentului pe care îl are față de propria-i persoană, pentru că se simte nesigur pe el, șovăitor, timid, trăsături ce sunt, din punctul de vedere al lui Sábato, "chintesența argentinianului mediu".Toate acestea fac din tango un dans introvertit, "un gând trist care se dansează", invers decât se întâmplă în celelalte dansuri populare, care sunt extrovertite și euforice, cu tente vădite de erotism vesel. "Tangoul este (...) fenomenul cel mai întunecat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
discuta sau a se distra în timp ce dansează un tangou"168. Un napolitan care dansează tarantela se distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]