1,120 matches
-
copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
tinde să creeze echivalențe verbale, poetice ale artei religioase bizantine: poemul-„icoană”, stilizare care își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
care a stârnit controverse, etichetată fie „ermetică”, fie mesageră a unui „fals ermetism”. Muzicalitatea poemelor lui R. impresionează, însă alăturările de cuvinte sunt șocante, bizare, menite a se încadra cu orice preț în tendințele novatoare. Se disting, totodată, atât accente argheziene, cât și macedonskiene. Nesedimentată, permeabilă la influențe, nu ocolește nici poezia lui B. Fundoianu, așa cum versul lui Camil Baltazar inspiră ciclul Sărbători trupești. Gustul pentru încifrare duce și spre poezia lui Ion Barbu. Însă toate aceste înrâuriri nu strivesc glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu zoologicul, se dovedesc, nu o dată, notabile. Speculând, bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
românească. Mărturisiri și amintiri). Alături de cronica literară, foarte consistentă, și de articole bine documentate despre marii scriitori ai literaturii universale, se remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega însă talentul și originalitatea sa. La apariția Cuvintelor potrivite, Mircea Eliade consideră volumul „înspăimântător de slab
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
dezordonat, se împletesc, se rup, se identifică și se anulează într-un ritm inegal și la o tensiune diferită” (Cartea lui Mircea Eliade). Accente critice dure au intervențiile lui Stelian Mateescu ( E. Lovinescu și poezia pură) și G. Ciprian (Lelița argheziană). Relevabile sunt eseurile, însemnările de călătorie și notele de jurnal ale lui Lucian Blaga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Emil Isac, Mihail Sebastian, Ion Vinea, Mircea Vulcănescu, Ion Călugăru, dar și alte contribuții ale lui Petru Manoliu, Al. Busuioceanu, C. Nestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
intime, unde emoțiile se exprimă cu accente firești în mici piese nutrite din atmosfera casei, saturată de moliciuni și voluptăți domestice. Poezia erotică, ezitând între o discreție naturală, feminină, și o voință de forță și expresie frustă, poate de sorginte argheziană, rămâne în cadrele desprinse din Cântarea Cântărilor, marcate de o senzualitate difuză, bacanală. Tentativa scriitoarei de a se ancora în mersul ideologic al celui de-al cincilea deceniu al secolului trecut, cu volumul Caii anilor (1947), are ca efect o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
ireverențios și apostrofată. Venită pe valul tradiționalismului în floare la „Gândirea” care a lansat-o, această poezie i-a surprins pe comentatori, care, cu excepția lui G. Călinescu și a lui Șerban Cioculescu, au recunoscut în C. un poet de sorginte argheziană, dar autentic, original, stăpânit de duhul pământului, plin de energie vitală, de o expresivitate viguroasă, frustă, inventivă, capabilă de construcții verbale și imagini pitorești, insolite, brutale uneori, dar firești pentru cinismul și sinceritatea agresivă a autorului. Cu timpul, antagonismul (mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
somnului său, fecund, poetul e „mort” ca ins obișnuit. În acest înțeles, creația este „moarte”. Poet e, în consecință, cine știe să „moară”. Poetul devine, prin „moarte”, un simplu „glas / Așezat somptuos / În al cărții sicriu”. Devine, cu alte cuvinte, argheziene: „un nume adunat pe-o carte”. Cei vechi credeau că numele sunt „puteri”, că în nume e cuprinsă chintesența numenală a individuațiunilor, partea lor de eternitate. Aflând doar în „somn” „cum o cheamă” cu adevărat, B. își ia, astfel, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să îi minimalizeze pe ceilalți, și pentru S. poetul cel mai apreciat este Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o adesea, începând cu volumul Cuvinte potrivite. Singular e considerat geniul verbal arghezian, de o forță hugoliană, „de o materialitate copleșitoare”, iar o atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație religioasă. Criticul îl așază pe Arghezi alături de Paul Valéry, R. M. Rilke, T. S. Eliot, Giuseppe Ungaretti, în lirica românească socotindu-l „cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
biblică în șirul de învățături și de dojane bisericești. Poemele lui evocă, în grai cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi Discursul polemic Prefață de Ion DUR INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Mamei mele, Elena, cu infinită gratitudine Cuprins Prefață. Discursul polemic arghezian (Ion Dur) / 9 1. Preliminarii / 15 2. Polemica și discursul polemic / 21 2.1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă / 21 2.2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară / 24 2.3. Polemica subiect de meditație și obiect de studiu / 30
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
31 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? / 36 2.6. Structura discursului polemic / 41 2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul polemic un discurs literar? / 36 2.6. Structura discursului polemic / 41 2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
