3,039 matches
-
reproducere (fiecare suport cerînd un tratament individualizat) va deveni apanajul popoarelor bogate, un alt factor al concentrării de putere. Societate, spune-mi în ce stare sînt arhivele tale și îți voi spune care e speranța ta de viață. Răspuns de arhivar: dați-mi bani, fiindcă trecutul vostru dispare sau se degradează din ce în ce mai repede, pe măsură ce informațiile se aglomerează din cauza extinderii recente a noțiunii de arhivă (odinioară limitată la titlurile de proprietate, de putere și genealogie). Împărțirea bibliotecilor moderne între cele două vocații
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trăită împreună: în 1837 apare lucrarea Conspirația pentru Egalitatea numită a lui Babeuf apărută la Bruxelles, acolo unde Marx se refugiază în 1845 după expulzarea din Paris de către Guizot. Același Bruxelles, în care Marx își găsește primul apostol în persoana arhivarului Gigot. De la Restaurație, exilul Bruxelles funcționează ca o placă turnantă. Babouvistul Buonarroti îi întîlnește aici pe mai vechii convenționiști Barère și Vadier. Acești proscriși vor organiza adunările carbonarilor, teren propice viitoarelor societăți secrete ale monarhiei din Iulie, din care se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o companie de alfabetizare masivă.53 Și din codexul roșu al Chinei maoiste a fost făcut un talisman. După război, grafosfera a fost imobilizată în est, în acest mare depozit de forme revolute, întocmai ca un muzeu al Literei, un arhivar imens al surselor vii de odinioară. Studios și sîrguincios, socialismul- "real" are suflet tipografic. Suflet mort istoricește, dar încă viu în rădăcinile lui. Dacă nu vă plac călătoriile, consultați indicatorii UNESCO: numărul cărților pe cap de locuitor, numărul bibliotecilor publice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
escamotează conținutul, căci conținutul îi este redat aparenței. Cartea, nemaifiind templul Adevărului, nu mai tronează nici măcar în inima fostelor Temple ale Cărții, iar în concepția marilor biblioteci moderne, adesea rebotezate mediateci, edificiul și arhitectul dețin întîietatea asupra cititorului și a arhivarului. "Construcțiile" au părăsit hîrtia? Iată-le și mai rezistente. Scriitorul protestează. Dar Principele hotărăște (piatra este marca puterii și îi oferă acesteia o imagine mai bună). Mediologul Hugo a putut fi nuanțat, nu respins de către istoricii de meserie. "Înainte de tipografie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1939), iar primul volum, Povestire, îi este tipărit în 1942. Cărțile sale cuprind povestiri moralizatoare, scrise cu predilecție la persoana întâi, discrete, pline de vervă, aducând în scenă personaje anonime cu drame mărunte. M. își cultivă experiența de bibliotecar, de „arhivar” modest al epocii parcurse, exploatată în scris cu bonomie, cu delicatețe și umor. El are stofă de memorialist delectabil, atent la gesturi, atmosferă și la modificările vremurilor. A scris și proză pentru copii cu intenții pedagogice neostentative, în formule stilistice
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
din profesie sau cele sociale nu l-au îndepărtat pe I. de viața literară românească și, înainte de toate, de vechiul său coleg, Camil Petrescu. De altfel, acesta îl considera pe I., mai în glumă, mai în serios, propriul „grefier și arhivar pentru posteritate”. Ceea ce, într-o măsură, și ajunge să fie prin Camil Petrescu. Amintiri și comentarii (1968). Memorialistul izbutește să reconstituie, în pagini încălzite de flacăra unei amiciții absolute, uneori chiar cu accente de pledoarie (de pildă, polemica pe care
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
București, 1968. Repere bibliografice: K. Mill [Camil Petrescu], Parazitism literar, „Cronica”, 1916, 69; Lynx, „Amour, toujours...”, „Ordinea”, 1937, 1476; H.F. [Horia Furtună], „Cette flambée de souvenirs”, „Gazeta”, 1938, 1207; Perpessicius, Lecturi intermitente (XXXIV), GL, 1968, 26; Șerban Cioculescu, „Grefier și arhivar pentru posteritate”, GL, 1968, 27; Camil Baltazar, „Camil Petrescu. Amintiri și comentarii”, VR, 1969, 2; Mihail Ilovici, Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971, 7, 34, 44, 47; Scrisori - Camil Petrescu, II, 14-15. R.Z.
