529 matches
-
sovieticii nu luptau cu disperare ca să apere fără sorți de izbândă pozițiile defensive, ci se rertăgeau în ordine. Când trupele germane care executau manevrele de învăluire au făcut joncțiunea, au prins în capcană numai soldați rătăciți sau mici unități de ariergardă. Hitler a tras consluzia că rușii își epuizaseră toate rezervele de soldați mobilizabili. Înfuriat de întârzierile din executarea planului și crezând că centrul defensivei sovietice avea să fie mai ușor străpuns, Hitler a modificat planul original al Operațiunii Albastru. Astfel
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
mii de soldați ai Grande Armée cad prizonieri în mâinile cazacilor sau devin victime ale cumplitei ierni rusești, care nu cruță nici armata rusă. După ce Napoleon izbutește să scape din încercuirea rușilor în bătălia de la Berezina, ultimele unități decimate din ariergarda franceză traversează râul Neman pe 12 decembrie, punând astfel capăt campaniei din 1812. În anul care a urmat, o nouă coaliție se formează împotriva Imperiului Francez, alcătuită din Imperiul Rus, Suedia, Marea Britanie și foștii aliați, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
atacatoare și de un succes pentru militarii români aflați într-un context defensiv dificil, determinat de retragerea precipitată și neanunțată a unor unități cehoslovace și, în consecință, de atacarea unităților românești prin surprindere. Ca efect al câștigării luptei defensive, retragerea ariergărzii reprezentate de trupele române spre Zima și, respectiv, spre Vladivostok a putut fi continuată metodic și organizat și a fost unul dintre factorii care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, românii aflați în ariergardă aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de la marginea șinelor, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele acestora. Astfel, în situația favorabilă creată în acel moment, ofertele de armistițiu venite din partea rușilor au fost declinate
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
în situația favorabilă creată în acel moment, ofertele de armistițiu venite din partea rușilor au fost declinate de români, pe motiv că aceștia se află ca parte integrantă a unui efort de război superior. Câștigarea luptei defensive de către trupele române de ariergardă a fost, însă, unul dintre factori care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local. Acesta a fost consemnat, la 7 februarie 1920, de către plenipotențiarii Armatei a 5-a ruse și cei ai Legiunii
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
stabili un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era convins că și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ce înconjurau insula. Navele franceze sunt distanțate la intervale de 150 de metri și întreaga linie are 2600 de metri, cu nava-amiral "L'Orient" în centru și cu două nave de 80 de tunuri ancorate în față și în spate. Ariergarda liniei este comandată de contraamiralul Pierre Charles Silvestre de Villeneuve, la bordul lui "Guillaume Tell". Implementând navele sale în acest fel, Brueys speră că britanicii vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
victima unui foc defilat. Planul lui Nelson, pregătit în timpul întoarcerii din Alexandria, era de avansa spre linia franceză și de a o traversa, astfel ca fiecare navă franceză să fie nevoită să înfrunte două nave britanice. Direcția vântului, arăta că ariergarda francezilor va avea probleme în a se alătura luptei și va fi separată de partea din față a liniei. Pentru a se asigura că în fumul și confuzia din timpul bătăliei nocturne navele sale nu vor deschide accidental focul una
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
mulți istorici. Nava amiral franceză "Saint Philippe" 76 a suferit 67 de morți și răniți, căpitanul navei din fața sa, "Tonnant" 58, a fost rănit serios, la fel ca un alt căpitan din aceiași divizie; în timp ce Des Rabesnières, comandantul diviziei din ariergardă, a fost rănit mortal iar nava sa, "Superbe" 70, a fost avariată serios. Conform unei surse, pierderile totale ale escadrei franceze au fost de 450 de oameni, iar o altă sursă menționează că aproape fiecare navă a avut pierderi. De
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
una asupra celeilalte până când s-au apropiat destul de mult încât să lupte cu sulițe și cu alte arme de mână. Etiopienii au atacat centrul liniei cruciate, iar avangarda fatimidă a reușit să-i flancheze pe cruciați și să le înconjoare ariergarda, până când Godefroy a sosit să-i salveze. În pofida superiorității numerice, armata lui al-Afdal nu era atât de puternică și periculoasă ca armatele selgiucide cu care luptaseră cruciații mai devreme. Bătălia pare să se fi terminat înainte să fie pregătită cavaleria
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
în 1796, a fost avansat la gradul de general-maior, iar în 1799 la gradul de locotenent-feldmareșal. La înfrângerea de la Hohenlinden din 1800, promptitudinea și curajul său au salvat flancul drept al armatei austriece de la distrugere, fiindu-i apoi acordată comanda ariergărzii de către Arhiducele Carol de Austria. În războiul din 1805 a deținut comanda unei divizii sub generalul Mack, iar atunci când Ulm a fost încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
de către flota combinată anglo-franceză. Prințul Rupert de Rin era comandatul general al flotei aliate de 95 nave de război și 30 nave incendiare, luând comanda escadrei centrale el însuși, cu Jean II d'Estrees comandând avangarda și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de 75 nave de război și 30 nave incendiare era comandată de locotenentul-amiral-general Michiel Adriaenszoon de Ruyter, cu locotenenții-amirali Adriaen Banckert conducând avangarda și Cornelis Tromp ariergarda. Neerlandezii erau într-un și mai mare dezavantaj decât numerele de
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
