255 matches
-
de orchestră, în timp ce harpa are mers acordic, constituind o variațiune ritmică a temei orchestrei. În strofa a doua(măsura 154) orchestra cântă o pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie și acuratețe, de aceea au fost căutate variante mai ușoare, prin realizarea sinonimiilor pe sunetele fa diez = sol bemol și si = do bemol. Se realizează o sonoritate puternică și generoasă (ff), care creează o
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
sonoritate puternică și generoasă (ff), care creează o zonă de mare tensiune și dramatism, reprezentând punctul culminant al întregii lucrări. În epodă (măsurile 160-163) se revine la modul major pe re, orchestrei fiindu-i repartizată pedala de cvintă, iar harpei arpegiul complet. Nuanța și tensiunea scad treptat până aproape de dispariție. În ultima măsură, Debussy, surprinde din nou prin nuanța de ff subito și revenirea la tempo-ul Retenu, realizând un final mai interesant și atractiv. După cum s-a văzut, Dansurile de
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
un cal galopând. Acest sunet este principalul factor care-l face pe ascultător să se miște, să danseze. Piesele Eurodance pun foarte mult accent pe melodie, atât vocal cât și instrumental. Pe langă numeroase contribuții vocale, se folosesc foarte des arpegiile. Aceasta fiind o altă caracteristică importantă a Eurodance-ului, ce îl separă de Hi-NRG. Instrumentul principal este sintetizatorul care poate fi, fie unul dedicat de genul Yamaha SY77, fie un program de calculator cum ar fi Fruity Loops. Ambele tipuri pot
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
totuși, fluierăturile au fost exagerate”. Concertul este scris în trei părți tradiționale și durează circa 40-50 minute. Strictul respect al lui Brahms pentru formele utilizate în perioada clasică i-au adus compozitorului reputația de "conservator". Tema face uz masiv de arpegii și triluri.
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul cadenței I-VI-II-V, eventual cu repetarea relației II-V (II-V-II-V...). Melodia strofei conține pasaje ascendente și câteva salturi, în vreme ce refrenul conține arpegii și pasaje descendente. Refrenul a fost inspirat de piesa „Lui”, interpretată de Michèle Torr.
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
Allemande a.Urtext b.ed. Germer Allemanda se înscrie, prin definiție, într-o structură metrică de 4 timpi Împărțirea contra naturii a măsurii de 4/4 în jumătăți (procedeu folosit de editor și în Preludiu), pentru a putea fragmenta anacruzic arpegiile frânte (distribuite arbitrar între cele 2 mâini) ca și dinamica - superfluă dar devenită obligatorie prin notare - modifică simțitor percepția interpretului. Ex.5: J.S.Bach: Partita I Sib major, Corrente a. Urtext b. ed. Germer În Corrente, arcuri de legato puse
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
del Monte - Spania ⦁ Muzeul Civico, Spilimbergo - Italia ⦁ Fundația Paul Ricard, Paris - Franța ⦁Centrul Cultural al Ambasadei Mexicului, Brasilia - Brazilia ⦁ Muzeul de Pictur Sf. Frajou, Franța ⦁ Donde Sayago termină...Fermoselle Luis Vazquez Cortez, imagine de Ksenia Milicevic, Gràficas Cervantes, 04-1981, Salamanca ⦁ Arpegii, practica de limbi străine, ilustrații de Ksenia Milicevic, 1990 ⦁ Revista Plural, Muestra grafică de Ksenia Milicevic, nr. 135, 12-1,982, Mexico City. ⦁ Ksenia Milicevic, Art-confusion.com - De l'image d'art à l'oeuvre d'art., éd. Edilivre, Paris, 2013
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
tematică rurală, în maniera realismului socialist, dar cu abilitatea construirii dialogului și fără grosolănia rizibilă a altor scrieri teziste din epocă (a putut fi apropiat, astfel, de Desfășurarea lui Marin Preda). Reportajele literare din volumele Victoria de la Oltina (1961) și Arpegii la Siret (1964) sunt, bineînțeles, tributare servituților epocii: autorul sesizează și prezintă, prin prisma ideologiei comuniste, transformările prin care trec diverse medii sociale în condițiile „construirii socialismului”. Informația e amănunțită, trimiterile la istorie permanent prezente, ispita enciclopedică emană din fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
