268 matches
-
pe care nu-i cunoșteam, aduși probabil din alte camere de tortură. Erau în aceeași stare deplorabilă ca și noi. Bâta era deasupra capului fiecăruia dintre noi. Am încercat să mă aplec la gamelă, dar am căzut cu fața în arpacașul fierbinte, opărindu-mi buzele, nasul și ochii și m-am prăbușit alături, răsturnând și gamela pe dușumea. La fel au pățit și ceilalți. Bâtele au intrat în funcțiune și sub lovituri am fost obligați să lingem toată mâncarea vărsată pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de muștar era foarte mic, și am zis: „Doamne, slugă netrebnică sunt, am făcut ce eram dator să fac”. Accidentul domnului Weintraub Într-o bună zi Weintraub a înghițit o bucățică de geam sau un alt corp tăios aflat în arpacașul pe care-l sorbea aproape nemestecat, căci era săracul foarte înfometat; fusese schingiuit rău la securitate ca să declare niște valori pe care le avea prin țările scandinave cu un frate al lui care rămăsese acolo, o reprezentanță comercială a unei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu coajă și pământ cu tot ori al verzii crude la care și lighioanele s ar uita cu silă - singurele alimente ce le puteam oferi în schimb. Până ce-au trecut mai bine de trei ani, când am învățat să mănânc arpacaș, ei m-au ținut în viață. Și aceasta, fără a face caz. Dinu P. știe de la părintele Todea cum a murit socrul lui, social democratul Gheorghe Ene-Filipescu. La Târgu-Ocna, spital TBC al deținuților politici, până în 1956, căci după acea dată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita un atentat fizic și moral pe care-l încercase și maiorul Munteanu în 1944. Cei care aveam experiență am sesizat intenția diabolică, amintindu ne de anii terorii antonesciene. Nu mâncați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din neam, dar iehoviștii care au preferat în timpul războiului să stea în închisoare decât să se ducă pe front m-au impresionat... Ei au avut dăruirea ca să se scoale la 3, la 4 noaptea, să curețe burțile, ca să ne îmbunătățească arpacașul. Asta am apreciat... A fost un gest creștinesc care l-am apreciat la ei. Erau mulți? Cu noi în celulă, nu, dar cred că în închisoare erau. Și bărbați, și femei. Noi niciodată n-am fost împreună cu bărbații, bineînțeles. Singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a ținut pe noi era pâinea. Aveam trei sferturi de pâine, 700 de grame de pâine. Asta era mâncarea de bază. Dimineața se dădea un zaț de cafea din asta, surogat, sau terci... mălai cu apă fierbinte, și seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeai tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi în jurul barăcii. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
stat acolo cum se numește respectivul... În perioada de dinainte de eliberare, înainte cu o lună de zile, te scotea la un fel de regim de izolare de ceilalți, dar și de refacere. Îți dădea o alimentație mai bună, îți îngroșa arpacașul sau varza din gamela aia... Și a venit și ziua eliberării... M-a chemat la grefă, mi-a dat bilet de punere în libertate... și m-a scos pe poartă afară... Mai țineți minte ce dată era? În 31 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca cea de dimineață, sau varză murată, sau paste... sau mâncare de cartofi... de fapt un fel de zeamă de cartofi. Cam astea erau mâncărurile de la prânz, iar seara un arpacaș, puțin îndulcit, paste puțin îndulcite, sau cartofi deshidratați... Dar ele erau în cantități mici, fără nici un fel de consistență și sigur că foamea se instala după un timp și ea rămânea până când te eliberai, ca o stare permanentă... Ați menționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intimitatea. Deci era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă în care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar să te ucidă fără să răspundă. Eu zic că am făcut parte dintre cei rebeli, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. Animalele, boule, golanule, derbedeule! Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani i-am împlinit în închisoare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
alimentația în timpul detenției? Alimentația peste tot în închisori a fost mizerabilă. Eu am avut ca și acuma optzeci și ceva de kilograme, și ajunsesem atunci să am 49 de kilograme... Vă dați seama că era foarte restrictivă... foarte săracă, cu arpacaș, atâta cât să nu mori... În închisoare ați avut ocazia să întâlniți personalități? La Gherla, unde-am stat un an de zile, eram treizeci și ceva în cameră, am fost cu foști miniștrii. Am trăit într-o atmosferă de intelectualitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am grijă, să nu-i mai dau și eu de lucru. Cum era mâncarea la Jilava? Jilava o fost groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun... oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar în rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ în care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra închisoarea, și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra închisoarea, și n-ar fi fost nimic că punea’ intestinele alea în arpacaș, dar nu le spălau, și erau pline de murdării și mirosea... de nu puteai mânca. De multe ori am dat îndărăt gamelele așa cum ni le-aduceau... Și-o venit ofițerul politic, și ne-o-nșirat așa, și-o zis: Cine n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zi la plimbătorul ăla, cu un zid de 6 metri, cu sârmă pusă de-asupra... Și la mâncare tot așa mai rău sau mai bine? Apoi în Securitate ne-o dat terci de-ăla dimineața, și la amiază ne da arpacaș... Ne da mâncare slabă tare în Securitate... Acolo io am făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la veceu la treaba mare... Doamne feri! Așa m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub unul nu. Și de-acolo de unde era caloriferul ăla vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... îi păstram. Și dacă mâncam arpacaș, îi dam și lui câte un pic, că vinea și mânca... Și m-o’ văzut gardienii pe vizetă, și o’ zis că de-i mai dau mâncare... m-or băgat la izolare... la șo’reci... Și cum am lucrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Zic: Măi, mie nu-mi trebuie. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă... că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era’ luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână două când băga grăsâme multă în mâncare... și mulți care-o’ fost mâncăcioși și-o’ distrus ficatul. După ce v-au scos la muncă în fabrică nu vă dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar în alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că era un maior de jandarmi, Lupea, care dusese o viață îmbelșugată și fusese și-un gurmand la viața lui, iar aici ajunsese de îi curgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
astăzi luam eu primu’ bucata de pâine, care n-avea mai mult de 50 de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un turtoi făcut așa ca pentru porci, și un castronel în care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară, sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară, sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a petrecut la Uranus... Intrase o muscă acolo într-o celulă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apelu’. Să numărau deținuții. El, care era bolnav, stătea întins în pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa. (râde - n.n.) La-nceput, vă rog să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Vă dați seama ce înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa. (râde - n.n.) La-nceput, vă rog să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura în gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cartofi. Așa. (râde - n.n.) La-nceput, vă rog să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura în gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat în penitenciarul din Pitești? Am stat proape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și vine, deschide vizeta: Bă, futu-ți dumnezeu’ mătii! Vrei să te omor în bătaie? Ce mă deranjezi? Domnu’ locotenent, zâc, venim de pe drum, n-am mâncat de două zile. Făceți-vă pomană, poate a mai rămas pe la bucătărie ceva arpacaș... ce-o fi, că murim de foame aicea! I-a uite bă! Ce bă, aici e Crucea Roșie? E azil? Futu-vă dumneză... Nimic! Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră auzim trop-trop-trop pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-vă dumneză... Nimic! Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a fost cel mai rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost în Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... era gustos... nemaipomenit. Așa... și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]