158 matches
-
menționa: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Tașcu Iliescu, ș.a.m.d.. După 1890 revine în locurile natale fiind pentru o bună perioadă intendent al Liceului internat din Bitola, liceu cu predare în limba română. Colaborează la revistele și ziarele aromânești ale vremii. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromâneasca" o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia "Dimăndarea părinteasca" devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevăratul "imn" al aromanilor.
Constantin Belimace () [Corola-website/Science/298761_a_300090]
-
După 1890 revine în locurile natale fiind pentru o bună perioadă intendent al Liceului internat din Bitola, liceu cu predare în limba română. Colaborează la revistele și ziarele aromânești ale vremii. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromâneasca" o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia "Dimăndarea părinteasca" devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevăratul "imn" al aromanilor.
Constantin Belimace () [Corola-website/Science/298761_a_300090]
-
Măria Sa cum i-a plăcut seara, Despa răspunde prompt: „Nu mă pot pronunța doar după o vizită”. Fratele lui Ioan Caragiani, doctorul Alexandru Caragiani, stabilit la Tecuci, este tatăl cunoscutei aviatoare Elena Caragiani-Stoienescu. Caragiani urmează cursurile școlilor primare și secundare aromânești din Avdela, Gureanta și Vlaho-Clisura în Grecia. Studiile secundare și superioare le-a făcut la Atena unde din 1856 studiază filologia. Ajunge să fie un foarte bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
dragoste deosebită. Cu toate acestea ca bun român de origine și sentimente, după absolvirea facultății în 1864 Caragiani emigrează în România. Deși a ales să trăiască în România, Ioan Caragiani se va mai duce de câteva ori să viziteze locurile aromânești de la sud de Dunăre. În 1865 obține un post de profesor la Gimnaziul Central din Iași, devenind, din 1866, și profesor suplinitor la catedra de limbă și literatură elină a universității. Titularizat nu peste multă vreme, a ocupat catedra care
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
Kogălniceanu, Ion Botnăraș, care activează intens la Casa Armatei din Constanța, cu Ghiță Caraolani din orchestra “Vlahos”. Școala Populară de Artă este foarte necesară pentru oricine se respectă și vrea să fie un artist adevărat.” cântă și muzică dobrogeană și aromânească. Iată cum scrie despre ea Hristu Cândroveanu într-o cronică de spectacol: “Această minunată aromâncă dobrogeană din Constanța chiar cântă - așa cum și respiră-, ca o privighetoare, în dialectul aromân / macedo-român, dar și în cel daco-român.” STEFAN SI AURELIA LAPUSAN / VALORI
Sirma Granzulea () [Corola-website/Science/307624_a_308953]
-
n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia - d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891 devine student la Facultatea de Litere a Universității din București. Începând din 1905, face studii de specializare la Leipzig, cu filologul Gustav Weigand, luându
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Byzantion", Revistă armânească (una dintre cele mai semnificative publicații ale aromânilor, unde publica studii), etc. A mai semnat și P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești" (Matilda Caragiu Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
politică, autor, istoric și publicist de origine aromână, membru al Mișcării legionare. Descendent al unei familii de aromâni, s-a născut la 15 septembrie 1904 în Grecia la Selia, aproape de orașul Veria din provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populație aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula și ceilalți nouă frați și surori) și apropiații îi spuneau Costache. Face studii la Salonic, la Școala Superioară Română, și apoi București, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică și finanțe. Îl
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
invitat să facă parte din guvern, spunea despre el: "„Papanace are mintea limpede și judecata dreaptă. Să-l ascultăm!”" A fost un om de mare cultură. Cunoștea opt limbi. Fondează publicațiile: "Graiul" (1932), "Bucium" (1933) și "Armatolii" („foaie de luptă aromânească”, în 1940, împreună cu profesorul Nicolae Caranica și cu medicul Ionel Zeana). În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecția „Biblioteca Verde”, publicată la Editura „Armatolii”, sub egida căreia apar 26 de lucrări. Editează în
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
medicul Ionel Zeana). În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecția „Biblioteca Verde”, publicată la Editura „Armatolii”, sub egida căreia apar 26 de lucrări. Editează în Italia și Spania: Editează două volume din Albumul aromânesc: A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric și de doctrină legionară.
