350 matches
-
menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cartea lui Baruh, Demiurgul, În aparență nezămislit, este biblicul Elohim 25. Sabaot este În Tanakh unul dintre numele lui Dumnezeu. Iar numele Adamas, apropiat de Adam, a făcut obiectul unor speculații etimologice la naasenii lui Ipolit 26, unde nu este Arhontele cel rău, ci dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic (sakla’), Însemnînd „nebun”: Arhontele Își dovedește asemănarea de frate geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numai pentru că știe, ori bănuiește, că deasupra lui se află personaje cu mult mai importante care stau cu ochii pe el. La ofiții lui Irineu 30, În SST31 și În AJ32, Demiurgul se laudă abia după ce i-a creat pe Arhonți: „sînt Dumnezeu gelos și nu există nimeni În afară de mine”. Aici converg mai multe pasaje din Vechiul Testament: Isaia 45:5 și 46:9, În care Dumnezeu se proclamă unic, și Deuteronomul 5:9, unde se proclamă „gelos” (grecescul zelotes). Totuși AJ
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe dată, Sophia Întinde degetul, introducînd lumină În Materie”. 3. Crearea Puterilor Cerești După credința ofiților lui Irineu 35, Ialdabaot emite un fiu, care la rîndul lui emite un altul și tot așa, pînă cînd ia ființă Întreaga hebdomadă a Arhonților planetari. Numele acestora ne-au fost transmise atît de Irineu, cît și de Origen (după Celsus), care ne mai descrie și formele fiecăruia și ne dă informații asupra planetei pe care o reprezintă fiecare din ei36. Luptele pentru putere care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea Înfumuratului creator mai păstrează Încă o slabă urmă a Pleromei, dar aceste fantasme arhetipale sînt lipsite de Rațiune și de Lumină, „sînt produsul nimicului”37 și se vor Întoarce În neant. Arhonții Înșiși sînt umbre ale unor entități pleromatice, iar dacă se ceartă permanent Între ei este din cauză că fiecăruia i-a rămas o vagă amintire a originii sale Îndepărtate și nobile și, prin urmare, fiecare din ei este convins de superioritatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Codexului II le corectează la 365, pentru a le aduce la numărul zilelor dintr-un an solar. O confuzie similară duce la identificarea Hebdomadei arhontice cu zilele săptămînii, În vreme ce nu Încape nici o Îndoială - după cum Wilhelm Boussett 40 știa deja - că Arhonții reprezintă cele șapte planete, dispuse În ordinea distanței care le separă de Pămînt, În ordinea care era numită „chaldeană”41. Nebunul Ialdabaot (Saklas) transferă asupra celor șapte CÎrmuitori cerești o parte din energia sa, Însă nu-i Înzestrează și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chaldeană”41. Nebunul Ialdabaot (Saklas) transferă asupra celor șapte CÎrmuitori cerești o parte din energia sa, Însă nu-i Înzestrează și cu Lumina pură pe care o primise de la Sophia. Totuși, această glorie hipercosmică Îl așează de drept În fruntea Arhonților: „Iată de ce s-a numit el Însuși Dumnezeu, căci era din cale afară de mîndru de locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite GÎndul printr-un Cuvînt care plutește pe deasupra apelor, asemenea spiritului În Cartea Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot creează șase Prinți, care vor completa hebdomada planetară, și le dă drept partenere atributele Dumnezeului Bibliei, aici Înțelese din nou ca fiind vicii 46. În sistemul valentinian expus pe larg de Irineu 47, Arhontele, care nu e În nici un caz rău ci numai temporar ignorant, este creatorul a șapte ceruri inteligibile, din acest motiv fiind numit Hebdomadă. Mama lui, Sophia, exilată În cel de-al optulea cer, sub limita Pleromei, acționează constant prin intermediul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celelalte trei patimi 53. 4. Crearea omului După crearea Puterilor cerești, narațiunile pe care le-am urmărit pînă acum introduc crearea omului. În AJ acest episod se leagă de pocăința Sophiei; În celelalte narațiuni, el urmează laudei de sine a Arhontelui. Secvențele se desfășoară stereotip: Ialdabaot rostește „SÎnt Dumnezeu” etc. (Isaia, 45:5), Însă Glasul Mamei Îl dezminte. Conform relatării lui Irineu 54, Arhonții sînt nemulțumiți de apariția unei puteri care le este superioară. Își pun În gînd să-l plăsmuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
AJ acest episod se leagă de pocăința Sophiei; În celelalte narațiuni, el urmează laudei de sine a Arhontelui. Secvențele se desfășoară stereotip: Ialdabaot rostește „SÎnt Dumnezeu” etc. (Isaia, 45:5), Însă Glasul Mamei Îl dezminte. Conform relatării lui Irineu 54, Arhonții sînt nemulțumiți de apariția unei puteri care le este superioară. Își pun În gînd să-l plăsmuiască pe om după chipul lor (Gen. 1:26), Însă Mama lor le inspiră Într-ascuns proiectul unei creaturi umane al cărei scop va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe om după chipul lor (Gen. 1:26), Însă Mama lor le inspiră Într-ascuns proiectul unei creaturi umane al cărei scop va fi să-l deposedeze pe Ialdabaot de puterea lui spirituală. Prea slabi pentru a-i da viață, Arhonții făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-i da viață, Arhonții făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Pronoia crește vița de vie; cei care beau vinul ei vor fi Înclinați spre sexualitate. Ceilalți pomi, În frunte cu smochinul și cu arborele de rodii (ale cărui fructe amintesc de vulvă), răsar din sămînța masculină și feminină a Arhonților 56. Florile sînt produsul sîngelui menstrual al mai multor Puteri cerești: trandafirul crește din Sufletul Dintîi, florile Înmiresmate provin din cele șapte fiice fecioare ale Pronoiei etc. Apoi se Întrupează și se ivesc din apă animalele, zămislite din sămînța pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sîngelui menstrual al mai multor Puteri cerești: trandafirul crește din Sufletul Dintîi, florile Înmiresmate provin din cele șapte fiice fecioare ale Pronoiei etc. Apoi se Întrupează și se ivesc din apă animalele, zămislite din sămînța pe care fiecare specie de Arhonți a ejaculat-o, din dorință față de Eros. Vine rîndul Primului Om, iar el se ivește În urma unei proceduri de reduplicare utilizată frecvent În acest text, ca și În textul Înrudit HA. Cum Pistis-Sophia este o entitate feminină, dedublată deja, de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Zoe58, va interveni ca personaj feminin În povestea creării omului. Dintr-o picătură de lumină pe care ea o aruncă pe Ape ia naștere Eva de Lumină, alias Povățuitoarea și Hermafrodita 59. Pentru a-l crea pe om, cei șapte Arhonți Își varsă sămînța În mijlocul pămîntului și plăsmuiesc un trup a cărui structură seamănă cu a lor, Însă a cărui formă este cea a lui Adam-Lumina; Îl numesc Adam, după prototipul său60. Adam este lipsit și de suflet, și de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numesc Adam, după prototipul său60. Adam este lipsit și de suflet, și de spirit. În a patruzecea zi de la plăsmuirea lui, Zoe Îi trimite sufletul ei, făcîndu-l astfel capabil să se miște, Însă nu și să stea pe propriile picioare. Arhonții Îl așează În Paradis, unde Sophia o trimite pe Eva de Lumină să-l ridice și să-i dea vedere. Îndată ce o zărește pe Povățuitoare, Adam Îi aduce slavă. Duplicarea episoadelor și dedublarea ființelor divine răspund În narațiunea confuză din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
logici obscure. Prima povestire antropogonică și cosmogonică din această serie este asemănătoare cu narațiunea cuprinsă În SST61. După lăudăroasa declarație a lui Ialdabaot și după răspunsul dat de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamant’ attako, echivalent copt al grecescului aphtharsia), Mama Îl alungă pe Arhonte În haos și În Abis, instalîndu-și În locul lui fiul, care este făcut după modelul eonilor transcendenți 62. Apoi Incoruptibilitatea privește În jos, către Apele unde i se reflectă imaginea. Puterile psihice vor s-o acapareze, dar nu reușesc. Ele țin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici ajunge pînă la ea un glas care Îi vestește pogorîrea eonului numit Primul Om și a Fiului său, cel din urmă prefigurat printr-o imagine (eikon) reflectată de Ape. Arhonții zăresc imaginea și Își spun Între ei: „Hai să-l facem pe om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; și după asemănarea lui (sau a noastră)”66. Modelează o făptură (plasma) ca imitație (mimesis) a imaginii reflectate În apă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dărui Puterile și cei 360 de Îngeri, rămîne inertă și nu se poate ridica În picioare decît atunci cînd, la intervenția Sophiei pe lîngă Tatăl Suprem, acesta trimite un mesager să-i comunice lui Ialdabaot Înșelătoarea taină a animării Golemului: Arhontele trebuie să-i sufle În față o parte din Spiritul (pneuma) moștenit de la Mama sa. O dată lucru acesta Îndeplinit, Adam se ridică În picioare. Datorită acestui aport de Spirit, provenit din Pleromă, el a devenit superior Puterilor care l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Spiritul (pneuma) moștenit de la Mama sa. O dată lucru acesta Îndeplinit, Adam se ridică În picioare. Datorită acestui aport de Spirit, provenit din Pleromă, el a devenit superior Puterilor care l-au plăsmuit și lui Ialdabaot Însuși. Pentru că știu secretul, Arhonții vor să se debaraseze de Adam și Îl trimit Într-un loc de jos, În regiunea (meros) materiei (hyle), exilîndu-l astfel În partea opusă patriei hipercosmice, de unde spiritul său Își trage originea. Din milă pentru Spiritul lui Adam, Tatăl nenăscut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
hyle), exilîndu-l astfel În partea opusă patriei hipercosmice, de unde spiritul său Își trage originea. Din milă pentru Spiritul lui Adam, Tatăl nenăscut trimite În ajutor (boethos) propriul său Suflet, Inteligența (epinoia)-Lumină numită Zoe-Viața72. Zărind Însă În Adam scînteierea Luminii, Arhonții Își dau pe deplin seama de superioritatea lui și hotărăsc să-l facă prizonierul definitiv al materiei, construindu-i acum un trup fizic alcătuit din cele patru elemente materiale (pămînt, apă, foc și vînt) amestecate cu Întunericul și Concupiscența (epithymia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]