313 matches
-
spre minuțioasă și profundă lectură, aduce cu siguranță, multe răspunsuri și lămuriri. Această carte este un veritabil tratat istoric, dogmatic și liturgic, care are înainte un foarte valoros și bine întemeiat studiu introductiv al marelui teolog român în persoana Părintelui Arhidiacon Dr. Ioan I. Ică jr., care restituie în volumul de față, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei (ce datează din sec. al XVIII - lea), dar și principalele mărturii ale Tradiției în această privință - de la Sf. Vasile
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
unei vechi familii ardelene. Până în 1861 lucrează ca profesor în Beiuș. Din 1862 va funcționa la parohiile din Sarcău (jud. Bihor), Resighea și Homorodul de Mijloc din județul Satu Mare. Ajunge paroh și protopop greco-catolic la Carei unde și moare, ca arhidiacon al părților sătmărene, la 28 aprilie 1884. Va avea doi fii străluciți: pe Romul George Marchiș (1865, Homorodu de Mijloc m. în 1925, Carei) și pe Otilia-Cosmutza / Bölöni, (n. 1873, Homorod m. 1951, Budapesta). Activitatea culturală și literară. În peri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
moartea lui Ștefan cel Mare, Piatra Neamț, 1900. 35. V. Spinei, op. cit., p. 309-314; N. Iorga, op. cit., p. 177-178; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 319-320. 36. V. Spinei, op. cit., p. 314-316; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 321-323; M. Holban, În jurul "cronicii" arhidiaconului Ioan de Târnave și informațiile privind pe români, în AIIAI, 1984, p. 100 și urm. 37. V. Spinei, op. cit., p. 318-320; Istoria Românilor, vol. III, p. 586-589. 38. N. Iorga, op. cit., p. 179-183; V. Spinei, op. cit., p. 320-326. 39. N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Idem, Despre raporturile lui Basarab cu Ungaria angevină și reflectarea campaniei din 1330 în diplomele regale și în "Cronica pictată...", în RdI 20, 1967, 1, p. 3-43. Idem, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, 1981. Idem, În jurul "cronicii" arhidiaconului Ioan de Târnave și informațile privind pe români, în AIIAI, 1984, p. 100 și urm. Holban Th., ˝Popii˝ și Biserica românilor din Polonia, în Arhiva, Iași, 1931, p. 25-30. Horedt K., Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, București, 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sufletească pentru popor”, încurajează dialogul intercreștin, chemând la înțelegere, frățietate și împreună-lucrare pentru refacerea unității de credință, în spiritul solidarității de neam. Din 1965 (8-9), apare cu subtitlul „Revistă românească de spiritualitate ortodoxă”. Începând cu numărul 12 / 1966, editor este arhidiaconul Bartolomeu Valeriu Anania, căruia i se alătură, în 1970, George Alexe, editor-asociat și business manager. După 1977, din comitetul de redacție, de mai multe ori schimbat de-a lungul anilor, fac parte Vasile Vasilachi, John Bugariu, Ștefan Slevoacă, Nicolae Bârsan
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
noștri l-au găsit pe dr. Proudie așezat pe scaunul bătrînului episcop, foarte arătos în stola sacerdotală, nou-nouță; l-au găsit de asemenea pe domnul Slope, în picioare, pe covorașul din fața căminului, nerăbdător, sigur pe sine, așa cum stătea pe vremuri arhidiaconul însuși; pe canapea au găsit-o însă și pe doamna Proudie, o inovație pentru care degeaba s-ar fi căutat un precedent în toate analele episcopiei din Barchester 283. Acest fragment este deosebit de relevant, pentru că o cameră și mobilierul acesteia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au deschis drumul criticilor, analogia a precedat analiza, Victor Hugo l-a promovat pe Walter Benjamin. Revenirea la cei inspirați înseamnă întoarcerea la surse. În 1831, Victor Hugo scrie Notre-Dame de Paris, care se desfășoară în jurul lui 1480. Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care trona pe masă și cu dreapta arătă spre reședința colonelului Fabien: "Care pe care"." Romancierul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este din timpul lui Vasile vodă, căci la început acoperișul era din lemn și i s-a dat foc pe vremea tătarilor. A fost schimbat ca să nu mai ardă și nici să nu mai fie furat“26. Iar, mai departe, arhidiaconul aduce și câteva lămuriri: „biserica <Barnovschi> are o ușă la apus. Se compune din trei părți. Este toată din piatră, văruită pe dinăuntru și pe dinafară. Prima parte este pentru morminte. Nartexul are o altă ușă. Acolo sunt mormintele domnilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
