2,289 matches
-
homo duplex. Pe de o parte se arată irezistibil atras de vechime, de un "trecut absolut", în care oamenii conviețuiau cu zeii și cu eroii mitici, pe de alta e cuprins de un acut simțămînt al declinului, al destrămării nobilelor arhetipuri, al depotențării spiritului: Tăifăsuind cu eroii și zeii, căci doar așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Și încă ceva: fiindcă la început a fost colecția, MNAC trebuie să redevină la loc colecție, desigur un altfel de colecție, dar care să-și afirme de-a lungul actualei instituții muzeale, oricât de savantă și de luxuriantă ar fi, arhetipul și dispoziția care au născut inițial actul de a strânge la un loc imagini, pornirea simplă și ingenioasă care l-a împins pe omul decompensat spiritual al societăților ideologice postmedievale să-și caute echilibrul în mijlocul artei, să vrea să trăiască
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui arhetip sufletesc, a unei organicități ontologice: "am rîcîit fața pînă am dat de solzi/ am răzuit solzii pînă la piele/ am jupuit pielea pînă am dat de carne și sînge/ am săpat în carne și sînge pînă la os". Scutit de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
acesteia: "Poezia este plăcere, surpriză, simțire. Ea trebuie descoperită și reinventată într-un proces liber de orice imixtiune dinafară". El oficiază ca un poet, asimilîndu-și neegoist creația celuilalt, nefăcînd distincție între produsul său și al celuilalt, subînțelegînd Poezia ca un arhetip, ca un har care "suflă unde vrea", slujindu-se, aleatoriu, de-o mînă auctorială ori de alta. O tulburătoare confesiune devoalează resortul intim al poetului-antologator, al cărui chip se răsfrînge într-o materie categorială, în miracolul ei inepuizabil, indiferent de
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
land. Acolo unde un înger ne face semne de la mare depărtare, invitîndu-ne să intrăm: paradis în ruine, de închiriat. Clauze I. Femeile iau întotdeauna forma visului care le conține. II. De fiecare dată cînd bărbatul și femeia încearcă să reconstruiască Arhetipul, compun o ființă monstruoasă: perechea. III. Sînt un Adam care visează în paradis, însă întotdeauna mă trezesc cu coastele intacte. IV. Ultima oră: în lupta cu îngerul, am pierdut din nehotărîre. V. Orice frumusețe este formală. Augusto Monterroso (1921-2003) Dinozaurul
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
fii urmaș la tron, ea a determinat uciderea celorlalți doi fii înaintenă scuți ai sultanului, ca și pe a vizirului Ibrahim -, dar le trecea cu vederea, căci pentru sultanulpoet Hürrem încarna cealaltă jumătate a sa, cea artistică. Era pentru el arhetipul feminin perpetuat încă de poemele preislamice, idealul căruia să i se poată supune. Ca să arate că îi era la fel de prețioasă precum cuceririle de războinic, o numea în epistole „Istanbulul meu, Karamanul meu, Bagdadul meu, Horasanul meu!” și îi trimitea nu
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
Viorel Coman intră în profundă vibrație și consonanță cu oceanul operei lui Fănuș Neagu, fiind, aidoma acestuia, unic, spectaculos, doldora de idei. Autozidindu-se în capodopere... Credem că, în subconștient, criticul l-a zărit pe Fănuș ca pe Mare Meșter Mare: arhetip al povestitorului, al ziditorului (prin cuvinte), un Manole care, pe măsură ce-și înalță opera, își sacrifică soția, pe Ana, zidind-o în dalba Mânăstire, dar - diferit în raport cu nestemata baladă - fără a o părăsi, fără a rupe vraja unirii, autozidindu-se
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Reporterul: Părinte, unde să căutăm izvorul prieteniei adevărate? Părintele: Când se spune: “Dumnezeu este iubire” înseamnă că Sfânta Treime este iubire: Tatăl este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta este izvorul și arhetipul iubirii între îngeri și între oameni. Izvorul care dă fără să se împuțineze, care primește fără să se îmbogățească. Un model concret, în acest sens, este prietenia Mântuitorului cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, prietenia dintre Dumnezeu și om - izvorul
