177 matches
-
rolul hiperinsulinemiei în stimularea creșterii și diferențierii diferitelor tipuri celulare, atât in vitro cât și in vivo; aceste efecte sunt semnificativ corelate cu creșterea riscului cardio-vascular la pacienții cu T2DM. Astfel, este demonstrat că proliferarea celulelor musculare netede din intima arteriolară are un rol important în patogeneza hipertensiunii arteriale și a aterosclerozei; în acest sens, un studiu epidemiologic recent [55] a arătat că istoricul familial pozitiv de T2DM și/sau HTA (deci sindrom dismetabolic) sunt predictori independenți pentru pentru o grosime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
rezultanta relațiilor dintre fluxul plasmatic renal (FPR) și calibrul (tonusul) arteriolelor glomerulare aferentă și eferentă. În primul stadiu al bolii renale diabetice se constată pe de o parte o creștere a FPR, iar pe de altă parte modificări ale tonusului arteriolar în sensul dilatației arteriolei aferente și constricției arteriolei eferente. Pentru a explica apariția acestor tulburări ale dinamicii microcirculației intrarenale a fost studiat rolul posibil al multor mecanisme (Tab. III-1) metabolice și hormonale. Peptidul natriuretic atrial (ANP), cu acțiune vasoconstrictoare eferentă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
demonstrat rolul său de mediere a efectelor intracelulare (proliferare) și prosclerotice ale TGF-? [91]. 3.4.5. Rolurile metabolice ale sistemului renină-angiotensină (SRA) SRA are ca principal efector angiotensina II (ATG-II), ale cărei mecanisme de acțiune sunt hemodinamice (reglarea tonusului arteriolar, vasoconstricție și creșterea TA) și non-hemodinamice (metabolice): creșterea reabsorbției renale a sodiului, stimularea proliferării mezangiale, a producției de matrix extracelular și a sintezei de citokine (TGF-?) etc. Efectele non-hemodinamice ale AGT II sunt intens studiate în ultimii ani, datele acumulate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
la baza acestora stau procese moleculare complexe, prin care insulina modulează tonusul și reactivitatea vasculară. Insulinorezistența periferică asociază, pe lângă scăderea captării și utilizării tisulare a glucozei, scăderea vasodilatației insulino-induse și a eliberării de NO endotelial, cu creșterea consecutivă a tonusului arteriolar și scăderea recrutării tisulare de capilare, aceste ipoteze fiind în prezent parțial demonstrate experimental [8]. a. Relația biunivocă dintre insulinorezistență și disfuncția endotelială Această relație este importantă, deoarece aduce argumente fiziopatologice în sprijinul celor epidemiologice care au arătat o asociere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
amputată. Cea de-a doua cale de transducție intracelulară a semnalului insulinic este calea MAPK (mytogen-activated protein kinase), care nu influențează fluxul sanguin tisular și nici eliberarea de NO endotelial, însă stimulează proliferarea și migrarea fibrelor musculare netede din media arteriolară, precum și echilibrul coagulare-fibrinoliză (prin reglarea negativă a producției de PAI-1). Această cale nu este afectată în situațiile date de către insulinorezistență, însă rolul hiperinsulinismului poate fi important în hiperplazia/hipertrofia mediei, precum și în relație cu HTA esențială. b. Efectele insulinorezistenței asupra
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și în studiul Framingham riscul de a dezvolta HTA a fost net superior la subiecții cu TA normal înaltă (130139/85-89 mmHg) comparativ cu cei cu TA normală (120Volum sistolic Fig. 3.3. Patogeneza hipertensiunii arteriale Rigiditate aortică Diametru Vasoconstricția arteriolară TA diastolică Creștere Scădere TA sistolică 23 129/80-84 mmHg) și, în concluzie, nu există suficiente argumente pentru a reuni cele două grupe (19); 2) dată fiind semnificația amenințătoare a cuvântului hipertensiune arterială pentru pacienții neavizați, termenul „prehipertensiune“ ar putea
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