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui Caragiale este evidentă, îndeosebi în zugrăvirea lui Nae Peruzescu, fante de mahala, arhivar și publicist, fanfaron și incult, folosindu-se de o frazeologie ce trimite la Rică Venturiano. Cu istorisirile sale, uneori naive, alteori înțelepte, mereu atrăgătoare, G. poate fi socotit unul dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
fost profesor de comunism științific la Parteihochschule Karl Marx, lucrând pentru comisia de pensii a PDS În momentul interviului; Erich Hahn, fost director al Institutului de Filosofie din Akademie für Gesellschaftswissenschaften, pensionar; Volker Lange, fost student la la Bezirkparteischule Berlin, arhivar la Stiftung Archiv der Parteien und Massenorganisationen der DDR im Bundesarchiv; Karl-Heinz Thieme, fost profesor de etică la Akademie für Gesellschaftswissenschaften și ultimul rector al acesteia, În momentul interviului conducând Berliner Institut für Sozialwissenschaftliche Studien GmbH pe langă PDS; Helmut
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fiul Elenei (n. Stanciu) și al lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi. Învață, între 1951 și 1954, la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București și urmează, doar în 1955-1956, cursurile Facultății de Filologie din București. Își câștigă apoi existența lucrând ca arhivar, bibliotecar, muncitor agricol, corector la revista „Gazeta literară”. Debutează cu versuri în 1963, la „Contemporanul”, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la față (1968) și Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Hangu (județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la pensionare (1969), urcând toate treptele: copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole și lucrări științifice laborioase privind teoria arhivisticii, operă
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la pensionare (1969), urcând toate treptele: copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole și lucrări științifice laborioase privind teoria arhivisticii, operă care
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
Înalte Studii Comerciale și Industriale. Înalt demnitar sub guvernarea antonesciană, e suspendat din barou în 1945. După 1948 va fi contabil la Șantierul TCH-Titu, profesor la Cooperativa „Prestarea”, controlor de bilete la Grădina Zoologică, muncitor necalificat la Uzinele Chimice Române, arhivar și manipulant la Cooperativa „Soarele”, iar din 1964 documentarist, apoi, din 1968 până în 1970, cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A debutat în 1921 la „Viața studențească”, iar din 1922 semnează versuri în „Flacăra”, „Adevărul literar și
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
de țigări, picolo la restaurantul gării Obor, lucrător într-o fabrică de săpun. Citește cu aviditate tot ce își poate procura. Începe să scrie literatură: versuri și un roman, Fiii Albionului, pierdut însă. Doi ani (1918-1920) se angajează ajutor de arhivar la Judecătoria de Ocol și la Prefectura din Turnu Măgurele. În mai 1921 debutează cu un articol în săptămânalul local „Victoria”, tot acum trimițând o poezie la „Adevărul literar și artistic”. Începe, la Roșiori de Vede, în particular, cursul liceal
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
VIII.1843, București - 8.VI.1921, București), prozator. Este fiul Niculinei și al lui Dumitru Popescu, preot la Biserica Icoanei din București. Și-a întrerupt școala înainte de vreme și în 1861 intră copist la Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P. produce industrios un gen de proză ieftină, destinată
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
să studieze dreptul, dar solicitat de Visarion Roman, fondatorul Băncii „Albina”, se angajează funcționar la această instituție. Mai târziu va fi el însuși director al Băncii „Cordiana” din Fofeldea (lângă Sibiu). A mai îndeplinit și alte funcții: bibliotecar al Astrei, arhivar bibliotecar, membru în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și familiaritatea cu simbolul, proprii specialistului în mitologie comparată. SCRIERI: Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Cluj-Napoca, 1980; Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, București, 1989; Cutia cu
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
forma frunzelor. Sunt cam desfrunziți. Obraz lângă obraz, priveau Împreună În Întuneric la peisajul confuz cu copaci văruiți. Ca să-mi ajut prietenii să intre În starea necesară pentru a vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a lungul ultimelor opt secole, cutremurele dese care au afectat regiunea, unele de până la 7 grade, au cam făcut să le clănțănească dinții În gură localnicilor și au dat jos câteva alimente de pe rafturile bufetelor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rabșache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului nălbitorului. 3. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Șebna și cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). 4. Rabșache le-a zis: "Spuneți lui Ezechia: "Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta, pe care te bizui? 5. Eu îți spun că acestea sunt vorbe în vînt: pentru război trebuie chibzuință și putere. În cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din România! Dincolo de acestea toate, l-am văzut cu plăcere (și, desigur, auto... înduioșare) palpitând ca acum treizeci de ani la un concert Phoenix cu țăndărică și trupa lui de dubași, după cum n-am uitat că tot Andrei Oișteanu autorul Arhivarului de aici! era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj din New York la asasinarea lui John Lennon... Ce zici, Andrei: ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a aranjat materialul după nici un criteriu numeric sau alfabetic și nici nu a înregistrat vreodată dosarele, așa cum se obișnuiește, pe nume, ani sau cazuri. După pensionarea sa, nimeni n-a mai putut găsi vreun dosar de care era nevoie și arhivarii nou angajați arau concediați rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]