208 matches
-
într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale lui Pericle Papahagi și Ion Aurel Candrea. Cele mai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cel din română, atât ca formă, cât și ca folosire: Indicativul perfect simplu este mult mai folosit decât în română pentru exprimarea unei acțiuni încheiate în trecut și prezintă față de cel românesc unele particularități de formă asemănătoare cu cele din aromână. La persoanele I și a II-a plural lipsește "-ră-", ceea ce face ca la conjugările I și a IV-a aceste forme să fie identice cu cele de la indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de verbe cu accentul pe rădăcină, spre deosebire de exemplul de mai sus, care este cu accentul pe desinențe. Acestea prezintă o particularitate în plus față română, de asemenea comună cu aromâna. Exemplu (cu marcarea vocalei accentuate): În limba vorbită, acest timp are o valoare diferită de cea perfectului compus, exprimând o afirmație categorică, vorbitorul fiind martor ocular la eveniment: "G’org’i vini din America" „Gheorghe a venit din America”. Indicativul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un moment ulterior: "G
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
albaneza, majoritatea existând și în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda, a suporta”, altele mai recente, folosite numai în actuala Republică Macedonia: "bolniță" „spital”, "doguvor" „acord, contract”, "voz" „tren”. Provin împrumuturi și din limba greacă, care sunt mai puține decât în aromână. Unele sunt mai vechi și generale, precum "acsen / ăcsen" „străin” și "piră" „flacără”, altele mai noi, folosite numai în Grecia: "fos" „lumină”, "decheoma" „dreptate” și "revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Maiorescu crede de asemenea că istroromânii sunt urmașii colonilor romani din Istria. Cercetările propriu-zise încep odată cu implicarea lingviștilor. Un prim studiu relativ amplu din 1861 este scris de lingvistul Graziadio Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Rosetti, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și altii. Societatea adoptă o proclamație care cerea românilor din Turcia Europeană să-și trimită copiii la școlile românești și să deschidă biserici. Societatea a editat în 1880 revista „Frățilia întru dreptate” (în aromână și greacă). La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor din Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
, iar în aromână, Ioryi al Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.. a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
este o cântăreță aromână de muzică populară. SIRMA GRANZULEA, absolventă a Școlii Populare de Artă Constanța, este colaborator la Ansamblul “Brâulețul”, Constanța, colaborator Radio-TV Constanța, Radio-TV București. O cântăreață bine cunoscută, în special, pentru repertoriul de cântece în aromână. În colecția sa de peste 500
Sirma Granzulea () [Corola-website/Science/307624_a_308953]
-
este o cântăreță aromână de muzică populară. SIRMA GRANZULEA, absolventă a Școlii Populare de Artă Constanța, este colaborator la Ansamblul “Brâulețul”, Constanța, colaborator Radio-TV Constanța, Radio-TV București. O cântăreață bine cunoscută, în special, pentru repertoriul de cântece în aromână. În colecția sa de peste 500 de melodii se regăsesc piese precum: “Cât ti voi”, “Gioni ochiu ca di amura”, “Lilicea mea”, “Paidușca”. S-a născut la Sinoe, la 22 septembrie 1954, a absolvit Colegiul pedagogic “Constantin Brătescu”, promoția 1974, apoi
Sirma Granzulea () [Corola-website/Science/307624_a_308953]
-
(n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia - d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891 devine student la Facultatea de Litere a Universității din București. Începând din 1905, face studii de specializare
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
maluri ale Dunării, iar diferențierea Românilor de Aromâni (și de Megleno-Români) s-a produs fără ca unii să descindă din ceilalți, prin instalarea Slavilor între ei, și prin evoluția separată (în nord și în sud) din Proto-Română în Română și în Aromână. Lexicologia arată că limba română prezintă o puternică influență slavă, maghiară și timpuriu germană, iar majoritatea elenismelor au tranzitat prin intermediarul bulgar, pe când limbile din sudul Dunării prezintă o influență slavă mai slabă și o influență directă traco-iliră și grecească
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
