177 matches
-
aerului, care nu se bucurau măcar de gloria pe care o câștigă așii aviației de vânătoare; cititorul va afla de fiecare. Pe mine m-a impresionat îndeosebi cazul Nadiei Russo, născută rusoaică get-beget, fiica unui general țarist și a unei aristocrate din cele mai vechi neamuri ale Rusiei și care, refugiată de tânără în Basarabia, căsătorită cu un moșier român mai vârstnic, pasionată de aviație, devine una din cele mai valoroase elemente ale Escadrilei Albe... în războiul împotriva țării sale de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
45 de ani - când în două mari sa loane aristocratice, în salonul prințesei Grigore Suțu din strada Colței și în salonul doamnei Oteteleșanu din Calea Victoriei - astăzi Terasa Oteteleșanu -, trecea întreaga societate de sus a țării. Recepțiunile și balurile acestor două aristocrate ereau evenimente și n-au fost niciodată egalate, necum întrecute. „Tot Bucureștiul“ - după cum se spunea atunci - defila în aceste două case, și nu erea om de rasă, om de naștere boierească sau chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de lumea științifică cinstită a Occidentului încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atacul împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită a rolului Mariei Magdalena în comunitatea creștină timpurie. Rolul acesteia va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cîștigase la ruletă. Luase toată casa. Dacă patronul ținuse să-și oprească jumătate din ea Înseamnă că suma era consi derabilă. Mașinăria am identificat-o prin bunăvoința nuvelei lui Stefan Zweig, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei, povestea unei aristocrate de patruzeci și doi de ani, care ajunge să petreacă o neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe care tocmai voia să-l salveze de viciul jocului la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dacă n-ar fi vorba de ea, m-aș revolta împotriva unui gust așa de nesărat și a importanței date unui nesăbuit și unei "broscuțe" . . . Dacă Elenei îi convine prințul, bărbăția sa distinsă suprem, a lui Cezar Borgia, mâinile lui aristocrate si incapabile, ruinile palatului și paragina moșiei, dacă are pofta nesănătoasă de a-și uni ființa și averea ei, trainice amândouă, cu acest Maxențiu oarecare, nu are decât să o facă, disprețuind micile aberațiuni de felul celei petrecute . . . Să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în palatul ei încărcat de păpușile gigantice ale commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un hidroavion ascuns în subsolul palatului, este un alt episod rocambolesc din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt pregătit să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat-o pe aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea curvarului rege Carol. Fosta frumusețe fragilă și exotică a Bucureștiului frivol, petit Paris, de pe vremuri, fosta aristocrată și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
informații lingvistice preșioase. Când se Înfuria, avea un rictus de om suferind de hemoroizi și se Înroșea la față ca o floare de mac. Nu ne-a Întrebat nimic, dar m-a lăsat să cred despre ea cât este de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat cu silă la zacusca noastră, iar pe cei mici i-a privit cu o uitătură rea, apoi a Început să citească ostentativ o revistă de literatură care-l avea pe copertă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel mai bun prieten al lui, Richard, era deja de doi ani aici și reușise să se infiltreze printre frumusețile din Chelsea, așa că l-a primit pe Ben cu brațele deschise și petreceri din belșug. Ben a cunoscut moștenitoare, mici aristocrate, bogătașe europence, mici celebrități. A mers la sindrofii și a întâlnit persoane despre care doar citise în rarele ocazii când răsfoise revista vreunei iubite, și a stat lângă ele, vorbindu-le de la egal la egal. Cei mai mulți oameni nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-și mascheze gândurile. Eram la Operă, și ca să mă duc la locul meu trebuia să trec pe lângă ea. M-am prefăcut că nu o văd, dar m-a chemat dânsa, fără să bage de seamă că rolul ei de mare aristocrată nu se potrivea cu chemarea: Nu mă mai cunoști, domnule Sandu?" Știam ce va veni imediat și, fără să pot să o opresc, speram să înconjur conversația până ce va începe spectacolul, ceea ce trebuia să se întîmple în câteva clipe. Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bunele oficii ale fermecătoarei se pregăteau să-i pirograveze cooperatorului alte linii de destin, îmbunătățite, pe pieile ferfelițite ale labei și ale degetelor spatulate. Din sperietura glisării bruște a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se tăia capul, În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut crede că este un civis romanus În Franța: căci, adevărați sclavi, galii 1 parcă nici nu existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum aceștia ar fi fost niște animale și nu se dezonora șterpelind banii burghezilor (a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