gândit oricărui intelectual român. Și chiar dacă explicația la Paul Anghel este parțială și partizană, invocarea, printre altele, a cazului Hasdeu este, nu încape îndoială, convingătoare. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Șapte inși într-o căruță, București, 1961; Victoria de la Oltina, București, 1961; Arpegii la Siret, București, 1964; Arhivă sentimentală, București, 1968; Sfaturile motanului Grigore, București, 1969; Mor-mor și fetița portocalie, București, 1969; Alfabet sonor, București, 1972; Efemeride, București, 1972; Convorbiri culturale, București, 1972; Recitind o țară, București, 1972; Teatru, București, 1972; Nouă arhivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
parte, între acesta din urmă și un arheolog grec venit în vizită în România. Remarcabilă este scrutarea atentă a sufletului feminin în fața iubirii-pasiune, Alek alegând ca soluție finală întoarcerea la soțul ei, în ciuda pasiunii pentru arheologul Pandele. Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie „cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală” (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc. Sunt cu siguranță cele mai interesante cronici muzicale de la noi, corespondențele estetice găsite de autoare dând acestor pagini un farmec aparte. Remarcabile sunt cronicile despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, F. Busoni, R. M. Rilke, Paul Valéry, G. Fauré. SCRIERI: Vraja, București, 1946; Arpegii în ton major, București, 1970; Mozaic în timp, București, 1973; O vară ciudată, București, 1975; Scrieri, București, 1982; Trepte muzicale, București, 1984; Dintr-un secol de viață, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1987; Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
și Hiroshige, în care măiestria tehnicii decorative se îmbină cu acea perfecțiune desăvârșită a formei de reprezentare. Derivația naturalistă a titlului își regăsește corespondența de imagini în simplitatea mijloacelor utilizate, în care adevărate convenții sonore reprezentate de arabescurile figurațiilor de arpegii servesc cu plasticitate viziunii descriptive. Forma aridă de expunere ce o implică toccata se echilibrează cu naturalețea ecourilor celor mai populare cântece aparținând folclorului francez pentru copii Dodo, l’enfant do (măsurile 1 - 6) și Nous n’irons plus au
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alternativă de expunere a celor două materiale tematice va fi aservită scopului pictural, universului poetic și emoțional revelat de viziunea conceptuală. Printr-un contrast de imagine, opacitatea și bogăția senzuală a țesăturii în acorduri se opune purității motivului descendent în arpegii, adăugând o nuanță de mister și viziunii conceptuale. Frecventele intervenții de ritenuto, precum circumstanța oferită de măsura 15, manifestă o funcție esențială în procesul delimitării articulațiilor sintactice ce aparțin nivelului micro-formal, asigurând astfel fluența tranziției dintre variatele episoade intermediare ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
amploare cu adevărat lisztiană. După o reproiectare a temei secunde în prim-planul registrului acut (măsura 51), material ce va constitui unica bază tematică supusă tratării în secțiunea momentului de climax, tensiunea se acumulează prin dinamizarea unor valuri puternice de arpegii, culminația fiind evidențiată în mod adițional prin efectul marcant al unei modulații bruște la . Nu pare a fi arbitrară opțiunea pentru acest spațiu tonal, obișnuind a fi ambianța sonoră a tablourilor acvatice din creația debussyistă, după cum indică și sfera tonală
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de auditor în sensul decodificării semnificațiilor conținute de imaginile conceptuale. În contrast cu aspectul discursului anterior, țesătura sonoră a secțiunii centrale indică o pregnantă tendință de omogenizare, rezultată din continuitatea în cadrul aceluiași nivel dinamic; astfel, se remarcă juxtapunerea unor formule ritmico-melodice distincte (arpegii descendente, acorduri appoggiate) expuse într-un plan dinamic monocrom, în care un rol esențial în producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane (măsurile 30 - 45) necesită sublinierea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane (măsurile 30 - 45) necesită sublinierea liniei melodice superioare descrisă de traseul acordic, în pofida discontinuității produse de frecventele inserții ale motivului arpegiilor descendente. Profilul ritmico-melodic al unui nou motiv tematic (măsura 64) supus secvențării, precum și avansării progresive la nivelul registrelor claviaturii conduce la o amplificare dinamică și tensională semnificativă. Aceasta își află finalizarea odată cu atingerea primului punct culminant al structurii