454 matches
-
nou. Urcă în palanchin și vom vorbi! -De ce m-aș urca ilustre arhiereu?! spuse din nou Ponțiu Pilat cu ironie, afișând din nou zâmbetul său disprețuitor. Procuratorul își îndepărtă o scamă imaginară de pe lorica musculata unde cei doi P argintați se reliefau încolăciți pe piept. Apoi cu o mișcare bruscă procuratorul își aranjă mai bine faldurile togii. Arhiereul Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea celui din fața sa. -Mărite procurator, ți-l voi da pe Baraba, spuse Caiafa direct, arătându
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
million de clipe. Spiritul artistei Alexandra Ungureanu e o catifea plisată pe sunete muzicale, privirile ei albastre sunt valuri lucioase de cer, gestica scenică a artistei e jocul luminii în vitrină cu frontoane albe, unduioasă, prelinsă pe cristal cu incizii argintate. Alexandra Ungureanu e o frumoasă fată moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele și le-a prins la șold, a luat pădurii Oituzului verdele și l-a întins crud pe arterele inimii, a șters genunchii munților cu mătasea părului
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
unice în Bucovina. Icoana miraculoasă a fost adusă la Cacica în anul 1809. Este, de fapt, copie a icoanei de la Czestochowa (Polonia) și o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, în basorelief executat din lemn aurit și argintat. Numai fețele și palmele Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus sunt pictate. Ea a fost venerată ca icoană făcătoare de minuni încă de la început. Să pot înțelege drumul parcurs de icoană și stilul arhitectural al edificiului de cult în care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
-i pe-afară Decât omul călător. E sinistru... Zici că este Vraja neagră a ciorilor, Ce dădură-ntâi de veste Avalanșa norilor. Moara,-n cer, după trei zile, S-a oprit din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg spre școală, Ca albinele-nspre roi. Părinții, tăcuți ca muții, Își croiesc printre troiene Pârtii, necesare curții Pentru trebi cotidiene. Năvălesc spre cer fantasme, Imnuri din bucătărie, Și miroase pur
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
din nou spre tine zboară Și îți văd chipul scăldat în lumină, Când tu m-ai sărutat prima oară. Era o noapte frumoasă de vară, Cu bolta cerului înstelată Și așteptam mândra lună s-apară, Cu-a ei rază rece, argintată. Mâna,fără veste tu mi-ai luat încet, Iar ochii-ți m-au privit cu drag și dor. Eu în ei am citit mesajul secret, Ce-i trimis de săgeata lui Amor. Nu m-am ferit din calea amăgirii Și
VISUL AMĂGITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376450_a_377779]
-
2016. E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata, Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri. Adorm pe tâmple spaime
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mai mult E primăvară-n sufletIarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii,Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii.Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer,Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata,Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul,O frunză în cădere, în undă își frânge zborul.Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri,Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri.Adorm pe tâmple spaime
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de smarald! Să coloram cu vise petalele de flori. Să ne îmbrățișeze zefirul, cu bratu-i suav, cald, Pe-alei de vis și taină, să fim rătăcitori. Hai să valsam cu marea, pe valul înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate... Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat, Și țărmul să adoarmă în clipele pictate. Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite! Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte. Și să brodam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de smarald!Să coloram cu vise petalele de flori.Sa ne îmbrățișeze zefirul, cu bratu-i suav, cald,Pe-alei de vis și taină, să fim ratacitori. Hai să valsam cu marea, pe valul înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate...Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat,Si țărmul să adoarmă în clipele pictate.Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite!Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte.Si să brodam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
lui Zeus”, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului „În România, astăzi”. În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul și cotidianul ca forme ale percepției interne și externe par cheile misterioase care deschid porțile grele și argintate ale visului. Poetul devine taumaturgul în sarcina căruia cade oficierea minunilor transpuse în poezie. Unele construcții onirice au ziduri tot atât de masive, precum lumea în starea de veghe, gândirea fiind sinonimă cu existența, această stare o găsim în „Perfuzii cu lacrimi
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
dansate, Mi-ai pătruns în suflet și în gând, De tine nu pot sta departe. Îmbrățișați privim la stele, Ce bolta cerului veghează, Iar luna trece printre ele, Și dragostea ne luminează. M-adormi în cântece stelare, Sub raza lunii argintată, Îți văd a ochilor candoare, Când îmi șoptești că-s adorată. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DRAGOSTEA TA / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile
DRAGOSTEA TA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376126_a_377455]
-
de smarald! Să coloram cu vise petalele de flori. Să ne îmbrățișeze zefirul, cu bratu-i suav, cald, Pe-alei de vis și taină, să fim rătăcitori. Hai să valsam cu marea, pe valul înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate... Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat, Si țărmul să adoarmă în clipele pictate. Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite! Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte. Și să brodam
HAI SA VALSAM! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375763_a_377092]
-
bucuria împinge durerea. În bolul alchimic cântecul se naște sub talpa ierburilor amare. Mai senin ca nicicând, la margine de bol stau. Privesc pasul roților de tren, visând capătul de drum pentru a continua călătoria sensurilor. Autentică viață printre lumi. Argintată tâmplă agață timpului glasul. Îl transformă în cântec iubind, iubindu-te, iubind... ****** Victor, cât de frumos pare totul când încă poți iubi ceva material ascuns în trupul unui om. Nu știu de ce, noi oamenii mergem mereu înainte într-o poveste
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Motto: Acolo unde bate toaca e loc să mă întorc și eu să iau o toacă de pe grindă să bocăn ritm cu Dumnezeu" - Ioan - Mircea Popovici stigmatizat de umbre învelești cadranul argintatelor bătrânelor povești alegi doar aripa din care poți țâșni ..................... el stă pe brațul ploii gândește viața toată există fără gesturi e tot doar dăruire copil cu ochi de gânduri ideile le-așterne câmpul înghite apa izvorul prinde setea și-o
DE-AICI SE NAŞTE FORŢA FIECĂREI ZILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377704_a_379033]
-
i-a iubirii grădină Dar iubirea ce-avu îi fu blestemată Și din cer coborând printre flori de verbină Trupul lui deveni chiar o stană de piatră.. * Plutea peste vieți notând a lor fapte Cu aripi de foc și strai argintat Veghind cum un suflet încearcă să scape Făcând numai bine și fugind de păcat. * Doar odată văzu ochii aceia profunzi Ce priviri ridicau ca pe rugi către cer Și știu că nu-i loc unde poți să te-ascunzi De
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
nu au destulă finețe pentru așa ceva. Cu toate acestea, mulți au Încercat. Încă de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară a portretului. Pelham și Granby. Până la un punct, acolo era chiar Brummell, pentru că se dogmatiza dandysmul. Dar ce se urmărea? O
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe o ulicioară lăturalnică. Apare un grup de bărbați costumați; unii poartă straie țărănești, alții haine femeiești. Una dintre femei pare să aibă o sarcină Înaintată. Brusc, se iscă o gâlceavă Între bărbați. Ei scot cuțite (din teci de hârtie argintată). Femeile Încearcă să-i despartă pe bătăuși. De spaimă, femeia Însărcinată simte pe loc, În stradă, durerile facerii; ea geme și se torsionează, iar celelalte femei o Înconjoară, o așază pe scaun și ea naște o ființă fără formă, aici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simțeam de parcă viața mea începuse în clipa aceea. A doua amintire nu putea fi datată, atât era de îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câteva zile, viața a încremenit. Într-o noapte limpede, frigul polar a coborât din cer. Lumea s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de zi, păstrând o minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe italienește să șadă și dădu ordine să li se aducă dulcețuri, cafele și lulele [= ciubuce]. Danezului îi pare cam ciudat să fumeze în fața unui principe înconjurat de atâtea cocoane elegante” (227, p. 96). O narghilea din cristal și metal argintat, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, care a aparținut familiei Ghica, se află în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei (256, p. 21). Ienăchiță Văcărescu Șade-n poartă la Dudescu Cu ciubuc de diamant, Capot roșu îmbrăcat, Cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
În nici un caz nu poate refuza, deși el a venit pentru altceva. La celălalt capăt al atriumului, un culoar duce spre interiorul casei. Odată ce-l străbat, se găsesc într-o curte înconjurată de coloane. Aici, o femeie cu părul ușor argintat, îmbrăcată într-o tunică cenușie ce-i cade până la glezne stă cu pleoapele coborâte și fața întoarsă către cer, de parcă ar dori să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de apă limpede, ca oglinda de neted. Drumul spre el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu cât te apropii de el
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Între noapte și zi Elena Marin Alexe Între noapte și zi, privirile se abandonează misterelor nopții, când luna își sprijină fruntea pe umărul teiului din curte și-și lasă lacrimile argintate, printre golașele crengi învăluite în vântul rece, ca într-o pelerină a timpului. Până în zori, ochii necuprinși ai astrelor, îngemănați cu ai mei, scrutează adâncimea nopții, în căutarea miracolului creației.
?ntre noapte ?i zi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83251_a_84576]
-
cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche a unei femei simple și muncite, cu doi copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]