763 matches
-
mare decât aceea a majorității poeziei beatnik”, era un rezultat al „onestității brutale a unei percepții fără precedent.” Prin anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
pe care-l putem identifica prin două trăsături: tratarea în fel și chip a realității cotidiene contemporane (urbane, altminteri scriitorul e acuzat de „regional”1) - ceea ce s-ar numi prezentism - și sondarea magico-mitică a unei istorii culturale străvechi, premoderne dar aristocrate, în lumina căreia se reliefează caractere periferice, profunde, pierdute. Un fel de redivivus al comediei și tragediei de altădată, numai că mizele sunt mult mai diverse, iar conștiința „istorică” a scriitorului e alta. Alături de cei doi ficționari, Franța a invitat
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad pradă răului germinat de societate și de „orânduirea cea crudă și nedreaptă”, însă Jean Valjean joacă rolul Providenței pentru o parte dintre „mizerabili”, dar și pentru un suflet nobil precum Marius (Eddie Redmayne), aristocratul atașat cauzei revoluționare. Din ceea ce romanul realizează, o frescă remarcabilă a unei perioade zbuciumate și glorioase în același timp din istoria Franței cuprinsă între două paranteze, Revoluția Franceză și bătălia de la Waterloo, rămâne doar o epură, o schemă, un decor
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
Mihai Zamfir Sunt frapante asemănările dintre Gherea și Hasdeu în ceea ce privește circumstanțele biografice ale venirii lor în România și ale afirmării lor ca literați. Precum aristocratul său precursor, Gherea ajunge în țară la vîrsta de 20 de ani, auto-exilat din Rusia, unde se născuse, urmase liceul și apoi, la Harkov, vagi studii universitare. Despre această perioadă formatoare a vieții sale, viitorul critic a păstrat o discreție
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
un interval de aproape jumătate de secol; ele oferă aceeași atmosferă, poartă același mesaj și atestă o indubitabilă perfecțiune formală. La rigoare, ar putea forma o unică poezie coerentă, armonioasă, compusă pe parcurs de decenii și aparținînd aceluiași Alexandru Philippide, aristocratul egal cu el însuși, discretul poet de mare clasă, care a căutat mereu umbra și a ocolit piața publică.
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar cu asta începe, ca o povestire la o cafea, stilul simplu și detaliile autobiografice constituind un captatio benevolentiae care funcționează foarte bine
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
de la ’48, veri ai viitorului Mare Maestru al Masoneriei Române, prințul George III Valentin Bibescu, s-au pretat la vulgarizarea misterelor masonice după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric al boemei aristocrate devenise o modă, o l’art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
promis o istorisire și mă voi ține de cuvânt cu două, fiindcă prima, cea cu Ursei, a declanșat-o făr' de veste pe cealaltă, a lui Ionică, ambele tot despre prietenii mei dulăii. Dar ce diferență între ei! Ursei era aristocratul semeț și izolat, Ionică - plebeul cu suflet mare. Către mijlocul anilor '50, când eu aveam vreo 10-11 ani, mătușa mea Pata-Mata m-a luat cu ea în vizită la o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu melancolii crepusculare. Aristocrația lor se dovedește a fi mai curînd un lustru de castă dobîndit prin exercițiul trufiei. Sub el se ascund instinctele vulgare, colcăie pofte devoratoare. Barbaria lor funciară, furiile grobiene ies la suprafață în împrejurările în
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn și-n moarte ca-n viață, tot alături, prietenul etern, iar Kasterns, nu-i departe, ori Goethe, junior, sau Humboldt,fiul, iubitor de arte, căldura toamnei îi
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
simplă ipoteză de lucru, un pretext pentru a defini mai bine cele două personaje) mi se pare mai evident dacă îl urmărim pe dimensiunea aristocratismului intelectual (e vorba, prin urmare, de un aristocratism spiritual, nu economic). Ioanide e un artist aristocrat, foarte productiv și eficient. E constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un fel de artist proletar, o decădere pe care și-o asumă sau o acceptă cu oarecare nepăsare. Moromete e un țăran aristocrat, prin detașare, ironie, respingerea cultului
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
economic). Ioanide e un artist aristocrat, foarte productiv și eficient. E constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un fel de artist proletar, o decădere pe care și-o asumă sau o acceptă cu oarecare nepăsare. Moromete e un țăran aristocrat, prin detașare, ironie, respingerea cultului muncii, independență materială simulată, rentier al propriei modestii economice. Va fi constrâns de schimbarea regimurilor politice să devină un țăran proletarizat. Bătrânețea îl salvează de la situația umilitoare de a deveni un proletar propriu-zis (adică lucrător
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
că, în noul context, e alterată însăși noblețea actului de creație. Similitudinile în configurația afectivă, intelectuală și socială a personajelor centrale din Bietul Ioanide (1953) și Moromeții, I (1955) sunt interesante și stimulatoare pentru exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și ironia cu care se distanțează de ceilalți săteni, dar și printr-o filosofie sceptică și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama contemplativității, pe care i-o atribuie