femeia-l cheamă după concert pe directorul Conservatorului și-i cere amănunte despre tînărul compozitor. Directorul, care nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al aristocratei indecent de melomane și bogate, pentru a repara acoperișul instituției. Astfel Încît Îi spune că bietul geniu o duce greu, ca noi toți, se luptă cu problemele mărunte de zi cu zi. Replica lui von Mekk e legendară, entuziasmantă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alți factori decât cel erotic. Silvaine este, în fiecare din cele șapte capitole, sensul pe care cineastul îl caută în Parisul libertății sale. Însă iubirea îi este refuzată în aceeași dimensiune în care libertatea îi este inaccesibilă. Domna V., o aristocrată amintind vag de cocotele faimoase ale orașului de altădată, îl atrage într-un duet erotic încheiat pe același ton al insatisfacției și însingurării. Cineastul pare un mesager dintr-o lume imobilă, a înghețului ce a înțepenit trupuri și idei, metafora
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iunie 2013 Toamna senină a doamnei Ralian Convorbirile lui Radu Paraschivescu cu Antoaneta Ralian, publicate la Humanitas sub titlul Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian, este o apariție așteptată și firească, având în vedere fascinația exercitată de prezența acestei veritabile aristocrate a lumii cărților în peisajul nostru cultural. Antoaneta Ralian trebuie cunoscută, măcar prin intermediul unui volum-interviu, într-atât de intense sunt eleganța, farmecul și noblețea intelectuală a acestei traducătoare- etalon. Deși adesea pe nedrept neglijată, contribuția traducătorilor la dinamica unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din administrația țării, el a urcat în pas de paradă treptele puterii, fără a cunoaște ezitările ambiției, neliniștile eșecului, incertitudinile destinului. "Acest patrician rasat, notează un observator avizat, născut într-o familie influentă, bogată și extrem de conservatoare, căsătorit cu o aristocrată, dăruit cu toate harurile, ajutat de sorți, reprezintă cel mai simbolic produs al clasei conducătoare".327 El deține toate datele pentru a deveni un individ sortit unei funcții de prestigiu fiind, tocmai de aceea, privat de prestigiul persoanei, de charisma
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și iar se apleca rapid asupra pantofului. Apoi, întorcându-se spre noi, cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cât se poate de precis, potrivit jurnalului pe care îl ținea la zi. Se știe, de asemenea, că în 1611 contesa a fost chiar judecată pentru atrocitățile comise, dar a scăpat pentru că provenea dintr-o familie celebră și era o aristocrată bogată. Așa-nu-mitul ,,tratament cosmetic" era de fapt o legendă, motivul crimelor ei fiind sadismul și, probabil, nebunia. Faptele lui Elizabeth Bathory l-au inspirat și pe Bram Stoker (care studise legendele cu vampiri și luase notițe din cartea lui Baring-Gould82
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Musuruș, și un tată român, un prinț Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrată, de prietenă a unor literați celebri, decât pentru poemele sale. Nicolae Iorga o considera "cel mai mare poet francez, care era dinspre partea t atălui o Româncă" și vorbea de faptul că și-a câștigat "un loc unic", în "literatura
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Rond și, în cele din urmă, și-a luat supranumele de d’Alembert. Deși a fost crescut de un cuplu sărac din clasa muncitoare - tatăl lui adoptiv era geamgiu -, s-a dovedit că tatăl biologic era general, iar mama, o aristocrată. D’Alembert este cunoscut în special pentru colaborarea sa la realizarea celebrei Encyclopédie - o enciclopedie a cunoașterii umane, care a necesitat un efort de 20 de ani, depus împreună cu Denis Diderot, coautorul acesteia. Însă d’Alembert era mai mult decât
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni"... n-am să mă însor decît cu o aristocrată cu mîini frumoase și glas blînd." Acest din urmă lucru i-a reușit o căsătorie neverosimilă, o locuință luxoasă ridicată prin imaginație la rang de domeniu seniorial, ceea ce nu-l impresionează pe Șerban Cioculescu care va continua să vadă în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
frumoasă, de modestă origine. Prin căsătoria cu Marica Sion, Mateiu își va împlini visul său aristocratic; deși era de vîrsta mamei lui Mateiu, "Marica, frumoasă și atrăgătoare, cu toate că nu mai era tînără, reprezenta pentru Matei tipul visat de el al aristocratei. Înaltă, subțire, cu fața fină avea ochi negri inteligenți și melancolici, mîini cu degete lungi pe care străluceau briliante. ...Se mulțumea să fie seniorul unei mici proprietăți a nevestei, la sud de Urziceni, numită de el "Sionu". Pe casă ridicase
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Lumea descrisă de Zola și Maupassant este cea a banului învingător în societate. Aici totul se cumpără: decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în Sauvée de Maupassant. Aristocrata și burgheza, negustoreasa și midineta se mișcă în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ceea ce îl preocupă este mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa afecțiunii parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]