1,433 matches
-
la periferiile acestuia și la Șiraz, „orașul trandafirilor roșii, al privighetorii și al vinului“. La un alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o privire disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și religia își trag sevele din exploatarea simbolurilor, din ceea ce Jung numea atitudine simbolică: "A te situa într-o atitudine simbolică, ipostază proprie poetului și psihanalistului, misticului, dar și omului care caută pur și simplu să se apropie de esențele arhetipale, este a asigura contactul cu izvoarele înnoitoare ale subconștientului, un acces la descoperirea-de-sine și la originalitate" (p. 28). Acest mod de abordare trimite la disputa dintre conștient și inconștient și amintește de mitocritica lui Eliade (ori de mitanaliza lui Culianu
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
bine că ți-ai dat tu“, comentă Bull în sinea lui -, dar glumele astea cu fofoloance sunt doar niște glume cu fofoloance. Nu sunt glume despre femei. Nu au nimic de-a face cu femeile. Razza îi retează femeii fofoloanca arhetipală și o expune pentru ca lumea s-o poată vedea și aprecia, tocmai ăsta e clenciul, mulțumirea vidă în care oamenii își proiectează atitudinile. În definitiv, ce rămâne dintr-o gaură dacă o scoatem din pământ? Cita din nou din articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care foarte mulți tineri - și încă dintre cei mai spilcuiți - și-au pus speranțele la un moment dat, nu a știut decât cum să se fragmenteze mai irevocabil, nicidecum să renunțe la mecanismele greoaie de promovare. Și culmea: în ciuda suspiciunii arhetipale care plana asupra oricărui prozelit, tocmai PNȚCD a avut parte de trădările cele mai spectaculoase. PNL pare ceva mai dezghețat, dar nu poate masca aerul de masonerie care domnește asupra «recrutărilor». Nici măcar partidul - amibă, am numit PSD-ul, nu funcționează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar cânta la fanfară în bucătăria unui apartament la bloc. Uneori, citindu-i frazele sentențioase, grandilocvente, pline de neologisme reverberante, îți vine să ți duci mâinile la urechi, ca să nu asurzești: „Conferind creației românești circularitatea unui act autotelic, demnitatea actului arhetipal, desprins din codul faptelor diurne, istorice, dar și din poezia existenței, Poetul intuiește nașterea poieticii din poetica romanului.“ „Universalitatea romanului vizează un întreg numit Univers (fără îndoială, total deosebit de așa-zisul univers sau cosmos fizic care nu poate fi universal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
caracterul imprecis al subiectului japonez face ca individul să nu poată fi niciodată în prim-plan: neavând prea mare importanță cine săvârșește acțiunea contemplației, un individ poate fi substituit altuia fără nici un fel de problemă. De pe aceste două coordonate psihice arhetipale se construiește poziția japoneză față de celălalt. În situația de confruntare tipică, europeanul este unul singur, purtând pe umerii săi întreaga capacitate de făptuire, până într-acolo, încât cineva punea la temelia lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
avut decât parțial dreptate. Pentru că, fără consfințirea de către aceasta, nici acest moment de ieșire totală din ritmul reglat la secundă al vieții nu ar putea exista. Însă baia are, în cultura japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei imagini deja arhetipale, care străbate, ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul, imperfectul, suferindul înveliș de carne pe care ai învățat să-l porți cu necesitate este retranscris conform unor stindarde celeste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-o carte de teste psihologice pe bază de culori, prima calitate a celui care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apt de a caracteriza ceea ce am putea numi, cum grano salis, "imaginarul nipon". Fără a întreprinde o analiză detaliată care ar necesita apelul la teoriile moderne ale imaginarului, voi încerca, în rândurile de mai jos, să schițez profilul câtorva figuri arhetipale principale, prezente în acest tip de imaginar. Astfel, prima dintre efigiile care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei ca pe un tampon între lumea interioară și cea exterioară. Cum persona este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care-și angajează personalul pe viață) și sfera Celuilalt sunt complet separate, dacă nu și opuse. Această despărțire imaginară din spațiul relațiilor interumane se reflectă, de altfel, atât în vocabular, cât și în structura morfosintactică a limbii japoneze. Aceste figuri arhetipale, care au contribuit la informarea profilului cultural, psihologic și social al arhipelagului, la determinarea unui ansamblu special de credințe religioase și la coagularea unei tradiții care, ca tradiție, s-a hrănit din propria substanță cronologică, au devenit valori în sine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unui baroc degradat, fără urmă de dramă, cu vorbe și situații pe care le înnădești ca să țină. O vreme. Cuceriri după cuceriri face Apunake, începînd cu inima femeii sale, Kematta - scrierea cu pretenții, de dragul exoticului, nu poate ascunde un scenariu arhetipal, în sinea lui. Pe urmă, împreună, pornesc să bată lumea, o lume de ființe care par a fi început să vorbească, neologic-dezlînat, înainte să fi putut să stea în picioare. Eroi compoziți, ca ochii insectelor, evoluează la aparate nepotrivite cu
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
conferă un anumit lirism straniu, specular. În tot acest dialog al privirilor Alexandra joacă un dublu rol al unei feminități autentice, inoportune într-un corp erodat de vârstă și într-o tabără de militari tineri și a unei maternități ancestrale, arhetipale care în mod inoportun asociază orice vârstă masculină copilăriei. Nici una, nici alta nu au ce căuta pe câmpul de lutptă, iar miza fundamentală a regizorului se află aici, de a forța această prezență și de a urmări reacțiile. Chiar dacă este