formale, marcat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întrerupte de inserția inedită a unei ornamentații descendente, declamată la un nivel dinamic opus discursului general (mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de cabaret, recunoscând în expresia arpegiului languros o aluzie la fredonările improvizatorice ale unei cântărețe. Acest tip de evoluție discursivă, ce juxtapune entități tematice diferite, ridică o problemă esențială la nivel interpretativ, în sensul realizării unității în pofida unui pericol evident cauzat de natura fragmentată a exprimării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în sensul realizării unității în pofida unui pericol evident cauzat de natura fragmentată a exprimării. În acest sens, echilibrul avansării se va obține prin respectarea riguroasă a contrastului de atmosferă, caracter și nivel dinamic creat prin alăturarea diferitelor intervenții melodico-ritmice. Astfel, arpegiul în rubato, simbol al extravaganței și frivolității, o imagine ce se dorește incisivă prin proiecția sa în dinamica de mf, se va opune stării de abandonare lipsită de energie ce pare să domine atmosfera generală a preludiului. Secțiunea finală coincide
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
respecta indicația compozitorului la main gauche un peu en valeur sur la main droite (mâna stângă puțin mai în afară față de mâna dreaptă), utilizând atacuri diferențiate. Astfel, acordurile vor deține un timbru mai pregnant, subtil evidențiat comparativ cu cel al arpegiilor în , ce necesită un atac ușor, moale, dar care să evite neglijarea menținerii clarității de discurs. În consecință, trebuie urmărit un efect sonor de semi-opacitate rezultat, deopotrivă, și din folosirea optimă a pedalei de rezonanță (schimbată frecvent pe fiecare a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al preludiului este marcat prin diminuarea valorilor ritmice ( ) și amplificarea semnificativă a dinamicii ( p - cresc - f ). Punctul culminant al structurii formale evoluează prin rezonanța aceluiași interval de secundă mică, prezentă în dubla sa ipostază - orizontală și verticală. În plan superior, arpegiul amplu ce străbate spațiul a patru octave desfășoară armonia unui acord cu septimă mare (intervalul complementar). Aceasta din urmă se suprapune, de asemenea, la interval de secundă mică cu armonia planului inferior, care arpegiază sunetele unui acord de cvintocvartă. Ultimul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică Un peu retenu ce semnalează trenarea tempoului; pe fondul unei abstractizări tot
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sumbre ale decorului spaniol pierdut în urmă. Dansul Zânelor va deschide astfel o nouă etapă în contextul succesiunii de preludii ale acestui caiet secund. Decorul „aerian” se va instala o dată cu afirmarea ostinato-ului ritmic al introducerii, ale cărui salbe de arpegii ascensionale ce avansează spre rezonanțele eterice și diafane ale registrului acut, creează o permanentă sugestie a zborului. Dinamica extrem de redusă a discursului (pp), ritmul izocron al , țesătura rarefiată a scriiturii orizontale, precum și bitonalismul desfășurat într-o culoare armonică generală de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mică, mare și mărită (prezentă deopotrivă și în ipostaza enarmonică a intervalului de terță mică), generează vizualizarea acelor mișcări capricioase și unduitoare ale nimfei ce taie crestele valurilor. Iar surpriza unei dispariții spectaculoase a Ondinei care se retrage pe un arpegiu de re major cu nonă mare și cvartă mărită aduce în premieră spațiul tonal anunțat inițial de armură într-o intervenție dilatată, operată prin schimbarea agogică (Rubato). Servind aceleiași concepții de flexibilitate agogică, trăsătură definitorie la nivelul construcției de ansamblu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ultimelor două intervale melodice ale motivului tematic, iar primul acord al fiecărei formule de triolet pare să acționeze ca apogiatură pentru cel următor. Figurațiile de secunde din finalul acestei secțiuni vor conduce la un nou tip de ostinato ce desfășoară arpegii descendente în sempre pp volubile (mereu pp volubil). În cazul celei de-a patra secțiuni a preludiului, precum și la nivelul întregii structuri macro-formale, se observă contribuția factorului armonic (la major) în circumscrierea subunităților constitutive. Episodul Rubato explorează efectul acustic contrastant
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]