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vest european și nord american. Construit mai mult pe orizontală, orașul amintește de Paris, cu vestita catedrală Notre Dame din centru, dar și de metropolele tipic americane. Cred că fără să greșesc, Montréal poate fi considerat în Canada, un oraș aristocrat, așa cum este Boston pentru Statele Unite al Americii. Am întâlnit aici doi români despre care se știu mai multe sau mai puține în țară: Dl Dan Fornade și scriitorul Alex Cetățeanu. Voi începe prin a vii prezenta așa cum i-am cunoscut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tocmai îmbrățișarea doctrinei creștine și adoptarea în viață a unei atitudini care să fie pe potriva spiritului acestei doctrine. O asemenea atitudine presupune ca lumea de aici să fie privită în lumina trecătorului și a vieții de apoi, de unde și puterea aristocratului de a înfrunta moartea și haosul pe care o revoluție ca cea bolșevică le poate aduce în lumea rusească. Potrivit filosofului rus, monarhia este o instituție de obîrșie divină, cum și statul, departe de a fi o formă laică de
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
luînd patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămîne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă de sinucidere este Andrei Pietraru. El își trage un glonț în piept pentru a demonstra iubitei aristocrate că bănuiala ei de infidelitate nu e justificată. Nu se nimerește ca lumea și piesa se termină cu bine pentru el. O sinucidere bizară apare la G. Brăescu. Decorat cu un colan exotic, un medic militar cu grad de maior
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
la vârsta lui tânără!), de pofte sexuale nesatisfăcute, ca un adolescent, de vise nesănătoase. Putința de-a dialoga cu Balduin era minunată. Fiecare înțelegea despre ce vorbește celălalt. Tânărul cel urât întâlnea o ființă ce-i spunea ,da", cu ochii. Aristocratul autentic, eliberat de povara nobleței prin mizerie și singurătate, se întâlnea cu un principe, numai al spiritului, cu el (asta-i era convingerea). Celălalt îl privea, aproape amuzat. Nici el nu fusese lipsit de tulbureli, de impurități; acum însă poseda
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
domeniul limbii, apreciat pentru meritele sale și în țările din America Latină. Născut la 11 noiembrie 1926, în localitatea andaluză Jerez de la Frontera, patria artei flamenco și a faimoaselor vinuri, dintr-un tată cubanez și o mamă provenind dintr-o familie aristocrată franceză, José Manuel Caballero Bonald avea să cunoască îndeaproape țările de origine ale părinților, în special Cuba, unde a trăit din 1965 până în 1968, după un “autoexil” tot de trei ani (1959-1962), în Columbia, în timpul căruia a funcționat ca profesor
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
Club Freedom (Focșani) 93 18 Trend (Timișoara) 90 19 Club Silver (București) 87 20 Club Bogal (Pașcani) 84 21 Club Krypton (Craiova) 83 22 Avi-Cola (Tg. Mureș) 80 23 Mash-up (București) 77 24 Old Nick Pub (Sinaia) 77 25 Club Aristocrat (Sighișoara) 76 26 Club Violette (București) 74 27 Club Youtopia (Timișoara) 68 28 Club Berlin (Constantă) 57 29 Club Karma (Caracal) 54 30 Khemia Club (Bacău) 54 31 Club Athos (Baia Mare) 51 32 Club Ice (Ploiești) 46 33 Club Heat
Rezultatele competitiei Nights.ro Awards 2009 [Corola-blog/BlogPost/94952_a_96244]
-
MESAGER Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu știu ce pot culege mai întâi din roadele ce m-au umplut deodată, dacă din fruct să mușc sau să-l mângâi sorbind mireasma lui aristocrată. De-atât belșug nu am fost plin nicicând și parcă nu pot crede că-i aeve tocmai acum când sunt așa flămând și însetat de miezuri și de seve. Ce dar sublim mi s-a trimis târziu, sau poate că
MESAGER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373669_a_374998]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUBLIMĂ E TĂCEREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sublimă e tăcerea, aristocrată arta, Cochetă e Atena, o citadelă Sparta Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii Dăm pâinea pe
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373792_a_375121]
-
ne oferim unii altora privilegiul de a fi cap de pluton. Zadarnic. Nimeni nu voia să fie primul, dar asta doar până când au hotărât să se sacrifice două babe englezoaice curajoase, care semănau cu Amelia și Abigail, gâștele din Pisicile aristocrate. Apoi, să te ții tremurat de genunchi prin bezna terifiantă și zbierete, în momentele în care eram “atacați”. Singurul care a ieșit de-acolo încântat a fost... CONTINUAREA AICI. Și niște “poze”: Deci? Voi ce făceați joia trecută, pe la prânz
Am fost reținută pentru cinci minute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19082_a_20407]
-
sânge și izbăvirea se realizează doar prin sacrificiul de sine în numele iubirii și al adevărului. Iată mesajul care acționează asemeni unui totem în universul ficțional al lui Alecsander, atrăgând după sine o înlănțuire alertă de evenimente, de la lupta unor familii aristocrate decadente pentru menținerea sau redobândirea statutului social până la iubirea ocultă dintre doi adolescenți dominați de nefastul unui vechi blestem. Această tragedie mistică cu inflexiuni romantice plasează cititorul încă din prolog într-un spațiu al dramelor specific englezești cu o încărcătură
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]