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ PRIETENIA ADEVĂRATĂ? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378168_a_379497]
-
ajunge acolo, apa este suficientă doar pentru tine și un singur animal. Pe care îl lași în urmă? Care este cel pe care l-ai luat cu tine până la ieșirea din deșert? Interpretarea testului, mai jos! Testul are la bază arhetipurile japoneze, deșertul în sine reprezentând una din cumpenele sau greutățile cu care ne confruntăm în viață, iar fiecare din cele 5 animale semnificând un aspect al vieții. Ordinea în care sacrificam animalele este echivalentă cu importanță pe care o acorzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93568_a_94860]
-
pe care Uca Marinescu să nu fi pășit, iar atingerea celor patru poli ai Pământului - doi poli geografici și doi poli magnetici - nu este un fapt obișnuit. Alături de căutarea meticuloasa a „Matrixului spiritual” de pe cele șase continente, a simbolurilor și arhetipurilor culturale ale civilizațiilor, din Antarctica până în Papua-Noua Guinee, de la Polul Sud până în Africa și Nepal, din India și Tibet până în Europa, din America de Nord până în America de Sud și din Alaska până în Mongolia, Siberia și Polul Nord, Uca Marinescu a trait experiență celui mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93649_a_94941]
-
nu-și revină într-o zi și să nu mai fie „trăznită” (pentru cine nu știe, ea este „trăznita” Teo Diliman din filmul de televiziune în serial, „Trăzniții”). În numai câteva cuvinte, actrița Raluca Guslicov se raportează prin tot la arhetipuri cu ecou în fervoare, talent, ardoare pe forme care țintesc valoarea în culme și permanență. Prin toate vocațiile sale, generozitatea, eleganța, exuberanța omului bine dispus și deopotrivă plin de o iluminare a unei mine copilărești, de o anume candoare și
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
la noi la poartă / și-am ieșit și l-am certat: / "N-ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este pomenirea concretă a amenințării
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
bar, este imaginată ca o copertă pentru orice concert public. Un astfel de concert poate fi alcătuit în felul următor: Coperta I, alcătuită din piesa Alfa de Octavian Nemescu, o evocare a Timpului primordial, reprezintă începutul, Big Bangul, Timpul născător, arhetipul nașterii, care, spune autorul, „aflându-se într-o stare de condens, declanșează explozia spațiului acustic, urmată de reverberația unui clopot și, mai apoi, de ecoul cântărilor de insecte.” A doua piesă din program poate fi, spre exemplu, un concert pentru
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
Alina Reyes, cu indiciile timpului și mai ales ale locului. și aici se produce surpriza, nu doar prin mișcarea psihologică sugerată, ci prin inducerea altui mecanism, al telepatiei ce acaparează treptat ființele și declanșează transferul de identitate. Circe încrucișează două arhetipuri, femeia fatală din lumea modernă și vrăjitoarea mitologică, valorificată de psihanaliză ca făptură ce declanșează fondul instinctual și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
XIX-lea desfășoară o narațiune extrem de simplă, apropiată de banalitate; în nuvelele lui Ferdinand von Saar (1833-1906) ori Ludwig Anzengruber (1839-1889), acțiunea merge direct la țintă, cu o finalitate etică afișată, cu personaje lipsite de pitoresc și reprezentînd mai degrabă arhetipuri (femeia pură, femeia pierdută, bătrînul înțelept, tînărul naiv, trădătorul); structura acestor proze e mai apropiată de cea a basmelor decît de nuvela romantică sau socială. Limbajul, bogat în termeni concreți, posedă o pastă lexicală groasă, țărănească, de mare autenticitate, dar
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
S-a instalat pretutindeni timpul basmului. Cu toate că descind direct dintr-o anumită zonă a satului ardelean din secolul al XIX-lea, personajele nu oferă nici pe departe pitorescul și individualizarea proprii celor din proza realistă: ele tind mai degrabă spre arhetipurile proprii basmului. Fără îndoială că varietatea lor este mai mare decît în basm, dar ele se revendică din umanitatea eternă, nu dintr-o societate aflată într-un anumit punct al evoluției sale. Ca și la Stifter, fiecare apariție posedă o
