249 matches
-
mitropolitul Lucian Mureșan, devenit între timp arhiepiscop-major, iar în 2012 a fost ridicat la treapta de cardinal al Bisericii Catolice. În 16 decembrie 2005 Biserica Română Unită a fost ridicată de papa Benedict al XVI-lea la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, cu autonomie și drepturi similare celor aferente patriarhiilor catolice orientale, conform can. 151-154 din CCEO. Potrivit ediției din 2005 a "Anuarului Pontifical", la sfârșitul lui 2003, Biserica reunea 737.900 de credincioși, 716 preoți eparhi și 347 de seminariști
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
Monitorul Oficial nr. 63 din 9 mai 1990. Astfel a fost restabilită ierarhia Bisericii Române Unite cu Roma. La 16 decembrie 2005 Sfântul Scaun a ridicat Biserica Română Unită de la statutul de biserică mitropolitană "sui iuris", la acela de biserică arhiepiscopală majoră, statut care îi conferă mai multe drepturi și mai multe obligații, de care țin și regulile privitoare la alegerea episcopilor și a arhiepiscopului major. Arhiepiscopul mitropolit era ales de Sfântul Scaun dintr-un număr de trei candidați propuși de
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
regulile privitoare la alegerea episcopilor și a arhiepiscopului major. Arhiepiscopul mitropolit era ales de Sfântul Scaun dintr-un număr de trei candidați propuși de provincia mitropolitană. Arhiepiscopul major succesor al cardinalului Mureșan va fi ales de conferința episcopală a bisericii arhiepiscopale majore și confirmat de Sfântul Scaun. Consiliul episcopilor uniți s-a transformat astfel în sinod al episcopilor. Din 2005 Biserica Română Unită cu Roma este organizată - în conformitate cu "Codul Canoanelor Bisericilor Orientale" - ca biserică arhiepiscopală majoră, cu sediul la Blaj. Arhiepiscopia
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
ales de conferința episcopală a bisericii arhiepiscopale majore și confirmat de Sfântul Scaun. Consiliul episcopilor uniți s-a transformat astfel în sinod al episcopilor. Din 2005 Biserica Română Unită cu Roma este organizată - în conformitate cu "Codul Canoanelor Bisericilor Orientale" - ca biserică arhiepiscopală majoră, cu sediul la Blaj. Arhiepiscopia majoră este compusă din Arhiepiscopia de Făgăraș și Alba Iulia, Episcopia de Oradea, Episcopia de Cluj-Gherla, Episcopia de Lugoj și Episcopia Maramureșului (cu sediul în municipiul Baia Mare). Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
a invitației formulate de IPS Arhiepiscop Vichentie de Ekaterinburg și Verhotursk, în perioada 19-22 iulie 2008, mitropolitul Vladimir Cantarean s-a aflat în vizită în Eparhia de Ekaterinburg. IPS Vichentie l-a dus în vizită la noul sediu eparhial, Catedrala arhiepiscopală în cinstea „Sf. Treimi”, la biserica închinată familiei împărătești, pe locul fostei moșii a dinastiei Ipatev unde a avut loc martiriul țarului Nicolae al II-lea și al familiei imperiale ruse, la Biserica „Sf. Serafim de Sarov” din orașul Novouralsk
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
ca arhiepiscop mitropolit. Instalarea sa în Catedrala din Blaj a avut loc în data de 27 august 1994. În data de 16 decembrie 2005 Biserica Română Unită a fost ridicată de papa Benedict al XVI-lea la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, cu autonomie și drepturi similare celor aferente patriarhiilor catolice orientale, conform can. 151-154 din CCEO. Concomitent arhiepiscopul Mureșan a devenit unul din cei patru arhiepiscopi majori ai Bisericii Catolice. În data de 18 februarie 2012 papa Benedict al XVI
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
direct de Imperiu, acordându-l pe fiecare câte unui aliat al său. După ce, în 1168, clanul saxon al Ascanienilor, aliați ai lui Frederic Barbarossa, eșuaseră în tentativa de a-și instala un membru al familiei, Siegfried de Anhalt, pe scaunul arhiepiscopal de Bremen, ei reușesc să se impună în 1180. Conducătorul Casei de Ascania, Otto I, fiul lui Albert I de Brandenburg, văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
de dinainte de 1180, avea puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o mică parte din vechiile teritorii. În 1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o mică parte din vechiile teritorii. În 1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I și Albert al II-lea
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
