289 matches
-
faptul că ritul era grecesc și liturghia se făcea în limba greacă. Încă de la începuturile ei, Biserica Răsăriteană se autointitulase "Ortodoxă" („de dreaptă credință”), adică singura biserică ce propovăduia adevărata cale a Creștinismului, considerând restul formelor de Creștinism Răsăritean (monofizismul, arianismul și nestorianismul) ca fiind eretice. În secolele VI-VII, Imperiul Roman de Răsărit a suferit un proces de grecizare, și, astfel, Biserica Răsăriteană grecizându-se și mai mult. Încă din secolul al V-lea, Biserica Răsăriteană era în conflict cu
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
consemnau evenimente, ale căror cauze erau analizate. Unul dintre primii istoriografi creștini a fost Eusebiu din Cezareea(275-339). Episcop de Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
picturile lui au fost condamnate, Stefan a fost apărat cu cerbicie de grupurile care susținea drepturile garantate de primul amendament, de ACLU1, de o grămadă de facultăți de arte de pe la universitățile cele mai de soi și de toți adepții libert arianismului de tip civil. Și vă spun eu, ei au fost cei care i-au Încărcat lucrările lui Stefan cu mesaje grandioase la care el nu se gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat de R.v. capătă din când în când accente net antidemocratice, antisemite și chiar rasiste, mai ales în paginile de publicistică ideologică și social-politică, unde pot fi întâlnite titluri precum Despotismul democratic și Arianismul românesc. În acțiunea culturală a revistei, orientarea naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia. Astfel, în rubrica „Profeți, luptători, ctitori” apar număr de număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei și culturii românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
și mort la 336) a fost excomunicat de către episcopul Alexandru al Alexandriei În 318. Formula de credință stabilită la Niceea (325), cu afirmația ei controversată că Tatăl și Fiul sînt „de o ființă” (homoousios), reflectă În principal controversa legată de arianism. Numai trei sînt textele care i se pot atribui cu certitudine lui Arie: o confesiune de credință prezentată episcopului Alexandru, o scrisoare către sprijinitorul său Eusebiu din Nicomedia și o mărturisire adresată Împăratului Constantin (la anul 325 sau 327). CÎteva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care este ea abordată"24. Mai mult, ideea că dreptatea este virtutea primară a instituțiilor unei societăți este una dintre cele mai larg împărtășite idei printre filosofii contemporani, ea constituind una dintre ideile fundamentale ale liberalismului, ca și ale libert arianismului (deși liberalii și libertarienii au, desigur, viziuni diferite în privința exigențelor dreptății sociale). Ea reprezintă și convingerea fundamentală de la care a pornit Rawls în impresionanta sa tentativă de a descoperi exigențele dreptății sociale. Dreptatea scria Rawls în celebrul pasaj introductiv din
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
este îndreptățit un individ este cea pe care a dobândit-o în urma propriei munci asupra unor resurse care nu se aflau în proprietatea altcuiva ori averea care i-a fost transferată în mod liber de alții. Aceasta deoarece, conform libert arianismului, drepturile inițiale la proprietate sunt întemeiate în ultimă instanță în îndreptățirea la valoarea produsă prin muncă și toate drepturile la proprietate apar din aceste îndreptățiri inițiale. Însă, observă Brody, o parte a bogăției existente reprezintă, pur și simplu, valoarea inițială
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
acestui drept. Însă, în urma unor considerații și argumente precum cele care au fost prezentate, el ar putea accepta nevoia unui drept legal la un minim decent de îngrijire medicală. Nimic din doctrina pe care o apără nu îi interzice libert arianismului să recunoască legitimitatea unui astfel de drept legal 27. Această argumentare a lui Buchanan se bucură de un respect apreciabil în rândul autorilor preocupați actualmente de problema distribuției drepte a serviciilor medicale. Mă refer aici în special la acei autori
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Theory of Structure: Duality, Agency, and Transformation". În: American Journal of Sociology, 98 (1), pp. 1-29. Simmel Georg (1995). Le conflit. ( pref.: Julien Freund). Paris: Circé. Slobin Dan I. (1971). Psycholinguistics. Glenview, IL: Scott, Foresman. Vallentyne Peter (ed.) (1991). Contract arianism and Rational Choice. Cambridge: Cambridge University Press. Wallerstein Immanuel (1991). Geopolitics and Geoculture. Essays on the Changing World System. New York: Cambridge University Press. Walton Richard E. și McKersie Robert B. [1965] (1991). A Behavioral Theory of Labor Negotiation: An Analysis