la Constantinopol) și chiar o universitate ("Noua Academie" sau "Hellênikon Frôntistêrion", fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii din Balcanii la acel moment) cât și aromână scrisă în alfabetul grec. În 1770, aici a apărut primul dicționar al celor 4 limbi balcanice moderne (greacă, albaneză, aromână și bulgară). Acțiunile din 1769 ale otomanilor au fost doar începutul unei serii de atacuri, care au culminat cu atacul
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
haine vechi ceea ce leagă obiceiul de cultul morților. După ce au terminat cu mersul prin sat, paparudele merg la o apă curgătoare, aprind paie pe apă, apoi își aruncă pe apă și veșmintele din frunze. Pe lângă forma românească, "Paparudă", și cea aromână, "Pirpiruna", este înregistrată forma bulgară "Perperuda" (obicei bulgar în timp de secetă) și, totodată, se găsesc consemnate, dialectal, formele sârbo-croate "Perperuna", "Perepuna", "Peperuna" și slavonul "prporuše". Cu privire la etimologia formelor bulgare și sârbo-croate, Gieysztor înclină să explice cuvântul ca derivat din
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
, numită și română comună, română primitivă (comună), străromână, romano-balcanică sau, oarecum impropriu, „traco”-romanică este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbile romanice de est actuale: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, sau, după alți lingviști, dialectele limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat, în valea Timocului și în Oltenia. Aceste elemente din lexicul slav al limbii române, precum și împrumuturile ungurești și nemțești directe de termeni comerciali și organizatorici medievali, prezenți în română, lipsesc în aromână care are, în schimb, împrumuturi directe din limba greacă medievală. În limba română toate împrumuturile din limba greacă medievală sunt trecute prin intermediarul bulgar. Nu există urme de influență germanică în română, deși în secolele V și VI Dacia era
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
de origine latină : Dumnezeu, cruce, creștin, credință, biserică, rugă, rugăciune, cuminecare, a boteza, înger, păgân, Paște, Rusalii, Sân (Sân Petru, Sân Nicoară, Sân Toader, Sânta Maria, Sânziene, Sângeorz) ; în schimb lipsesc împrumuturile grecești directe de termeni religioși creștini, prezente în aromână : termenii religioși creștini din limba română au fost preluați prin intermediul slavonei. Faptul că nu sunt urme germanice în română nu este semnificativ, deoarece chiar dacă, așa cum spun „röslerienii” etnogeneza Românilor ar fi început excluziv în sudul Dunării, și acolo a avut
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
ale limbii române, iar de alții limbi de sine-stătătoare, se explică prin izolarea diferitelor populații romanice, acestea fiind sedentare și nu migratoare : la nord de Dunăre, în valea Timocului și în Dobrogea, apare dialectul daco-român, iar la sud de Dunăre : aromâna, meglenoromâna și istroromâna. Procesul de diferențiere, care nu necesită premisa unor migrații neatestate și explică diferențele lingvistice și toponimia, este similar cu procesele din aceeași epocă în alte arii de răspândire a limbilor romanice, cum sunt spațiul iberic, spațiul galic
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
romanice, cum sunt spațiul iberic, spațiul galic și spațiul italic. Până în secolele XVIII-XIX, în teritoriile sud-Dunărene, care în antichitate erau provinciile Moesia, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, chiar și în Dardania (Kosovo și Bosnia) a existat o populație daco-românească (și nu aromână) numeroasă, încă nesârbizată și nebulgarizată, înregistrată ca atare în scripte, mai ales cele otomane. Românii din Banatul sârbesc și cei din regiunea Timocului sunt resturi ale românimii sud-dunărene care a vorbit și vorbește graiuri din dialectul daco-român. Au fost și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
(aromână: "Aminciu", neogreacă: Μέτσοβο, "Metsovo") este un oraș din nord-vestul Greciei (Munții Pindului) cu o populație majoritară aromână. Este un centru pastoral și fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
(în , transliterat Thessaloniki; în bulgară și , "Solun"; în aromână, "Sărună", iar în meglenoromână, "Săruna"), denumit și Selânik, Salonika sau a, este al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din regiunea greacă Macedonia Salonic are o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]