162 matches
-
-l întreabă: „Măi, tu ești armean?“ Armeanul, bănuitor, nu ca toți armenii, se întreabă în sinea lui: „Ce-o fi vrând omul ăsta de mă întreabă dacă sunt armean? Trebuie să aibă el ceva cu armenii...“ Și-i răspunde atunci armeanul: „Măi, omule, tu vii la mine în prăvălie să întrebi de cafea sau să vezi dacă-s armean?“ Omul se scarpină puțin în ceafă și zice: „Păi, vreau și cafea. Dar n-o vreau decât dacă știu că ești armean
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sau să vezi dacă-s armean?“ Omul se scarpină puțin în ceafă și zice: „Păi, vreau și cafea. Dar n-o vreau decât dacă știu că ești armean.“ „Fii liniștit, ia cafea câtă vrei, că sunt armean get-beget“, îi răspunde armeanul. Și omul: „Pfui, fir-ar să fie de treabă, că sucită mai e lumea... Nu mai găsești să bei o cafea bună decât la armeni... Nu e drept, lumea e prost făcută, n-am dreptate?“ Zice atunci și armeanul: „Dacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
răspunde armeanul. Și omul: „Pfui, fir-ar să fie de treabă, că sucită mai e lumea... Nu mai găsești să bei o cafea bună decât la armeni... Nu e drept, lumea e prost făcută, n-am dreptate?“ Zice atunci și armeanul: „Dacă n-aș fi armean, ți-aș da dreptate că lumea e prost făcută. Dar și să bei cafea e o dovadă că lumea e prost făcută. Că ce nevoie are lumea de cafea? N-are! Așa că lumea e prost
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe ochi, el o ține așa pe stradă; și tu, pe stradă, n-ai cum să-ți dai seama dacă vinde cafea și își vede de treaba lui de armean.“ — Bine, vine încă unul de se bagă în vorbă, dacă armeanul e armean curat, ar trebui să-l recunoști chiar dacă are pălăria pe ochi. — Așa e, zice cel dinainte gânditor, dar dacă nu vinde cafea, tot degeaba e armean! — Da’ mai sunt și armeni care nu vând cafea... — Păi, ce fel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
măi, omule, cum ești? Cum poți să judeci că cineva poate să fie armean fără să vândă cafea? Și se duc cei doi la armean să-l întrebe și pe el dacă există vreun armean care nu vinde cafea. Și armeanul le zice că este unul, că are un văr care e frizer. Păi, ce fel de frizer e ăla, dacă e armean? Nu e chiar frizer, că el tunde cai de curse... — Vezi, așa sunt armenii, se bagă unde nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și numeroase ajutoare de la cumani, smulseră din mâinile lui Vatatzes cetatea Tzurulos și înfrînseră greu flota sa creată din nou și comandată de armeanul făr'de esperiență Isfre. Împăratul Ioan Vatatzes din parte-i nu putu să ia deocamdată altceva decât orașul Dakibyza și mica cetate Nikitiatis în Asia. Cei doi rivali, Ioan Asan și Vatatzes, stăteau astfel față-n față, aliați si înrudiți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din București, pe care am absolvit-o cinci ani mai târziu, în 1973. Deja din al doilea an de studii am început traducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a cărui Introducere în filozofie am publicat-o câțiva ani mai târziu la Editura Academiei. Pe un prieten înclinat către filozofie orientală l-a pus să studieze sanscrita și tuturor ne-a făcut un program de lecturi filozofice pe câțiva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tu, lipovan, faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un pachet cu burma? a sugerat Kevork. Nu! O duzină de armeni așteptând un tuns gratis! — Vrei să spui că suntem niște zgârciți? a Întrebat Kevork. Nu, tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în cele din urmă, dejucată, acest lucru se întâmplase doar datorită boierului Constantin Filipescu. Ledoulx primise de la el toate planurile strategice cu date și cifre exacte despre armata rusă pe care el, apoi, le depusese în mâinile turcilor. Din păcate, armeanul se făcuse luntre și punte și aflase, în cele din urmă, cine îi zădărnicise planul. Contele oftă, pentru că avusese în marele boier Filipescu nu numai un colaborator de nădejde, dar și un prieten de o discreție desăvârșită care, nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