cu Jean II d'Estrees comandând avangarda și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de 75 nave de război și 30 nave incendiare era comandată de locotenentul-amiral-general Michiel Adriaenszoon de Ruyter, cu locotenenții-amirali Adriaen Banckert conducând avangarda și Cornelis Tromp ariergarda. Neerlandezii erau într-un și mai mare dezavantaj decât numerele de deasupra o arată, deoarece navele de război neerlandeze erau în medie mai mici decât oponentele lor atât engleze cât și franceze și aveau tunuri de calibru inferior. De Ruyter
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
se apropiau deja, Rupert dădu semnalul virării în vânt, neavând spațiu de luptă spre Est. De Ruyter întoarse și el și acțiunea începu cu aliații înaintând spre Sud-Vest-Sud. Francezii se aflau înainte, Escadra Roșie în centru și Escadra Albastră în ariergardă. Perfecționând manevra care îi reușise în urmă cu un an în Bătălia de la Solebay, în care întreaga escadră a lui Banckert (o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Estrées și Des Ardents nu îl urmară (folosind aceeași scuză ca și Martel), iar navele franceze nu mai putură juca nici un rol important în bătălia care deveni o încleștare istovitoare între grosul flotei neerlandeze și escadrele engleze din centru și ariergardă. Ambele suferiră multe daune în timpul orelor de luptă strașnică. În lupta sa cu De Ruyter, Rupert încercă să îl atragă pe acesta cât mai în larg pentru ca atunci când vântul s-ar schimba neerlandezii să nu se mai poată adăposti sub
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
sub coastă. De Ruyter îl urmă și separarea dintre centru și avangardă fu folosită ca scuză pentru D'Estrées pentru întârzierea sa de a se întoarce în luptă, deși pe Evertsen nu îl împiedică să se alăture comandantului său. În ariergardă Spragge se opri pentru a îl aștepta pe Tromp să se apropie, detașându-se astfel de centrul englez. Spragge și Tromp, comandându-și respectivele ariergarde, 21 nave de linie neerlandeze contra 27 englezești, se ciocniră în mod repetat (Spragge jurase
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
întoarce în luptă, deși pe Evertsen nu îl împiedică să se alăture comandantului său. În ariergardă Spragge se opri pentru a îl aștepta pe Tromp să se apropie, detașându-se astfel de centrul englez. Spragge și Tromp, comandându-și respectivele ariergarde, 21 nave de linie neerlandeze contra 27 englezești, se ciocniră în mod repetat (Spragge jurase în mod public în fața regelui Carol că de această dată îl va omorî sau captura pe vechiul său inamic Tromp). Lupta dintre ei începu conform
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
dată îl va omorî sau captura pe vechiul său inamic Tromp). Lupta dintre ei începu conform etichetei: Tromp pe "Gouden Leeuw" (82) împotriva lui Spragge pe "Royal Prince" (100), Sweers împotriva lui Kempthorne, De Haen împotriva lui Ossory. La urma ariergărzii, Sweers reuși să iasă superior în lupta cu Kempthorne și forță divizia acestuia să coboare sub vânt; dar Ossory a rămas pe poziții în fața lui De Haen, deși focul neerlandezilor era mai rapid și mai precis decât cel al englezilor
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra Roșie și a lui De Ruyter și Banckert cu restul flotei neerlandeze în jurul orei 5. Datorită preocupării lui Spragge de a se duela cu Tromp, centrul englez fu separat de ariergardă, înfruntându-se cu centrul neerlandez sub De Ruyter și locotenentul-amiral Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Roșie îndepărtându-se spre Nord-Vest. Escadra franceză încerca în acele momente să se apropie de Rupert, dar se afla încă la câteva mile spre Sud-Est. Rupert reuși în cele din urmă să dezangajeze lupta pe la ora 2, și văzând că ariergarda engleză nu se descurca în fața echivalentei sale neerlandeze, se îndreptă spre ea, urmat fiind de către De Ruyter. Cele două escadre centrale virară pe un curs paralel și, în ciuda faptului că se aflau în raza de acțiune a tunurilor, printr-un
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
pe un curs paralel și, în ciuda faptului că se aflau în raza de acțiune a tunurilor, printr-un consimțământ mutual, indus probabil de muniția pe terminate, se abținură de a se mai bombarda. La orele 4 după-amiaza, escadrele centrale și ariergărzile se reuniră de ambele părți și în jurul orei 5 a fost reluată lupta. Rupert arboră semnalul de formare a linie de-a lungul navei sale, dar nu reuși să adune decât vreo 12 nave. Chicheley se afla puțin mai în
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
vremea pentru stăpânirea Mării Nordului. Geniul lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite, putându-se face o asemănare cu Bătălia de la Trafalgar când Nelson a scos similar din luptă avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii. La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februari 1674, după ce Carol al
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
unei rezistențe puternice, precizând imperativ că: "Retragerea de pe pozițiunile actuale nu se va face decât prin ordine; ea se va executa în așa mod că, pe când o parte a trupelor vor fi îndreptate spre poziția de ocupat, restul, constituit în ariergardă va întârzia înaintarea inamicului, folosindu-se de pozițiunile intermediare ce oferă terenul și care vor fi și ele recunoscute de pe acum". Respectarea cu strictețe de către trupele române a acestui ordin de operații a făcut ca deși inamicul a obținut un
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
să se opună trecerii Carpaților de către trupele române. Incidente s-au consemnat totuși la Borsec, unde un pluton al Diviziei a 7-a a fost atacat de către jandarmii unguri și la Brașov, unde trupele române au intrat în contact cu ariergarda armatei Mackensen (Grupul de Est), care a încercat să opună rezistență în gară. În speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania, în această etapă guvernul ungar a făcut mai multe demersuri politice, diplomatice și militare. Receptând Proclamația emisă de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]