728 matches
-
Centrului Comercial „Euro 1”, stand C3 - C4, strada Divizia 9 Cavalerie, telefon 0744 627 438, următoarele produse (prețurile includ T.V.A.): colac de baie - 2,50 lei, vestă pentru apă - 5,50 lei, bărcuțe - 5,50 lei, bazine - 17 lei, aripioare pentru înot - 2,60 lei/set, corturi pentru 2 persoane - 42 lei, corturi pentru 3 persoane - 69 lei, corturi pentru 4 persoane - 77-113 lei, saltele pentru cort - 39 lei, genți de voiaj pe role - 30-65 lei, poșete - 11,50-19,50
Agenda2005-30-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283973_a_285302]
-
urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și îi șoptii două cuvinte, El îmi răspunse, bătând din aripioare, Clipind din ochișori , mi-aduse-n dar o floare. Miresmele-nserării, mă găsiră la fereastră, Micuțul fluturaș, zbură spre zare-albastră, Pe aripioare, c-o lacrimă, am scris două cuvinte, Spune-mi! Oare le vei dezlega iubite? Referință Bibliografică: Două cuvinte / Margareta Merlușcă
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și îi șoptii două cuvinte, El îmi răspunse, bătând din aripioare, Clipind din ochișori , mi-aduse-n dar o floare. Miresmele-nserării, mă găsiră la fereastră, Micuțul fluturaș, zbură spre zare-albastră, Pe aripioare, c-o lacrimă, am scris două cuvinte, Spune-mi! Oare le vei dezlega iubite? Referință Bibliografică: Două cuvinte / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
COPIILOR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului GĂLUȘCA CU PICIOARE GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR VIRGINIA VINI POPESCU GĂLUȘCA CU PICIOARE O gălușcă cu picioare Prin grădină se plimba, Avea două aripioare Și de mine nu-i păsa. Era cât un ou de rață, Gingașă fără pereche, Era mică și isteață, Dar n-avea nici o ureche. I-am văzut doi ochișori. Erau colorați intens, Erau calzi și iubitori. Sub codița-i caraghioasă
GĂLUŞCA CU PICIOARE. GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382436_a_383765]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SĂ VINĂ PRIMĂVARA Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SĂ VINĂ PRIMĂVARA Pe-un cireș scăldat în soare, Stau, bătând din aripioare, Un june de pițigoi C-un sfătos de vrăbioi... Spune, frate vrăbioi, Că vestit ești printre noi, Tu spui lucrurile drept Și esti cel mai înțelept: Când o să apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât s-aștept? Vreau să aflu prin pădure Ghiocei și boz și mure. Să mă-ntrec în cântecele Și cu alte păsărele, Vântul să-mi răspundă-n cale, Când voi da din aripioare... Frățioare- zburător, Știu că ești nerăbdător... Când vedea-vei pe câmpii Șiruri lungi de ciocârlii, Ghiocei pe lunca mare, Rândunele călătoare, Atunci sigur o s-apară Mult dorita primăvară. Referință Bibliografică: SĂ VINĂ PRIMĂVARA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
După vorbele lui Vasea, de undeva dinspre tavan, de după lemnul pereților sau din crăpăturile mesei, se lăsă tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru-i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. PÎnă și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care se ținea printr-o curelușă din piele. Un astrolab, constată el, de o lucrătură extrem de rafinată. Alidada, tija mobilă, fusese stricată printr-o lovitură care Îi Îndoise una din aripioare. Dar rețeaua, un fascicul de nervuri traforate ca o bijuterie, era intactă, cu incredibila sa jerbă de vârfuri și de flăcări pentru marcarea stelelor fixe. Cu un calcul rapid, Dante socoti că erau cel puțin o sută. Nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va Întâmpla. Dante Își mușcă buzele, nesigur. Zumzetul tot mai puternic al angrenajelor umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului sporea viteza de rotație. Aripioarele regulatorului se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul avea să ajungă la regimul prevăzut și să se stabilizeze. Între timp, continua să privească prin gemuleț, fără să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita tot felul de prostii, cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita tot felul de prostii, cum că le era profund recunoscător chinezilor pentru că, datorită aripioarelor de rechin, putea să-și refacă echilibrul din corp și să recupereze aminoacizii distruși de dozele de droguri. Pe vremea aceea erau cazați Într-un apartament prezidențial la Plaza, decorat ca naiba. Plaza tocmai fusese renovat de Donald Trump. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ultima bătălie Căutare anxioasă, oase de cal, limita imită inima, înverșunat mergi pe blat. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos, os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet. Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don, Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o vorbi s-o