2. Ridendo dicere verum: Arghezi și Caragiale / 136 7. Discursul polemic antiiorghist / 157 7.1. Redefinirea contextului polemic / 157 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic / 161 În loc de concluzii / 181 Bibliografie / 187 Abstract / 199 Zusammenfassung / 205 Prefață Discursul polemic arghezian În ambiguitatea conceptuală de azi, când răsar la tot pasul colportori de concepte și când diletanții ieftini fac contrabandă cu noțiuni din "arsenalul" filosofiei îndeosebi, este cât se poate de necesar (având totodată și funcție profilactică) un studiu pertinent despre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rol mult mai mare decât bănuim). Tot acest dens și sintetic excurs teoretic, dezvoltat pe aproape un sfert din eseu și care pune la lucru cultură filologică și filosofică bine asimilate, este un interstițiu absolut necesar pentru investigarea operei publicistice argheziene din perioada interbelică, în fond o operație de (re)descoperire și resemnificare a gazetăriei autorului Spinilor de hârtie. Același efort teoretic servește și pentru interpretările făcute, dintr-un alt unghi, asemănărilor, dar mai cu seamă diferențelor dintre spiritul pamfletar-polemic exersat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe nuanțe, liziera unor admirabile formulări, chiar dacă, alteori, demersul pare inevitabil tensionat de o prea ambițioasă densitate conceptuală. Încercuite și puse laolaltă, analizele acestui eseu, unele inedite, dau măsura unui efort substanțial de schimbare a unghiului de receptare a publicisticii argheziene. Invocăm în acest sens ipostazele comicului arghezian decodificat ca "esență a polemicității neagresive" (cum avem, de pildă, în polemica purtată de autorul Agatelor negre cu Iorga, studiul poate cel mai consistent din carte, alături de care am pune numaidecât și textul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alteori, demersul pare inevitabil tensionat de o prea ambițioasă densitate conceptuală. Încercuite și puse laolaltă, analizele acestui eseu, unele inedite, dau măsura unui efort substanțial de schimbare a unghiului de receptare a publicisticii argheziene. Invocăm în acest sens ipostazele comicului arghezian decodificat ca "esență a polemicității neagresive" (cum avem, de pildă, în polemica purtată de autorul Agatelor negre cu Iorga, studiul poate cel mai consistent din carte, alături de care am pune numaidecât și textul despre vocații polemice paralele Arghezi-Caragiale, unde, prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relației vulnerabile sau delicat-fragile dintre textul polemic și contextul biografic (pe care, ocolind abil capcanele, eseul o fructifică și, uneori, cu sensibilitate feminină, o supralicitează, inclusiv atunci când se sprijină pe corespondența poetului). Totodată, modul în care este individualizat discursul publicistic arghezian prin forța de sugestie a parabolei și prin modalitățile sintactico-lexicale de construcție textuală sau când se pune sub lupă limbajul lui Arghezi, formulându-se idei productive asupra stilului arghezian, descifrat ca o invazie a inesteticului în estetic (să ne amintim
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe corespondența poetului). Totodată, modul în care este individualizat discursul publicistic arghezian prin forța de sugestie a parabolei și prin modalitățile sintactico-lexicale de construcție textuală sau când se pune sub lupă limbajul lui Arghezi, formulându-se idei productive asupra stilului arghezian, descifrat ca o invazie a inesteticului în estetic (să ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e a noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori în "scrisoarea deschisă" (căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității"). Tudor Arghezi. Discursul polemic e un studiu de o subtilitate evidentă, o combinație elegantă între atitudinea impresionistă și critica de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității"). Tudor Arghezi. Discursul polemic e un studiu de o subtilitate evidentă, o combinație elegantă între atitudinea impresionistă și critica de factură preponderent psihanalitică, un discurs care frecventează cu energie analitico-sintetică straturile freatice ale textului arghezian, acea construcție despre care ni se spune că propune "cea mai delectantă miză intelectuală: umorul", un fel de armă secretă a spațiului românesc cu ajutorul căreia revoltatul, observă autoarea, e deplin liber, "învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i fibre argumentative și dacă respectă condiția lui tare, n-ar trebui să fie altfel decât o întreprindere polemică adică belicoasă, în stare beligerantă față de autorii pe care îi invocă în construcțiile sale. Dintre criticii care au analizat opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică), Ștefan Melancu, poate primul care a deschis seria unor interpretări argheziene la zi, sau Ion Tudor Iovian, cu un eseu despre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]