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
început decadența poeziei occidentale. Iar când a fost întrebat: «Dar ce poezie a existat înainte de Homer?», Mallarmé a răspuns: «Vedele!»”2) este aproape calchiat pe o însemnare de jurnal în urma unei prelungite discuții „pasionante” cu Wikander despre o istorie a „arianismului” în Europa, la care acesta din urmă lucra și pe care nu a publicat-o niciodată 3. S-ar fi numit Romantismul arian (Den ariska romantiken), iar butada lui Mallarmé se regăsește citată aici. Opțiune parțial inexplicabilă din partea lui Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
treptată la neutralitatea criticată de propaganda nazistă. Manuscrisul redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o reconstituire a apariției și evoluției flexiunilor „arianului” în Europa. Partiția clară între puritatea „arianismului” primilor romantici și cel poluat de ideologiile anticlericale franceze, pregătind apariția rasismului, indică și opțiunea personală a lui Wikander: de partea lui Schlegel, adică mereu, iluzoriu sau nu, de partea neutralității științifice. La începutul anului 1944, și Münchenul, și Wüst
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
faptul că li se atribuie atâtea nume de metale popoarelor din Caucaz sau Anatolia: s-au atribuit atâtea fapte de civilizație unui grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru scopul dvs. vor fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Indiei. LVIItc "LVII" 1. Se vor întâlni, într-adevăr, la Paris, în luna iulie, de când datează și însemnarea substanțială despre cercetările lui Wikander cu privire la originile studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la sfîrșit întreaga scriere au dăunat întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici sînt reluate și în alte opere din aceeași perioadă. începutul e consacrat polemicii împotriva arianismului care, deși fusese condamnat la conciliul de la Constantinopol și la cel din Aquileia din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sînt consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnat la conciliul de la Constantinopol și la cel din Aquileia din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sînt consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai importante dintre ele, arianismul; în acest scop, Augustin reia multe dintre considerațiile avansate de teologia orientală, mai cu seamă de Părinții Capadocieni, cunoscuți de el probabil doar în traducere latină. Fundamentală este insistența asupra problemei relației dintre Persoanele divine: Dumnezeu este iubire, iar raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. vol. II, t.1, p. 314). Zece ani mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele din patria sa, zguduită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Gallia și Africa. Evenimentele menționate de el sînt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); opera lui este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, despre care avem informații, se limitau să discute despre arianism cu vandalii, el s-a interesat și de chestiunile teologice dezbătute în Orient. Vigiliu dorește să se exprime simplu, ca să fie înțeles de toată lumea; cu toate acestea, din opera lui nu lipsește o anumită coloratură retorică. în ultima carte din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timpul împăraților Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian al III-lea în Occident, adică între 425 și 450. Activitatea sa poetică pare însă anterioară anului 431, deoarece poetul condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a celor Trei Capitole n-a fost, cu siguranță, irelevantă, însă ar fi fost greu de realizat dacă Africa ar fi fost încă sub stăpînirea vandalilor, situație care i-ar fi determinat pe intelectualii creștini de acolo să reia combaterea arianismului, chestiune de-acum depășită. 1. Fulgențiu de Ruspe în cadrul creștinismului african din secolele al V-lea și al VI-lea, Fulgențiu a fost, poate, personalitatea cea mai importantă și mai valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată spre combaterea în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic, iar apoi trecuse la arianism. O parte importantă a predicii lui Fastidiosus conținea argumente contra donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. S-au păstrat doar treizeci și nouă de extrase din opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]