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
Zmeura ce stă să cadă, Mure negre și afine, Ziceti-mi, e rău, sau bine? Câmpul geme iar de floare, Ce miresme-mbătătoare! În ciubote și catrinți, Trec furnici în rând cuminți. Pistruiate și confuze, Văd și două buburuze Cu-aripioare de mătase, Trec în zbor prin fața noastră. Zarva mare e în crâng, Păsărele-aici se strâng, Ascunse de rămurele Trag cu ochii prin perdele Ce să fie, ce să vie? Semn este de sindrofie ! Ochii mari fac și eu roată
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
murmure. -De unde știi, tu, acest lucru? o privi fix Moșu' -Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia. Bushy, spiridușul inventator, mormăi dezaprobator, cu brațele încrucișate pe piept: -Pff ... femeile cu prostiile lor! -Gura,”piuliță”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce știi tu despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi indemnă Moșu'. De afară, se auzi un sughiț puternic. -Și faceți ceva cu bețivanul de Rudolph, mâine avem nevoie de el
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
văzut că nu mai avea putere să zboare; sentimentul de vinovăție, de milă mi-a răvășit sufletul. De unde să fi știut că acel praf care de fapt era constituit din mici, foarte mici solzișori, pleacă atât de ușor de pe acea aripioară care avea transparența aerului? Întrebam cine i-a colorat așa de frumos și auzeam spunându-mi-se: „Doamne, Doamne!”. Și atât! Cine cunoștea pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori?... Nu am mai repetat încercarea. Mai
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
-mi înflorește precum o gențiana Privirea de mi-o scald într-a ta privire. Momentul, lângă tine, iubirea mea semeața E-o clipă ce-aș scălda-o mereu în nemurire. Îmi cresc din suflet ramuri cu muguri de iubire. Zvâcnirea aripioarei de flutur colorat În inima o simt atunci când mă privești De-mbrățișez pământul și cerul înstelat! Potop de nestemate învăluite-n dor Ne-acoperă-n seninul nopților fierbinți. Când trupul îți ating cu formele-ți sculptate Sângele în flăcări pulsează... și m-
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
guvid. Caiaua are capul lat și fără multă carne pe el, este negru, cu corpul subțire. (DEX) ]. Acesta întârzia să apară, însă eram fericit. Am dat peste o zonă bogată în hanus[ Hanus = altă specie de guvid, mai mare, cu aripioare portocalii și cu capul lătăreț. Strunghilul și hanusul sunt cei mai gustoși și mai căutați pești.( n.aut.)]. Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
îl roagă pe umorist să-i publice unul din cântecele sale de folclor. După ce-i publică ‚ „Mierlița’’, „Ce ai tu mierlițo dragă ? Cuculeț dac-oi muri Și-or rămâne puii mei Să îngrijești bine de ei Să învețe să ciripească Aripioare să le crească’’ Iată! Observațiile umoristului: Lăsând de-o parte familiarismul exagerat dintre păsări, îi spune tânărului că, Mierla nu poate ciripi, decât dacă ajunge vrabie. Și-ntr-un alt rând, Cucul fiind un leneș, Mierla a greșit, lăsând puii
UN MĂRUNT COLECŢIONAR DESPRE UN MARE UMORIST de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367476_a_368805]
-
DE CIOCOLATĂ Fluturaș de ciocolată în culori de curcubeu ! Te-am văzut seara, o dată, vibrai pe umărul meu . Te-am luat în căușul palmei și te-am încălzit suflând . În veșminte de scântei erai firav și plăpând ... Ai mișcat din aripioare ca un semn de mulțumire. Cu miros de tămâioare împresurai pe oricine . Te-am pipăit pe antene și ușor pe piciorușe ... Ai zburat așa alene și te-ai așezat pe ușă . Te-am prins și te-am dus în casă
FLUTURAŞ DE CIOCOLATĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363647_a_364976]
-
fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]