383 matches
-
de Dumitru Popescu-Dumnezeu în romanul cu același titlu din 1980, cu peste patru sute de pagini, pentru că se potrivea modelului de "revoluționar" al timpului. După 1989 se repetă înfumurările multor "lideri democrați" în viețile noastre. Astăzi, violența revine ades costumată ca arlechin. Din 2004 ne sufocă rapoartele și descalificările adresate medicilor, profesorilor, artiștilor, tinerilor reveniți în țară, iar portocaliul steagurilor și eșarfelor împrumutate de la dizidenții polonezi din anii '80 nu spune nimic concetățenilor tot mai dezorientați. Lozinca contraculturală "capitalism în carnaval, carnaval
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză a Universității din Iași în 1973, după care a fost profesor de franceză, secretar literar (1974-1990) și director general (1992-1994) al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, redactor, împreună cu Mircea Filip, al revistei „Arlechin” și director (1994-1997) al Editurii Nord-Est. A colaborat, după debutul din „Familia” (1967), la „Cronica”, „Alma Mater”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. A debutat editorial în 1983 cu volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Apoi Maggie s-a întors și, când i-am văzut expresia, m-a cuprins spaima. —O, Doamne, Maggie, îmi pare rău. M-a luat valul. Dar, tresărind, mi-am dat seama că nu era supărată pentru că JJ arăta ca un arlechin - îmi văzuse trusa de machiaj și căpătase o anumită expresie, aceea pe care o au toate fetele, însă eu mă așteptasem la mai mult de la ea. A fost cel mai ciudat lucru - în ciuda durerii și a suferinței încă proaspete - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să mă opresc pentru decomprimare; dar de unde două minute, nu aveam nici două secunde. Am trecut pe lângă un banc uimit de pești arlechin, rugându-mă cu ardoare să ajung la suprafață. Sângele îmi zvâcnea în urechi și imagini îmi defilau în minte. Apoi am realizat ce se întâmpla - viața mi se derula dinaintea ochilor. La naiba, m-am gândit, fără îndoială că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat și sfâșietor, de Honor Klein, mi s-a părut în prima clipă că această idee a făcut lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care le pictasem le-am împachetat și la plecare le-am luat cu mine. Restul au rămas în casa învățătorului, drept recunoștință pentru felul în care fusesem găzduit, sau poate numai o motivație-pretext, căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă portocalie, l-am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
povestea împărțea dreptatea, avea fața ușor încruntată, în mica judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte câte rămaseră în casa lor. Și de ce, anume, ei? Arlechinul din tablou ținea în mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud răspunzând, de ce ți l-am dat. Poate că, privindu-te, căutam o deslușire dincolo de tine. De fapt nu te priveam, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu care audiezi mii de martori și le ceri să nu mintă... îi mai pui să și jure. Mă voi mărita, e adevărat, iar cel care-mi va fi soț va vedea tabloul de pe perete zilnic vrând-nevrând, va spune «Ce arlechin!» sau altceva dar nu va ști niciodată că simbolizează destinul nostru, al tău și al meu, pe care numai mâna ta și sufletul nostru, nu numai al tău, au putut să-l zugrăvească, dar el, viitorul meu soț, va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A doua zi botezul, biserica, preotul, lumânarea cufundării în apă, și, peste toate, razele soarelui căzând aurii prin ogivele cupolei. Acasă, timpul încă ușor friguros, împiedica lăsarea deschisă a ușii din cerdac. Ca atunci în ziua nunții, mă oprii în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse mâna pe umăr, abia atingându-l, și-mi vorbi: - Aveți talent, domnule judecător! De câte ori mă uit la pânzele lăsate de dumneavoastră mă uimesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana, care servea împreună cu fiica, trecând pe lângă mine, îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine râdea - plângea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era în tonalitatea vocii și în inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, își aduse un scaun și, forțând un mic deranjament, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fată dulce, neștiutoare”. Tot un roman, alcătuit din relatări și mărturisiri ale participanților la Unirea din 1918, este Ziua zilelor (2002). Ca dramaturg, Z. se înscrie pe linia Radu Stanca - D. R. Popescu. Piesa Regina Iocasta, apărută în revista ieșeană „Arlechin” (1981), tradusă în franceză, engleză, germană, rusă, cu premiera absolută abia în 1991 la Târgu Mureș (Premiul Festivalului Național „I. L. Caragiale”), s-a bucurat de o primire entuziastă din partea criticii teatrale. Autorul operează o mutație în prezentarea mitului Labdacizilor, frecventat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