liderul transnistrean din timpul războiului din 1992, publicate în revista separatiștilor „Râbnițki Metallurg”. La data de 26 august 1992, arhiepiscopul Vladimir Cantarean al Chișinăului și întregii Moldove l-a numit pe arhimandritul Marchel Mihăescu în funcția de secretar al Vicariatului Arhiepiscopal din municipiul Bălți. De asemenea, el a participat la asaltul Episcopiei de Bălți din 14 septembrie 1992 a 20 de persoane înarmate aduse de la Rîbnița și conduse de Igor Haidukevici și Aleksandr Tomazenko, cu binecuvântarea IPS Vladimir și cu acordul
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toți ortodocșii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părțile insulei ocupate de turci, proprietățile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele și mănăstiri au fost mult păgubite. Reședința arhiepiscopală este în orașul Nicosia. Sfântul Sinod este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci eparhii (dieceze) conduse de episcopi aleși și mitropoliți. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol și Morphou. rmite evaluarea dozei de
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
nu ca ordinarius substitutus reprezenta pentru Dieceza de Iași un prim pas spre normalizarea situației ecleziale, deoarece de la arestarea episcopului titular Anton Durcovici, ea fusese condusă doar de ordinarii substituți. Ceremonia înmânării acestei numiri a avut loc în capela Palatului arhiepiscopal din București la data de 3 aprilie 1978, în prezența delegaților Sfântului Scaun și a unui grup restrâns de preoți, între care se aflau pr. Andrei Gherguț, pr. Ioan Robu, pr. Grigore Duma și pr. Eduard Sechel. Instalarea sa ca
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
în familia Petre și Victoria Văsii. Tatal său este comerciant iar mama, maestră croitoreasă, ambii creștini devotați. În 1941 familia se stabilește în București. George urmează 6 ani de școală (4 clase primare și 2 de liceu) la Școala Germană Arhiepiscopală Sf. Andrei. În 1949 părinții devin ctitori ai Mănăstirii Tudor Vladimirescu din Galați, prin importante donații: o icoană mare de argint a Sfântului Mina, cruce din aur pentru Măicuța Veronica, ca semn al rangului de Savroforă și toate bijuteriile mamei
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
1969, München), a fost un cleric romano-catolic din București, care a fost consacrat în clandestinitate ca episcop auxiliar romano-catolic. Episcopul s-a născut la data de 6 iulie 1890, în orașul București, din părinți de origine germană. Studiază în Seminarul arhiepiscopal din București și la Universitatea din Innsbruck, unde a fost sfințit preot romano-catolic la 15 iulie 1916. A activat în diferite parohii: paroh de Popești Leordeni (1919-1924) etc. Pr. Joseph Schubert a îndeplinit în perioada 1932-1951 funcția de preot-paroh al
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
în , și președinte al "Institutului „Ioan Paul al II-lea” de Studii asupra Familiei și Căsătoriei". La 5 ianuarie 2002, a fost numit patriarh al Veneției. La 28 iunie 2011, papa Benedict al XVI-lea l-a transferat la sediul arhiepiscopal din Milano. În consistoriul din 21 octombrie 2003, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal cu titlul de cardinal preot al Sfinților Apostoli ("Ss. XII Apostoli"). Este la originea creării Fundației Internaționale Oasis dedicată promovării cunoașterii reciproce
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
la Roma. După hirotonire a plecat la București în calitate de paroh al românilor greco-catolici de acolo. La București a fost numit de către arhiepiscopul romano-catolic Paul Iosif Palma în funcția de profesor la Seminarul Teologic de la Cioplea, iar apoi director al Seminarului Arhiepiscopal de la București, care fusese de curând creat, precum și econom general. În două rânduri, fiind bine cunoscut și apreciat de către cercurile conducătoare ale Regatului României, a fost trimis de primul ministru de atunci Ion C. Brătianu și de Regele Carol I
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
Nicolescu, sosit în fruntea Armatei Române, la Blaj. La 23 mai 1919, i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea pe Regele Ferdinand și Regina Maria. La 1 ianuarie 1920 a participat la consacrarea arhiepiscopului mitropolit Vasile Suciu cu paliul arhiepiscopal. A murit la 8 decembrie 1920 în atentatul cu bombă din Senatul României, atentat pus la cale de Max Goldstein și de complicii acestuia, Saul Osias și Leon Lichtblau. În afară de episcopul Demetriu Radu, ca urmare a atentatului au murit și