octo principalium vitiorum remediis, în douăsprezece cărți, Conlationes Sanctorum Patrum, în douăzeci și patru de cărți) sau probleme legate de mișcările religioase divergente în raport cu norma creștină, cum a fost contribuția De incarnatione Domini contra Nestorium Libri VII, scrisă la solicitarea lui Leon, arhidiaconul ce va ajunge apoi papă, unde, după o trecere în revistă a dezvoltărilor eretice, demontează tezele lui Nestorie, cel care refuza să admită că Hristos s-a născut din Fecioara Maria, contestând numele de Maică a Domnului ori Născătoare de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decât din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril i-a luat locul în câteva zile, după confruntările dintre facțiunea sa și aceea a arhidiaconului Timotei. Voința de a-și consolida puterea l-a făcut să aibă adesea un comportament samavolnic și violent, descris (nu fără părtinire, e adevărat) de istoricul Socrate (Istoria Bisericii VII, 13-16); în acest sens, cele mai relevante episoade sunt sechestrarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decît din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril i-a luat locul în cîteva zile, după confruntările dintre facțiunea sa și aceea a arhidiaconului Timotei. Voința de a-și consolida puterea l-a făcut să aibă adesea un comportament samavolnic și violent, descris (nu fără părtinire, e adevărat) de istoricul Socrate (Istoria Bisericii VII, 13-16); în acest sens, cele mai relevante episoade sînt sechestrarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
curtea regelui Achaab ca „profeți ai lui Baal”, aluzie intenționată la figura lui Ilie (3Rg. 18,22), un alt profet incomod. Prin aceste retușuri fine, aproape imperceptibile, el reușește să întemeieze o veritabilă tradiție a profeților persecutați - invocată și de arhidiaconul Ștefan în momentul martiriului său, relatat de Faptele Apostolilor -, o tradiție alcătuită de Ilie, Isaia și Miheia, și de care se prevalează, nu fără mândrie, comunitatea profeților sirieni. Beshira îl acuză pe Isaia de blasfemie în fața regelui Manase: „Iată, Isaia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
predând exemplare de Scripturi sau alte cărți sfinte, precum și diferite obiecte de cult (de aici și numele de traditores, „dau pe mâna cuiva”). În 311, chiar după moartea episcopului catolic Mensurius, este ales, puțin precipitat, în scaunul episcopal al Cartaginei arhidiaconul Cecilian, care, în timpul persecuției nu schițează nici un gest de încurajare și de susținere la adresa martirilor - motiv pentru care își distruge definitiv reputația. Mai mult chiar, se opune în repetate rânduri ajutorului pe care creștinii rămași în libertate l‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate, printre nuntași, Miron Costin are cuvinte aspre despre această „alianță” (veniți în pețit, cazacii lui Hmelnițki transferaseră în capitala Moldovei năravurile de răsculați, între care și cele antievreiești, declanșând un veritabil „pogrom economic” care l-a impresionat teribil pe arhidiaconul Paul de Alep, însoțitor atunci prin țările Române ale patriarhului Macarie al Antiohiei) și nu se sfiește să le scrie în letopiseț. Din Timuș, marele logofăt al Moldovei (care nu refuză un elogiu spectacolului nupțial: „însă câte trebuia la o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost fiica lui Mihail Furtună comisul 241, ci a lui Ionașco Jora - era soră cu Gavril (sau Grigore) și cu Constantin Jora -, prin care cobora din familia Doamnei Maria Amirali din Rhodos, soția lui Petru Șchiopul; Paul de Alep, arhidiaconul patriarhului Macarie al Antiohiei, era convins de ascendența grecească 242 a Dafinei) „a știut să îngroape trei bărbați - dintre care și un Domn - și să trăiască până la adânci bătrâneți, să-și vadă feciorii vitregi în demnitățile cele mai mari din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culturală” foarte importantă. Iar modelul a fost și va rămâne multă vreme cel italienesc („localizare” îndestul motivată de relațiile pe care țările Române le-au avut, mai ales în veacul al XVII-lea, cu Peninsula). „Grădina foarte mare”, pe care arhidiaconul Paul de Alep o vedea la Dobrenii lui Constantin Șerban, era „împărțită în straturi, ca grădinile francilor” (frânc însemnând, în limba română veche, „italian”; și