demnă de geniul lui Napoleon. ― Mă tem că nu ați înțeles, Excelență. Amiralul a primit instrucțiuni precise tocmai pentru încheierea păcii. ― Nu se poate! Nu pot să cred! Nu, aici se vede lucrătura zarafului. Da, da! Aici e mâna lui. Armeanul acela a pus totul la cale. L-a îmbrobodit pe țar. L-a cumpărat, desigur, așa cum îi cumpără pe toți. Ah, am spus demult: acest om trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și privi trăsurile de jos. În cea de a doua trăsură, în spatele perdelelor trase, aștepta prințul Manuc. ― Ledoulx face treabă bună. Rapoartele lui sunt demne de luat în seamă. Trădătorul a plătit această crimă cu capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-a scăpat așa, printre degete? Mi-ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ție, presupun. Ha! Înțeleg, înțeleg! L’amour!... (O șoaptă ca un oftat înainte de a-și regăsi tonul imperial.) Dacă ajung cu bine la Paris, te voi ierta pentru misiunea ta ratată. Singura, din câte îmi amintesc... Deși n-ar trebui. Armeanul m-a încurcat teribil. Și nu o dată! (Dădu să plece, apoi reveni.) Și chiar te...? Nu, nu! De fapt, țineam să-ți mulțumesc. Te-ai descurcat excelent cu „revoluția” ramolitului Malet. (Veni încet spre pictor și, preț de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și să hie de mare certare”. --Te vei plictisi de câte ori ai să-l întâlnești pe marele vameș Păun, care cumpără case și dughene la rând pe Ulița Tărbujenească. La 29 august 1660 (7177) cumpără un loc de casă de la Cârstea armeanul. Apoi la 9 februarie 1670 (7178) cumpără “un loc de dugheane ce iaste... pre Ulița Tărbujenească, lângă Cizmărie” de la “Grigori pârcălab și fiica lui Safta”. Pe urmă la 25 iunie 1670 (7178) face un schimb pe aceeași uliță când Alivara
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede, vere. --Ascultă ce spune “Aishatân, fămeia lui Bogdan armeanul și cu feciorii” la 2 decembrie 1671 (7180). --Ce spune Aishatân? --Că a “vândut... cinci dughene cu pivniță de piatră, aicea în târgu în Iași, lângă Chervăsăria armenească și lângă Chervăsăria cea noao a golăienilor în dos”. --Nu prea m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că Ulița Bărboiului se află de fapt în Armenime, cum se spune. Păi nu degeaba am vorbit noi de Târgul Armenesc. Și drept dovadă că sfinția ta are dreptate, am să amintesc zapisul din 1 decembrie 1769 al lui Carabet armeanul, în care se declară: „Adică eu, Carabet sîn Lohan armean cupeț...dat-am adivarat...zapisul mieu la mîna dumisale giupînului Vasile brașovan precum...am vîndut...un loc di casă ci este...pe Ulița Bărboiului, în Armenime”. Și mai scrie acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Pentru ce i-a dat armeanului această carte de volnicie?” Apoi treaba-i cu cântec, sfințite. Dar să citim cartea de volnicie și vom vedea. Ascultă, părinte, ce spune vodă: „Facem știre cu această carte a domnii mele, pentru Pambuc armeanul, carele fiind om strein și năzuind aici ca să să hrănească cu merșteșugul său, știind a face strune, iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angheriile...Așijderea, unde ar găsi pe la trunchiuri, sau la sulgerie, mațe de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
său, să fie volnic a strânge...și de cătră nime poprit să nu fie...” „ Cred că ai băgat la cap din ce se făceau strunele, dragule.” Am băgat la cap, dar mă întreb cum le făcea? „De unde să știu? Doar armeanul se pricepea la „meșterșugul” corzilor. Dar, oare, tu mai știi că vorba lungă îi sărăcia omului?” Știu, părinte, dar ce legătură au corzile lui Pambuc armeanul cu vorba lungă? „Uite că au, pentru că te așteaptă o însemnare făcută în vremea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Am băgat la cap, dar mă întreb cum le făcea? „De unde să știu? Doar armeanul se pricepea la „meșterșugul” corzilor. Dar, oare, tu mai știi că vorba lungă îi sărăcia omului?” Știu, părinte, dar ce legătură au corzile lui Pambuc armeanul cu vorba lungă? „Uite că au, pentru că te așteaptă o însemnare făcută în vremea lui Costantin Neculai Mavrocordat voievod într-o Condică privind facerea „podurilor” din târgul Iașilor.” Când a fost făcută însemnarea, părinte? „Într-o zi de 13 a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc. Simte cum nodurile unei frânghii se strâng de la grumaz spre măruntaie. Dar, chiar dacă-i e teamă, nu vrea să lase să se vadă nimic. — Garda lui de corp și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea aceea, povestea lui Khayyam, a lui Djahane și a celor trei prieteni. Urmau, cam pe câte treizeci de pagini fiecare, cronicile bibliotecarilor de la Alamut, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]