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
altfel, cu fiecare carte, fiindcă actul scrisului implică două vieți, una trăită în exterior și alta la masa de scris când se proiectează în alt univers, prin narator și personaje. De la romantism, dublul cu toate variațiile sale a devenit un arhetip al prozei căreia îi conferă semnificații subtile și surprinzătoare. Arhetipul dublului apropie doi scriitori fără legătură între ei, prin două romane traduse pentru prima oară în limba române și publicate în prima jumătate a acestui an: Disperare de Vladimir Nabokov
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
una trăită în exterior și alta la masa de scris când se proiectează în alt univers, prin narator și personaje. De la romantism, dublul cu toate variațiile sale a devenit un arhetip al prozei căreia îi conferă semnificații subtile și surprinzătoare. Arhetipul dublului apropie doi scriitori fără legătură între ei, prin două romane traduse pentru prima oară în limba române și publicate în prima jumătate a acestui an: Disperare de Vladimir Nabokov și Scandal de Shusaku Endo, apărute la jumătate de secol
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
pe care am părăsit-o (1963), Fluviul sacru (1993). Și Vladimir Nabokov are încă o bună parte a operei complet necunoscută cititorului român, pe care sperăm să o reveleze seria de autor de la Editura Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are ca material epic literatura secolului romantic abia încheiat, traducerea franceză ce îl
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Și Vladimir Nabokov are încă o bună parte a operei complet necunoscută cititorului român, pe care sperăm să o reveleze seria de autor de la Editura Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are ca material epic literatura secolului romantic abia încheiat, traducerea franceză ce îl pune în circulație apare abia în 1932, după care
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
românească (Institutul European, 1997). La noi, o abordare similară l-a preocupat pe Corin Braga, concretizată în 10 studii de arhetipologie (Editura Dacia, 1999). Observațiile din cap. VI. "Eidola - imagini ale dublului în Romantism" sintetizează, prin câteva aspecte esența, prezența arhetipului în cultura europeană. Astfel, recurența dublului indică o nouă relație a omului cu propria personalitate refulată. Cele două serii de imagini ale dublului exprimă gradul clivajului între eu și alter ego, ca și păstrarea controlului asupra alteregoului proiectat în altcineva
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
concreți materiali au ca manifestare geamănul, sosia ori iubitul / iubita care fac posibilă prin eros refacerea androginului. Proza secolului XX valorifică în altă manieră toate aceste imagini arhetipale, semnalând că sciziunea omului modern s-a adâncit. Cele două romane corelează arhetipul sosiei cu figura scriitorului și cu actul scrisului, păstrând însă active semnificații tragice și funeste. Întâlnirea cu dublul prevestește nenorocirea, nebunia sau, de cele mai multe ori, moartea. Ea anunță ieșirea la lumină a celuilalt, adversarul pe care fiecare îl poartă în
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
niponă gemelaritatea are conotație malefică accentuată: nașterea unor gemeni este considerată un semn rău, unul dintre ei este îndepărtat, pentru a fi crescut în altă familie. Luciditatea jocului Amândoi scriitorii, și Vladimir Nabokov și Shusaku Endo, recurg la jocul cu arhetipurile în deplină cunoștință de cauză. Și lor li se poate aplica metoda corelației relevante între pasiunea pentru dedublare din romane cu biografia interioară și interioară, exersată de Otto Rank în studiul amintit, asupra lui E.T.A. Hoffmann și Jean Paul
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]