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
s-a manifestat pe planul politic, în timp ce, în nordul Dunării, ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
de regele Ungariei Conform studiilor istoricilor precum Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Vasile Pârvan, George Vâlsan, Constantin Giurescu, Florin Constantiniu, primele întemeieri statale românești au apărut în sudul Dunării: Imperiul Româno-Bulgar întemeiat de vlahii Petru și Asan (anul 1186), precum și ținuturile aromânești din secolele X-XII: "Vlahia Mare" (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), "Vlahia Mică" (Epirul, Tesproția) și "Vlahia Superioară" (Dolopia), în timp ce în nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
cutreierat ținuturile locuite de Aromâni în nordul Greciei, încercând să înroleze ostași în armata italiană din Albania, și să recruteze agenți de influență la fața locului, cu promisiunea de a crea, în caz de conflict victorios cu Grecia, un stat Aromânesc în Macedonia occidentală. Autoritățile elene, sub regimul generalului Metaxas au reacționat evident prin arestări și procese pentru trădare, dar trebuie spus că arhonții aromâni în covârșitoarea lor majoritate, nu au dat ascultare agenților italieni, ba chiar au predat câțiva dintre
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
României, fie binecuvântat! România a fost a doua patrie pentru mii de martiri ai noștri.(...)” Aromânii au fost victime unor discriminări ale statului bulgar, probabil uneori ajungând chiar și la ucidere în masă. În 1900, unul dintre conducătorii mișcării naționale aromânești a fost asasinat la București de către un comitagiu bulgar, iar un conflict militar între cele două state era pe punctul de a avea loc. Al Doilea Război Balcanic a fost stârnit când Bulgaria, nemulțumită de granițele hotărâte în urma Primului Război
Relațiile dintre România și Bulgaria () [Corola-website/Science/314998_a_316327]
-
moștenit” de baronul ungur de origine aromână Gyula Cseszneky când italienii au lăsat locul ocupanților germani. Populația locală nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruințe a comuniștilor în războiul civil grec (1945-1949). Autoritățile locale au proclamat loialitatea lor față de statul grec, pentru a evita acuzațiile de „separatism” și a păstra, pe cale pașnică și pe lungă durată, patrimoniul cultural
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Editura Cartea Aromănă sau prin proiectul „Avdhela” al Asociației „Predania”. Publicații periodice în aromână apar în Albania și în Macedonia, existând aici și emisiuni de televiziune și de radio în această limbă. Limba este cultivată și de diverse societăți culturale aromânești, precum Societatea Culturală Aromână din România, Societatea „Fărșărotul” din S.U.A., Asociația „Trâ Armânami” din Franța sau Asociația Folclorică a Vlahilor (Aromânilor) din Veria (Grecia). Date fiind condițiile în care există limba aromână, aceasta nu este standardizată. Autorii din trecut au
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
legilor fonetice vechi ale limbii. În domeniul grafiei, Caragiu Marioțeanu a optat pentru alfabetul folosit în româna standard, în afară de o singură literă. În același timp, Cunia a propus un alt sistem de scriere la Simpozionul pentru standardizarea sistemului de scriere aromânesc de la Bitolia (1997) (vezi mai jos). Activitățile de planificare lingvistică și de standardizare începute în anii 1990 nu sunt finalizate din cauza divergențelor dintre cei care le întreprind. Aromâna este unitară în esență, având variante regionale reciproc inteligibile, dar configurația lor
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei sisteme de scriere. Două dintre ele sunt tradiționale, aproape identice, folosite bunăoară de Caragiu Marioțeanu și Ballamaci. Al
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un om foarte bogat”. Un procedeu specific limbilor balcanice folosit și în aromână este superlativul absolut prin repetarea adjectivului: "Ira linăvoasă-linăvoasă" „Era foarte leneșă”. Pronumele personal are următorele forme în aromână: Observații: Exemple în propoziții: Declinarea pronumelui și adjectivului posesiv aromânesc este mai bogată decât în română. Are următoarele forme: Observații: Exemple în propoziții: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Observații: Alte exemple în propoziții: Ca pronume interogative și relative există formele: În propoziții: În domeniul numeralului cardinal se observă următoarele particularități față de
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
se observă următoarele particularități față de română: Numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal + articolul hotărât: "shasile „al șaselea”, "noaulu „al nouălea”. Se formează numerale colective și de la "trei", "patru" etc.: "amindoi", "amintrei", "aminpatru", "amintsintsi" etc., cu varianta "shamindoi" etc. Verbele aromânești sunt clasate în patru conjugări, ca cele din română, cu cele două variante (fără sufix și cu sufix) la conjugările I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
lingvistică alternativă și supralicitând rolul jucat de aromâni in crearea Greciei moderne) parte din "Elleniki ethniki koinonia" (comunitatea neamului elenic). Guvernul grec nu face nimic pentru păstrarea limbii aromânilor din Grecia. Prin asociațiile sale panelenice îngrădește drepturile de manifestare culturale aromânești, acționează pentru orientarea opiniilor împotriva acțiunilor românești vezi scrisoarea POPSV către Consiliul Europei. De asemenea Grecia invesește resurse financiare importante pentru ca aromânii din Albania, Republica Macedonia și Bulgaria (incluzând Sărăcăcienii din Bulgaria -aromâni nomazi elenizați) să se declare greci. Cea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]