cum ar putea părea la prima vedere. Dintre studiile monografice despre Max Blecher care au avut ca obiect de cercetare fie viața scriitorului, fie opera, mai merită menționate: Introducere în opera lui Max Blecher de Sergiu Ailenei, Max Blecher un arlechin pe marginea neantului de Iulian Băicuș și Max Blecher și noua estetică a romanului românesc interbelic de Gheorghe Glodeanu. Toate aceste studii relaționează, într-o mai mare sau mai mică pondere, opera lui Blecher cu experiența trăită efectiv de autor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu o intensitate sporită. Naratorul personaj are convingerea că acestea pot deveni substanța epică a unei viitoare cărți. Carnavalul la care periodic participă bolnavii este o metaforă a acestei lumi răsturnate din care fac parte. Naratorul personaj este asemenea unui ,,arlechin invalid" care asistă la spectacolul morții altora, regizându-și propria moarte. Discursul personajului este expresia unei dureri profunde, a degradării ființei umane ajunsă în pragul imposibilității acceptării condiției date. Eul refuză să mai fie ceea ce i-a fost dat să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tragicul, fie ,,caricaturalul negru" de a se comporta ca și ,,lumea celorlalți". Bolnavii sărbătoresc carnavalul, se costumează. Enumerarea îmbină fără insistență carnavalescul cu clinicul. Un tânăr ,,cu genunchi operat și fix" se travestește în prețios. Naratorul îmbracă un costum de arlechin. Un vizitator se așază la pian. Se cântă refrene la modă400. Astfel, tot ceea ce lumea de ,,dincolo" le poate oferi bolnavilor, aceștia găsesc și aici. Urmărind destinul personajelor care părăsesc sanataoriul, cum este Ernest, constatăm adevărata influența a acestui spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ion Pop, cu cuvânt de deschidere de Dominico Jacomo, ilustrații de Jules Perahim, București, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2012. Opere despre Max Blecher Monografii Ailenei, Sergiu, Introducere în opera lui M. Blecher, Iași, Editura Alfa, 2003. Băicuș, Iulian, Max Blecher. Un arlechin pe marginea neantului, București, Editura Universității, 2000. Brăvescu, Ada, M. Blecher un caz de receptare problematic și spectaculos, București, Editura Tracus Arte, 2011. Chiorean, Anca, Patru dimensiuni reale în irealitatea imediată. Eseu despre stratigrafia imaginarului blecherian, Cluj-Napoca, Editura Avalon, 2015
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a făcut beneficiind de sprijinul soților Neuber, directorii companiei teatrale din Leipzig, cu ajutorul cărora a început o luptă crâncenă împotriva teatrului burlesc ce se practica atunci, cu prelungirile grotești ale vechilor "jocuri de carnaval" și punctate de aparițiile stereotip ale arlechinului Hanswurst. 171 Alungarea clovnului de pe scenă nu s-a dovedit o sarcină ușoară întrucât publicul de rând încă mai prefera umorul vulgar și oarecum superficial al acestuia. În acest context, introducerea adaptărilor după piesele clasicismului francez a fost menită nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care și-a dovedit talentul atât ca dramaturg, poet, regizor de film, scenograf, eseist, pictor, textele nu se referă doar la literatură, analizând și ilustrând opiniile lui Cocteau și asupra altor domenii, cum ar fi cel muzical în Cocoșul și Arlechinul sau cel al picturii în Picasso, artist de care l-a legat o prietenie îndelungată începută în timpul Primului Război Mondial în jurul anului 1915. De altfel, întâlnirea cu faimosul pictor spaniol va avea repercusiuni importante și la nivelul viziunii artistice, care la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o partitură gravă, romantică, fie una comică, a unui „biet arlechin speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ta limbă ca un străin este desigur rezervat Marelui Înotător, celui exclus de la petrecere, om totuși apropiat și străin 620. De unde acest sentiment, pe care îl evidențiază foarte just G. Deleuze, că, chiar unică "o limbă rămâne frământată, haină de arlechin, amestec schizonfrenic prin care se exercită funcțiuni de limbaj foarte diferite și centre de putere distincte". Kafka a relevat fraza spirituală a dnei Klug (Jurnal, 6 ianuarie 1912): "Știți, eu vorbesc mai multe limbi, dar în idiș". Să fii oaspetele
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
manifestă printr-o artă a îndepărtării și a aluziei: „sub picioarele mele scârțâie zăpada/ pe o uliță cu miros de vâsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a-ntrebat «unde naiba ai fost și cui să cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor, deasupra lumii). Discreția lirismului conduce spre concentrare și contragere, de obicei într-un registru lexical nominal, dar și spre abstractizare. În Factorul Șarpe frapează lirismul lacunar, aluziv, vizibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă un curs de istorie a teatrului universal. Colaborează cu numeroase studii, eseuri, articole de istorie și critică literară, de teorie și istorie a teatrului, cronici dramatice și recenzii la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Arlechin”, „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Teatrul azi”, „Viața românească”, „Dacia literară”, „Timpul”, „Kitej-grad”, „Romanoslavica”, „Studii de slavistică”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” ș.a. A publicat volumele Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și nisipul”. SCRIERI: Patima muntelui, București, 1978; Lumile din strigăt, București, 1981; Locuitor în Oedip, București, 1983; Lacrima arlechinului, București, 1985; Stelele din adâncuri, București, 1988; Inițiere în obsesii, București, 1990; Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne, tr. Constantin Frosin, Galați, 1997; Paharul însângerat, Galați, 2001; Inițiere în obsesii, Ploiești, 2002; În căutarea muntelui albastru, Focșani, 2003; Muntele patimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]