șefului peste grădinarii lui Constantin Brâncoveanu i se zicea Frâncul și era... italian). Aranjate după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a despoia pe alții”333. Martorii - mitropolitul Thedosie Veștemeanu, ieromonahul Ștefan - au fost obligați să declare nul actul pe care-l autentificaseră (Vodă și aliații lui le-au furnizat chiar niște „izvoade”: „Dosoftei, patriarhul de la Ierusalim [...] au trimis pre nepotu-său, arhidiaconul lui, Hrisanth, cu un izvod, zicându-mi să fac o scrisoare la Șerban-Vodă, după cum m-au învățat, că, de nu o voiǔ face așa, să scapǔ, nu numai cu alte ocăr și pedepse mă va pedepsi, ce tocma și moarte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne-au îngăduit să dormim în aceeași odaie cu ele și aproape de paturile lor”361) consună cu cea a lui Paul de Alep („Cât despre femeile și fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială și de cinste ...” 362). Arhidiaconul sirian le prețuiește, însă, pe femeile din țara Românească („Să se știe că femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Din 1510 va fi paj la Curtea din Buda regelui Vladislav II, până la moartea acestuia, în 1516. Urmează un deceniu dedicat studiului și vieții ecleziastice: secretar episcopal și canonic de Pécs (1518), arhidiacon de Komáron (1522) și canonic-lector (director de studii) la Strigoniu (Esztergom). Calitățile dobândite îl recomandă în 1526, într-un moment de restriște pentru soarta Ungariei, pentru funcția de secretar și consilier al regelui Ludovic al II-lea, iar după moartea
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Răbojul lui Sf. Petre (1934), Minunea (1936), ediția a doua din Arhanghelii (1932). Nu-și uită obligațiile confesionale și, la Beiuș, tipărește numeroase broșuri cu caracter religios. În 1930, este numit protopop al districtului, iar în anul următor, este înaintat arhidiacon, canonic al bisericii catedrale. Ostil violenței, condamnă mișcările extremiste de dreapta. Cum viața politică devine tot mai agitată, iar integritatea României tot mai amenințată, acceptă, în octombrie 1938, conducerea ziarului „Tribuna”, în fruntea căruia se află până în august 1940. Nu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
al arhipăstoriei Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Pimen Georgescu. Drept care s-a încheiat prezentul act de sfințire în trei exemplare semnat de cei de față. +PIMEN Mitropolit + NICODIM Stareț Egumen; PR. C. Nonea Consilier Referent; Arhinandrit Ilarion Bălăniță; Arhimandrit Epifanie Dumitrescu; Arhidiacon Partenie Ciopron; Arhimandrit Teoctist Stupcanu primul stareț al Mănăstirii Cetățuia. În acest paraclis sau făcut slujbele de fiecare zi și în special în timpul iernii”<footnote Theofil S. Niculescu, op. cit., p. 103 footnote> până în 1966, când palatul a intrat în lucrări
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
amărât. Lucrurile - și în special ficatul lui - se cam stricaseră în ultima vreme dacă ajunsese să aibă halucinații atât de devreme dimineața. Se întoarse în casă și încercă să-și concentreze atenția asupra unui caz în care fusese implicat un arhidiacon din Ongar: omul își făcuse o operație de schimbare de sex înainte de a fugi cu iubitul său, paracliserul. Aici exista un material bun pentru o predică; numai dacă ar fi putut găsi un text potrivit în Scripturi... La capătul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția prezervativelor umflate, accentuau bănuiala că exagerase cu zelul pe latura alcoolică. Abandonând munca la predica pe care o pregătea pe tema apostatului arhidiacon din Ongar - avea în minte ca text din Scripturi propoziția „De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște” -, se ridică și se holbă pe fereastră în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Mucenic Haralambie, ale Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, ale Sfinților Mucenici uciși în Muntele Sinai, Rait și Ierusalim, ale Sfântului Apostol Filip, ale Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Ioan cel Nou de 69 la Suceava, ale Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, ale Sfintei Mare Mucenițe Marina, ale Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov și a Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul; spre bucuria și binecuvântarea viețuitorilor mănăstirii și a credincioșilor ce vin să se închine cu multă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]