255 matches
-
de date și capacitatea de operare cu date calitative și concepte științifice. Există și modele ce vizează domeniul artistic. Johnson-Laird (1988), de exemplu, a dezvoltat un program de improvizare în muzică jazz în care deviațiile inovatoare de la secvențele standard ale arpegiilor de jazz sunt controlate prin reguli armonice stricte (sau prin principiile implicite ale jazzului) alese la întâmplare mai multe când se permit anumite direcții în improvizație. Perspective sociale și de personalitate asupra studiului creativității Având o evoluție paralelă cu abordarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
emigrat în Israel. Debutează în 1957, cu un reportaj, la revista „Femeia” și mai colaborează la „România liberă”, „Contemporanul”, „Magazin”, „Albina”, „România literară”. Debutul editorial îl reprezintă volumul de poezie Oamenii, visele (1968), căruia îi urmează alte cărți de versuri: Arpegii de toamnă (1973), Pescărușii (1984), Exerciții de luciditate (1985), Abel (2001). Este laureată a Premiului internațional de poezie „Iacob Groper” (1979), a Premiului orașului Haifa (1992) și a Premiului ACMEOR (1998). L. a început prin a scrie o poezie cantabilă
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
trăirea pe vremuri debordantă a eroinei principale. Romanul, scris cu sensibilitate lucidă, a avut nu doar succes de public și de critică, dar a provocat și simpatie și solidaritate față de cei atinși de teribila maladie. SCRIERI: Oamenii, visele, București, 1968; Arpegii de toamnă, București, 1973; Aproapele meu, București, 1979; Pescărușii, București, 1984; Exerciții de luciditate, București, 1985; Femeia lui Loth, Tel Aviv, 1990; Reversul unui zbor, Tel Aviv, 1993; Mă numesc Alzheimer, București, 1995; Abel, București, 2001. Repere bibliografice: A. B.
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile apolinice din grupajul Arpegii (și din alte stihuri) nu sunt fără asemănare cu acelea din Farmecele lui Paul Valéry. Trei cicluri din culegerea Lucruri și stele (2003) interpretează motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând scene din copilărie cu
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Ion Sântu de Ion Marin Sadoveanu, Maidanul cu dragoste de G.M. Zamfirescu, Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian, Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa, Calea Văcărești de I. Peltz, Doctorul Taifun de Gala Galaction, proze de Hortensia Papadat-Bengescu (Arpegii în jurul muntelui, Vizită la cancelarie), Camil Petrescu (din volumul Rapid-Constantinopol-Bioram), Ion Călugăru, F. Aderca, Neagu Rădulescu, Ion I. Cantacuzino, Mihail Celarianu ș.a. Notabile sunt prezența lui E. Lovinescu (cu un fragment despre Rebreanu, din Memorii) și restituirea de către G. Călinescu
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
sale, asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
piciorul Jinei. Femeia a închis ochii. Mâna lui Zach i-a ajuns pe abdomen, pe linia sensibilă dintre coaste și sân. Jina cânta, fără să deschidă gura, nu un cântec, ci o notă monotonă, ca susurul râului, ca și cum toate notele arpegiului s-ar fi contopit într-una singură. Zach a venit deasupra ei și i-a imobilizat șoldurile cu mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de apa mineralizată. Asta o să le zicem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care are o cupolă de formă specială. Dacă sub cupolă se cântă destul de tare un sunet, el este prelungit un timp mare, de câteva secunde. Să presupunem acum că în loc de un sunet oarecare se cântă pe rând, accentuat, notele unui arpegiu: do—mi—sol—do. Datorită prelungirii fiecărui sunet, cele patru note se ajung din urmă și se suprapun, dând naștere unui acord. În sălile mari de formă eliptică (în plan ori în secțiune verticală) și cu zidurile goale sau sub
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pe scaun și încercă să adoarmă. Ajunse undeva aproape de somn, o scurtătură a extenuării unde nu era total inconștient, nu putea să emită gânduri și vedea desene pe care nu le făcea el. Semne de circulație, camioane, un saxofonist executând arpegii la instrumentul său, modele florale, un câine la capătul unui băț. Câinele îl făcu să tresară. Încercă să deschidă ochii, îi simți grei și lipicioși și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de autopsie fierbinți, scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina, de altă, interesul pentru descoperirea posibilă, pentru vreo schiță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau nerăbdătoare să-și demonstreze talentul. Numere și simboluri tehnice se afișau pe lectorii din fața lui Kane. Le verifică, comparându-le cu datele imprimate în memoria sa. ― Totul pare normal până acum. Dă-ne o imagine. Degetele lui Lambert ropoteau arpegii complexe pe tastele înghesuite ale controalelor sale. Toate ecranele pasarelei, cele mai multe atârnate la semiînălțime pentru ușurarea inspectării, se aprinseră. Navigatorul se aplecă asupra ocularului de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj era mic. Se opri la capătul cel mai îndepărtat al parcării de la MotoRest, își închise ochii încețoșați și ascultă. Cântecele se făceau auzite, matematic, melodios, cu temele lor complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dintotdeauna, ale cărei sunete nu le rostisem niciodată, iar acum auzeam muzica fiecărei note curată și strălucitoare ca aurul, iar muzica fiecărei note suna astfel: mai Întîi s-a Înălțat deasupra mea ca un zbor rapid, iar apoi am auzit arpegiile ascuțite și iuți ce alcătuiau cîntecul păsărilor. Iar apoi s-au transformat În picături și bulgări de aur strălucitor, iar apoi Într-un dialog de sunete prelungi, vibrate, Înălțătoare și dulci. Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de călătoria reală sau imaginară, e, de aceea, unul feeric și muzical, scenă a unui spectacol neîntrerupt: un univers-scenă și vitrină, o lume-oglindă, un cosmos melodios, În care se „Încearcă instrumentele” cele mai diverse, Într-o orchestrație imnică, cu „acorduri”, „arpegii”, „accente” și „ecouri” traducînd În sunet aceeași răsfrîngere a obiectelor În obiecte, a ființelor În ființe. Fiecare poem din Act de prezență conține asemenea pasaje În care se concentrează, ca În tot atîtea embleme, obsesia structurantă a viziunii specifice poetului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să-și găsească propriile aforisme, dându-le noi înțelesuri, pentru că, se știe, în anumite condiții și suferința poate fi privită ca un moto r al vieții. Deci, o descifrare ex-catedra. Profesorul lansează provocarea, clasa, elevii, mulțimea ziceam, comentează, multiplică, adaugă arpegii noi, subtilități. O poezie a aforismelor, îmbogățită, ʺjucatăʺ în colectivitate. Un colocviu care te urmărește perm anent. Să ne argumentăm spusele. ʺDacă nu putem transforma Pământul în Paradis, măcar să-l împiedicăm să devină Infernʺ, zice N. Steinhardt. La care urmează
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se explică impunerea livrescului ca un contact direct, într-o osmoză teribilă, încât poetul trăiește într-o complicitate sentimentală cu faptele livrești, cu imaginile și ideile invocate:"Beethoven într-o seară s-a așezat la clavir/ și a cântat furtunos arpegii suitoare a urcat/ și sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -/ Și din când în când coborând cu înțeles" sau "când s-au întors, după înmormântare,/ în camerele mici, bătrâna s-a suit repede în pat/ (asta, își spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aveam prilejul să asist la o repetiție, prodigios de repede, a ceea ce se petrecuse lîngă mine în cîțiva ani și nu-mi dădusem seama din pricina încetinelii schimbărilor." Deslușim aici, în revelația pe care Sandu pare s-o trăiască fără emfază, "arpegii" cunoscute ale operei proustiene, cele în care timpul își modifică, pentru cel ales, și pentru momente de elecție, substanța. Devine palpabil. Scena întîlnirii, cu ezitarea nefastă a lui Sandu, înregistrată de Ioana ca un cataclism, este întretăiată de reflecții generale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și nu știrbesc impresia de ansamblu, aceea că ne aflăm în fața unui lirism intens reflexiv, stimulat de provocările majore ale destinului artistului, adică întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spaniol. Iași: Polirom, 2006. SOROHAN, Elvira. Retorică și politică. În: România literară, 39, 17 nov. 2006, nr. 46, p. 3. SOROHAN, Elvira. Un debut mai mult decît promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p. 9. Bogdan Crețu. Arpegii critice. Iași: Timpul, 2005. SOROHAN, Elvira. Alecsandri comediograful dădea frisoane politicienilor. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2007, nr. 1-2, p. 24-25. SOROHAN, Elvira. Călinescu și pasiunea portretizărilor. În: Convorbiri literare, 140, ian. 2007, nr. 1, p. 21-23. SOROHAN, Elvira. Complexele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
contemporani: dicționar bibliografic. Iași: Junimea, 1997, p. 354-355. PETRAȘ, Irina. Panorama criticii literare românești: dicționar ilustrat: 1950-2000: critici și istorici literari, teoreticieni, eseiști, esteticieni. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2001, p. 572 cu numele greșit Elvira Schoran, 583-585. CREȚU, Bogdan. Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale. Iași: Editura Timpul, 2005, p. 53-59. Dicționarul general al literaturii române: S-T / coord. general: Eugen Simion. București: Univers Enciclopedic, 2007, p. 316-318. MANOLESCU, Nicolae. Istoria critică a literaturii române: 5 secole de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea. Venim pe lume țipând. Și plecăm în arpegii de clopot. Timpul corodează toate improvizațiile din artă. Timpul și spațiul - acești sublimi piloni ai neantului. Bărbaților nu le poate distruge apetitul pentru adulter decât vârsta. Întotdeauna trecutul ajunge la mâna prezentului. Uităm prea des că suntem unici, deci irepetabili
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acoperișul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi! Alcoolul îmi sclipea prin ascunzișuri, luna răsărea din vârful unor blocuri , atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Augusto, calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme, numai bune să mângâie clapele pianului, să le smulgă arpegii suave. Cum dorești, don Augusto. Acesta îi duse mâna la buze și-o acoperi de sărutări, care abia-abia îi mai încălziră alba răceală. — După ce termini, don Antonio, hai să stăm de vorbă. Dar ascultă, Eugenia, vino... — Nu, nu, nu, buna-cuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hotărît În dimensiunea ei. Cu zgomotul și furia unui concurent. Nu știu de ce am crescut cu ideea asta americană, că trebuie obligatoriu să ajungi pe primul loc. Mai bine m-aș fi apucat de sport. În urma minusculei mele experiențe printre arpegii mi-am Însușit Însă faptul că extrem de puține lucruri pot depăși În intensitate senzația pe care-o Încerci pînă-n semiluna unghiilor noaptea cînd ești pe scenă, ai cîntat bine, și un Întreg stadion te aplaudă. N-am cîntat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]