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum universul poate fi redus la două persoane, mamă și fiu, un univers complet, suficient sieși. Regizorul ne scoate în afara timpului cu aceste două personaje arhetipale, relațiile își pierd aici orice referent extern. Lăsându-și mama să adoarmă somn care o transportă blând în moarte, fiul rătăcește singur pe văi, prin pădure, pe drum, pe albia unui mic pârâu, privește un tren în zare, un leitmotiv
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
ontologică, s-ar putea spune -supremă. Prin el, istoria își continuă cursul. În afara conștiinței lui receptoare, realitatea extraordinară a eforturilor lui Ahab nu ar mai avea nici un sens. În special pentru americani, funcția naratorului reprezintă o rigoare culturală, instituită cumva arhetipal. În ajunul celebrei bătălii texane de la Alamo, liderul micului grup de soldați federali - gardieni ai fortului -, conștient de numărul imens al mexicanilor care așteaptă, afară, ordinul de atac, trasează cu sabia o linie în nisip (un fel de Rubicon al
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
parcă într-un perpetuu ritual purificator. Zăpezile, ploile, apele de munte, râurile își duc existența pulsatilă în perfectă simbioză cu munții, nisipul, stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale căutării neobosite. Pe acest fundal esențialmente poetic, cuplul arhetipal își parcurge drumul inițiatic (și sunt numeroase poemele ce conțin viziuni ale unor drumuri-pelerinaje făcute împreună): "pluteam -/ corabie zdrențuită pe mările ascezei// au fost consultați specialiști în răsărituri// respiră - i-au zis nopții/ și aceasta zi se făcu// respiră - i-
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
atunci când s-ar impune o distilare epică. Nu e probabil întâmplător că fragmentele mai puternice din Întoarcerea tatălui risipitor, înecate în incontinență, sunt cele care scapă cu totul regiei previzibile a autorului, rămânând însă în scenariul său. Un scenariu fantastic, arhetipal, cu actualizări de o deosebită pregnanță. Drumul Irinei cu pruncul ei mort în brațe, spre o morgă care să-i elibereze certificatul de nevinovăție și să scurteze calea spre înmormântarea creștinească, este un calvar care, în mod paradoxal, luminează și
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
special amenajată sunt adunate aici prin bunăvoința donatorilor - există în Statele Unite o adevarată cultură a mecenatului - nouăsprezece capodopere ale artistului, lucrări ce aparțin perioadei de maturitate. Sunt creații ce definesc căutările artistului în direcția esențializării formelor, a stabilirii unor tipare arhetipale în baza cărora se nasc variantele aceluiași subiect. Pot fi admirate aici, spre exemplu, două variante ale celebrei Domnișoare Pogany, variante ale cocoșului ce-și ridică cu semeție cântul spre înălțimi, forma aquadinamică a peștelui, apoi torsul în marmură, simbol
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
învățăturile transmise din generație în generație: ritualul vieții religioase în centrul căruia se situează marile sărbători și, în plan cotidian, ziua de șabat, mistica hasidică, deschiderea către cunoaștere, dragostea și respectul pentru limba idiș. Oamenii târgului sunt și ei figuri arhetipale devenite celebre prin intermediul literaturii. În foarte comprehensiva prefață a cărții, Leon Volovici scrie: "Târgul lui Victor Rusu este și el populat de figurile devenite prototipuri ale lumii evreiești est-europene, intrate în literatură sau pictură, de la țadic, rabin și melamed, la
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
devenit scriitor cu mentalitate liberală și libertină, om de cultură întinsă, mai ales literară, rămas totuși, în adîncul sufletului profund religios, - cum va descoperi Radu în dialogurile cu el, - dincolo de ritualuri și propriul cinism; în fine, zugravul troglodit Ariel, mafiot arhetipal cu aspirații de politician și parlamentar. Cît despre rolul tuturor acestor indivizi în economia romanului, el este, după părerea mea, - cel puțin parțial - acela de a pune în lumină destine, întîmplări, moravuri, reflexii (reflecții?) despre viața din societatea israeliană. Nimic
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
miilor de gloanțe / lagăre aeriene și șarje de oțel lichid / tornade cuibărite-n flori de cîmp / aripa ciuruită fumegă după cortină / recviemul topit" (Asalt II). Se conturează astfel un vizionarism materialist. S-a vorbit în legătură cu producția în cauză despre "scenarii arhetipale" și "iluminări", despre o "apostrofă profetică a escatonului" etc., ceea ce nu înseamnă că materia cu care operează bardul nu e precumpănitor una a percepției senzoriale, cu o densă textură trupească. "Viziunea spiritualistă" e o perspectivă dedusă ori adăugită, nu un
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
eu, care au avut șansa de-a se menține în magnetismul unei mari iubiri, a unei singure mari iubiri. Este acesta un merit al dvs., mâna hazardului, un efect al educației primite, un fler teribil în a vă descoperi "perechea arhetipală"? A.R.: Da, am trăit destinul unei mari iubiri. Căsătoria mea cu Marius Ralian a ținut fix 60 de ani. Dar, într-o căsătorie longevivă, iubirea, pasiunea ardentă se consumă în primii ani. După aceea e vorba de adânca afecțiune
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
povară printr-o elansare spre infinitul misterului. Nedorindu-se un jurnal al accidentalului senzorial, al împotmolirii în materia absconsă a concretului, creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment: "Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelația/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]