1,120 matches
-
ei editor, tot dl Gh. Pienescu, stăruise să se pornească necesară ediție critică din opera autorului Cuvintelor potrivite). S-a opus însă cu înverșunare d-na Mitzura Arghezi, ca moștenitoare (care s-a voit și editoare) și păstrătoare a manuscriselor argheziene și azi aflate - nu într-un depozit public - ci în păstrarea d-sale. Și, așa cum stau azi lucrurile, (perspectiva nu e mai luminoasă), e probabil că nici viitorimea nu va avea parte de o ediție critică Arghezi, cum avem, din
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
ca moment fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și Arghezi, iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai înțeleg deloc/ Că sînt prea mulți și nu mai este loc/ Și pentru cei care mai sîntem vii" (Coșmar). Sau, într-un fel ce amintește învierile incomode din romanul arghezian, Cimitirul Bunavestire: "Va veni o vreme cînd morții nu vor mai încăpea/ În perimetrul strîmt al lor și vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
lui Giambattista Marino (pentru că de ce altceva s-ar putea vorbi în cazul unor construcții precum "zile obosite de har", "te unge cu vieți de/ turle și crini", "carnea de calvar", alăturări oximoronice ca "luminoasa putrezire", sau dislocări sintactice de sorginte argheziană: "Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
de calvar", alăturări oximoronice ca "luminoasa putrezire", sau dislocări sintactice de sorginte argheziană: "Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
rebele". Prin superfetația metaforica, instanța supraveghetoare a artistului dă impresia a îngădui cuvîntului o supremație, ce-i permite a adopta forme insolite, subversive în raport cu desenul logic pe care s-ar cuveni a-l ilustra publicistica. Alexandru George notează cu privire la discursul arghezian: "Cuvîntul o ia mereu înainte... poetul nu stăpînește cuvîntul, ci este stăpînit de el". Din fericire, inevitabilă platitudine a adaptării e redusă prin comportarea specifică a verbului artist. Să vedem aci o purificare sau pur și simplu o recompensă ce
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
gîndire înălțătoare (sau, de la caz la caz, de suflet și simțire). Asta cînd nu travestesc întortocheat și imprevizibil referiri absolut neproblematice la realitatea pedestra: nu-mi pot explica în alt fel un pasaj aiuritor că acesta - escortînd un splendid vers arghezian. (Cu aripa în țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei, conchide abrupt și categoric autorul manualului, sugerează decăderea albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
de-a-ndăratele și săgeată ei de manometru tremura și sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Rusește, una cu trei face între șapte și nouă, minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci și cinci". De parca lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții și gigantisme"! Hiperbola, inconsecventa, ilogismul propriu par a se alină prin proiecția lor în afara: Conflictul de caracter ia la ruși proporții elefantiazis fantastice și se tîrăsc între Adam, Iov și Apocalips. Capriciile rusoaicei au
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
nu aduce puțin cu Artaud, putin cu Rimbaud?"). Poezia lui Ghergut atrage de la început că entertainment superior, prin acrobațiile intertextuale și umorul absurd. Recitita, ea dezvăluie o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial / ci ceva absolut penibil, mama / ceva fără nici o
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
scriitorului bănățean, cîte una pe zi, mai puțin duminica, sînt și ele grupate pe luni (a unsprezecea și a douăsprezecea) și săptămîni. Versurile nu-i trădează menirea, sînt pătrunse de profunda mirare a credinciosului înaintea Ființei adorate, uneori cu ecouri argheziene ("Nu ți-e frig, strig/ și răspund:/ Doamne, e atît de tîrziu, cu ce parte a mea să mai scriu?"), alteori cu sugestii blagiene ("Marelui orb să-i împletim cununa/ a trecut din pustie-n pustie mai mare/ și a
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
năpăstuiți de discursul anecdotic al criticului. În schimb, atunci cînd ajunge la Arghezi, deci la pitoresc, G. Călinescu se simte în largul lui: vibrația de bazar îl ajută să descrie odiseea de mucegai sau rapsodia de "cuvinte potrivite" din universul arghezian". Ca și: " G. Călinescu a făcut, incontestabil, mult pentru cîțiva dintre clasicii noștri. Nu e mai puțin adevărat însă că ispita caricaturii și a deriziunii îl stăpînesc pînă la grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
de epurare din viața publică a intelectualității de extremă dreaptă, pro-fascistă sau doar filogermană. Dacă nu greșesc, cel dintîi care-l folosește este M. R. Paraschivescu, în februarie 1945, în articolul Un impostor: dl Tudor Arghezi din România liberă. Acolo arghezianul poet al Cînticelor țigănești îi numește colaboraționiști pe Goga, pe Vaida-Voievod și pe Malaxa, pentru a fi deschis drumul Gărzii de Fier. El nu se referă strict la anii războiului, crezînd a (se) putea vorbi și de interbelic. Cuvîntul nu
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
neconsolați toată ziua în bloc și nimeni nu ne ia în seamă." (p. 30) Iar Pantelimon 113 bis, unde "autobuzele umblă pline cu morți. dimineața, în stația din fața blocului morți osteniți așteaptă autobuzul 101". (p. 33) seamănă cu o Serenadă argheziană. Loc-locuirea reprezintă motivul-umbrelă sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără ieșire (Cartea Românească, 1994
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
Gheorghe Grigurcu Robusta îndoială argheziană, balansarea țărănească a autorului Cuvintelor potrivite între "credință" și "tăgadă" sînt devansate de acest discipol al absurdului, sufocat de disperare, care e Dan Damaschin. Poetul declară: "Eu nu posed nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de estompate, încît avem impresia că toate aceste tablete nu sînt decît exerciții stilistice ale unui romancier în vacanță. Nu vom întîlni decît foarte rar concretețea revendicativă a pseudo-dialogurilor argheziene din Bilete de papagal, deși o paralelă s-ar putea face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și în ultimul grupaj
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
ci /.../ o imagine-tezaur a ființei limbajului nostru poetic". Intrăm pe teritoriul cuvintelor-simbol, printre termeni cărora le descoperim istoriile, într-o hartă spectrală a poeziei românești: abis a fost folosit întîia dată cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
să faci, altceva decît regie de teatru? Mă pregătisem serios pentru studiul limbilor vechi, pentru filologie clasică. De aceea, poate, mă preocupă și acuma folclorul, textele vechi. Ai fi vrut să faci film? Am avut întotdeauna o reținere de tip arghezian în fața fenomenului. Cînd eram student, și eram obraznic, le spuneam disprețuitor colegilor mei de la film că nu trebuie să uite că această artă este a șaptea. Trecîndu-mi obrăznicia tinereții, cred că filmul se află la început. După primitivi și moderni
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
fir de iarbă!". Firul de iarbă de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii ale neliniștii și, poate, ale fricii: "Poate că asta a fost greșala -/ să merg înaintea
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună decît orice proză argheziană și apoi vin justificările - "Eu nu am spus că pagina lui C.O. este mai bună decît toată proza lui Arghezi, ci o prefer aceleia" etc. Acestea sînt doar cîteva dintre fațetele Catalogului, o carte în care literatura însăși este
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
imprevizibile, Ștefan Drăghici le-a mărturisit doar în gazetăria sa și, în special, în poezie și în teatru. Poet singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]