1,328 matches
-
Vaughan, ignorându-l, continuă să rămână lângă portierele pe cale să fie închise, apoi, întorcându-se brusc, porni prin mulțime, dezorientat pentru o clipă. Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un geniu drept tată. Sau drept mamă, soț sau soție, întrebați pe oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul străine, astfel că, de-a lungul timpului el și-a clădit o casă o dată cu înmugurirea primei sale frunze și momentul în care a risipit cele dintâi semințe ale sale. Acum, acea unică frunză, doar o frunză din măreața sa armură rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
textuale găsite în pasajul Arundel Way, în Sheffield. Imaginea a fost creată pe orizontală, pe două lespezi de la baza unei scări (vezi fotografiile și harta pasajului), folosind transferuri de litere. Structura pare să reprezinte o specie de pește preistoric cu armură, chiar dacă imaginea e incompletă, mari porțiuni din ea fiind distruse. A doua imagine este reconstituirea mea speculativă. Textul a fost reprodus în mărime naturală. Din pasaj n-a fost recuperat nici un alt text. [imaginea rămâne neschimbată, cu textul în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Isamu de cele întâmplate și pentru a cere ajutor de la Tekisui și Shotai-Mu. În zorii zilei următoare, trei oameni sosiră la casa lui Isamu. Oamenii erau îmbrăcați în luptători Bushi, dar nu semănau deloc cu vreun Bushi văzut vreodată. Armura lor de bronz era făcută din zeci de mii de simboluri complicate și caractere turnate, și părea atât de subțire și delicată încât și numai o privire aruncată ar fi putut-o străpunge. S-a mai observat și că, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare i-aș mai spune: renunță la armura asta de cavaler. Fii Sancho. E mai confortabil, zău. Alege-ți ceva. Ezit între pălăriuța roșie Johny Răducanu și... Aleg bereta SUA. Tot mi-am suit în cap lașul literar. Cum îți așterni, așa dormi. Cu varianta, cum scrii, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al Naturii. Îți ofer tainele mele, fii fericit! Dar pentru aceasta va trebui să plătești prețul cuvenit! Și prin ochii umbriți de moarte, Profesorul văzu, în timp ce era dus în brațele iubitei spre Pământ, cum Ulise întors cu spatele, pictat pe armură cu un Soare strălucitor, se prosternează în fața zeiței cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simplă rechiziționare a lexicului folosit în lumea bisericească. Poetul are intuiția frumuseții austere a limbajului preoțesc, dar îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe cai, nici pomeneală. Lovitura a fost ca un fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri care au mai rămas în viață i-au jurat credință acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-o carte de teste psihologice pe bază de culori, prima calitate a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a fost, încă, identificat, dar, potrivit unor speculații este vorba fie de un malinois belgian, fie de un ciobănesc german, rase utilizate în mod frecvent în raiduri din Afganistan și Irak. Câinii sunt bine protejați în cadrul acestor situații periculoase, purtând armură antiglonț și contra șrapnelelor. De asemenea, ei poartă camere de luat vederi în infraroșu, care oferă informații cruciale trupelor și evită potențiale ambuscade, potrivit publicației. În prezent, în Irak și Afganistan servesc aproximativ 600 de câini, a declarat Ensign Brynn
Câinele care a participat la operaţiunea de eliminare a lui Osama bin Laden () [Corola-journal/Journalistic/70125_a_71450]
-
timpanul dedulcit la rime: "Crepusculul se'ncrustează în bufniță, în fluer,/ Prevestitoarea întârzie în tâmplă, rotește în turlă,/ Cu fundele distanței mărite prin cristaluri,/ Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului/ Și anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în armură." (VII). E un sfîrșit de vară, sau cine știe... Hazard pe care ar fi de rău augur să cauți să-l înțelegi, dar pe care îl asculți, totuși, ca pe difuza melodie a vieții, asta sînt perechile de linii, spunînd
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
decor. Argineanu trebuie să facă rost de o armă. Deși jurământul său este să lupte "fără cal, fără arme, fără cămașă, vrăjit, cum de apa fermecată a râului în care de mic se scăldase." Totuși, trebuie să se bată "fără armură, și nici pâine și nici apă să nu bage în gură". Un țăran, care l-a auzit vorbind atât de strașnic contra turcilor, vrea să-i dea... măcar o securică, să aibă ceva să se apere. Argineanu refuză. Să-și
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
sparge spre a face loc unor considerații imprevizibile. Avem a face cu aspectul cel mai substanțial al epistolarului. În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic ce-și scoate armura: Există momente în care te cuprinde nostalgia lucrurilor simple. Fericirea îți apare atunci în perspectiva cîtorva banalități sublime, care ar semnifica nu știu ce reîntoarcere la ființa ta pierdută, la cîteva adevăruri uitate ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
atîta doar că, atunci cînd ți se cere să explici de ce ai ales-o, invoci argumente teoretice, și nu nu pîrghii psihice. În această dispută dintre logicieni și psihologi, Husserl va lua partea logicienilor. Rezultatul va fi întocmirea unei impresionante armuri conceptuale, menită a-i apăra pe logicieni de ironiile, prejudecățile și fumurile celor care privesc disciplina logicii ca pe anexa formală, scolastică și rebarbativă a adevărurilor psihologice. Potrivit acestei optici, logicienii par un soi de funcționari însărcinați cu salubrizarea gîndirii
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
e parada, și unde adevărul? Mateiu Caragiale se învoiește să defileze cu frica. Să decupeze secvența în care toți strămoșii sînt oameni, fără ca slăbiciunea lor să fie ceea ce ne apropie, cum au crezut rînduri de poeți care le-au bătut armură, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărită, sau în cum desfide lumea cea numită, laconic, Aspra, plătindu-și tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]