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
Chișinău și la Școala eparhială de fete (1906 - 1918). Secretar de redacție al revistei "Luminătorul" (de la 1 ian. 1908). Secretar al tipografiei eparhiale (din 1909). Redactor și director al ziarului "Glasul Basarabiei" (1913 - 1914) - toate la Chișinău. Preot la catedrala arhiepiscopală (1918 - 1919), apoi preot paroh la Năpădeni (1919 - 1932). A publicat numeroase articole in: "Basarabia", "Luminătorul" "Glasul Basarabiei" și alte periodice, toate în Chișinău, militând pentru unirea Basarabiei cu România și pentru "românizarea" vieții culturale și bisericești din această provincie
Grigore D. Constantinescu () [Corola-website/Science/318190_a_319519]
-
ai lui Manșo, Ademar și Leon, au continuat să emită pretenții până cel puțin în 998. Manșo a construit catedrală Sfanțului Apostol Andrei din Amalfi și a izbutit să obțină de la papă Ioan al XV-lea transformarea Amalfi în sediu arhiepiscopal (din 987). Atunci când a murit, Manșo a fost succedat de către fiul său Ioan I. Scriind în anul 977 în timpul guvernării lui Manșo I, călătorul arab Ibn Hawqal descria Amalfi cu aceste cuvinte:
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
Editorul mulțumește României pentru concursul dat realizării acestei ediții. Nu cunoaștem contractul încheiat atunci și clauzele împrumutului de către statul român. În 1999, s-a organizat o altă expoziție, la Museumszentrum Lorsch (26 iunie - 18 iulie 1999) și la Muzeul Diecezan Arhiepiscopal din Paderborn (23 iulie - 12 noiembrie, 1999). Acesta a fost un nou prilej de facsimilare și realizare a unei noi ediții, mult superioare celei din 1967, prin avansarea tehnicii de reproducere foto (respectiv, utilizarea camerelor digitale). Drepturile de multiplicare asupra
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
la Seminarul Teologic din Chișinău, în perioada 1880-1890, continuându-și ulterior studiile de muzică la Conservatorul Academic din Sankt Petersburg. A fost hirotonisit preot la biserica „Sf. Arhangheli” din Chișinău (1890-1892) și a activat ulterior ca profesor titular la Catedrala Arhiepiscopală (din 1892). A deținut și funcția de director adjunct al corului Catedralei (1892), fiind titularizat ca dirijor prim în anul 1904. După 1918, când Republica Moldova s-a unit cu România, devine profesor titular la Conservatorul de Muzică din Chișinău. A
Mihail Berezovschi () [Corola-website/Science/315173_a_316502]
-
numit ca rector la Colegiului Pontifical Grec din Roma. Arhiepiscopul romano-catolic de București Francisc-Xaveriu von Hornstein a trecut la cele veșnice în Franța la 3 iunie 1905, la vârsta de numai 65 ani. După o scurtă perioadă în care scaunul arhiepiscopal de București a fost vacant, arhidieceza fiind condusă de către vicarul capitular Joseph Baud, papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop, la 16 septembrie 1905, pe Raymund Netzhammer, călugăr benedictin, pe atunci canonic onorific de București și rector al
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
dea ascultare. La 5 noiembrie 1905 a fost consacrat episcop în biserica abațială "Sfântul Anselm” din Roma, de către Cardinalul Girolamo Maria Gotti, prefectul Congregației "De Propaganda Fide” din Curia Romană, iar la 17 decembrie, același an, a urcat pe tronul arhiepiscopal. Mons. Raymund Netzhammer și-a ales ca moto pe sigla episcopală cuvintele: In verbo tuo (La cuvântul tău) (Lc 5,5). L-a cunoscut bine pe regele Carol I al României. Episcopul era un redutabil cunoscător al ritului român bizantin
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
un redutabil cunoscător al ritului român bizantin, pentru că fusese o vreme rectorul Colegiului Pontifical Grec din Roma. Personalitate de vastă cultură, cunoscând, pe lângă teologie, și matematică, fizică, istorie, chimie, geodezie, geografie, numismatică, arheologie, Arhiepiscopul Netzhammer a mutat seminarul în Palatul arhiepiscopal (actuala Nunțiatură) iar în clădirea de lângă Catedrala Sf. Iosif (actualul Institut Teologic) a înființat o școală elementară și un gimnaziu, ambele conduse de Frații Școlilor Creștine. În anul 1906 a chemat la București Surorile Sfântului Vincențiu de Paul, care au
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]