ochi, pentru a obiectiva leziunile oculare în hipertensiune, tehnici utilizate în cercetare, dar indisponibile în practica clinică, în prezent. De exemplu, fotografiile digitale retiniene pot fi analizate printr-un program semiautomat pentru a cuantifica caracteristicile geometrice și topografice ale arborelui arteriolar și venular. Această metodă a identificat modificările topografice ale vascularizației retiniene legate de hipertensiune și a arătat că îngustarea arteriolelor și venulelor retiniene poate preceda dezvoltarea hipertensiunii. 4.2.1.5. Evaluarea afectării cerebrale Tomografia computerizată craniană (CT) reprezintă procedeul
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
inadecvat al valorilor TA. Manifestări clinice ale urgențelor hipertensive sunt cele ale disfuncției de organ țintă interesat: cefaleea, alterarea nivelului stării de conștiență și alte manifestări ale disfuncției SNC sunt manifestări clinice clasice ale encefalopatiei hipertensive; retinopatia avansată cu modificări arteriolare, hemoragii și exudate, edem cerebral, este identificată la examenul fundului de ochi la pacienții cu encefalopatie hipertensivă; manifestările cardiovasculare pot include angina sau infarctul acut de miocard. Decompensarea cardiacă acută poate conduce la simptome ca dispnee, ortopnee sau edem pulmonar
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
de 5 mg/oră, crescând rata de perfuzie cu 2,5 mg/oră la fiecare 5 minute, până la maxim 15 mg/oră. Nifedipina prezintă acțiune de scurtă durată. A fost utilizată pe scară largă prin administrare sublinguală. Acționează prin vasodilatație arteriolară cu reducerea rezistenței vasculare periferice. Scăderea semnificativă a TA apare la 5 - 10 minute după administrare cu un maxim al efectului între 30-60 minute și o durată de acțiune de aproximativ 6 ore. Adesea scăderea bruscă a TA este acompaniată
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
unde crește fluxul uterin menținând perfuzia fetală. Datorită efectului antihipertensiv prelungit și nepredictibil, ca și inabilității de a titra efectul hipotensiv, ar trebui evitată administrarea hidralazinei în urgențele hipertensive. Diazoxidul determină vasodilatație prin acțiune directă pe musculatura netedă a vaselor arteriolare, fără efect pe capacitanța venoasă. Administrat intravenos efectul apare în aproximativ 1 minut, cu un maxim de acțiune la 10 minute și o durată variabilă de 3-18 ore. Administrarea se face în bolus de 1-3 mg/ Kg, pe o perioadă
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
Golledge, Quigley, 2003). În staza venoasă acest resort este folosit din plin în fazele incipiente ale bolii. Dar acumularea în exces de sânge la nivelul venulelor face să crească excesiv presiunea intracapilară, depășind-o pe cea existentă la nivelul capătului arteriolar al capilarului. Din acest moment fluxul sângelui în sistemul microcirculației periferice se oprește și încep să apară consecințele stazei venoase (Jeanneret et al., 2007). Capitolul 2 BOALA VARICOASĂ: CLASIFICARE, ASPECTE ETIOLOGICE, PATOGENICE, CLINICE ȘI PARACLINICE Varicele reprezintă dilatații patologice și
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
surprins aspectul colagenului fibrilar, cu diametru mai mare decât cel normal și distribuție complet dezordonată, anarhică, fără a respecta asamblarea regulată, în fascicule de fibre paralele. Atât în medie, cât și în intimă, au fost identificate numeroase vase de tip arteriolar, prezența acestora fiind asociată unor zone de hemoragie intramurală. 8.4. DISCUȚII Tabloul histopatologic al leziunilor caracteristice bolii varicoase este completat printro gamă largă de modificări ultrastructurale care pot fi corelate cu mecanismul patogenic responsabil de slăbirea peretelui venos. Este
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
există o scădere marcată de presiune de-a lungul arteriolelor hepatice. Această cădere de presiune este ajustată astfel încât există o relație inversă între fluxul arterial hepatic și cel venos portal. Relația respectivă implică activarea simpatică a receptorilor α-adrenergici din sectorul arteriolar hepatic, răspunsuri miogene intrinseci ale mușchiului neted vascular și producerea de către ficat a metaboliților vasodilatatori atunci când debitul sanguin este redus. La nivel hepatic nu există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce contracția mușchiului neted vascular prin stimularea α adrenoceptorilor), precum și doi co-transmițători majori vasoconstrictori, ATP și neuropeptidul Y (NPY). Constricția arteriolară prin stimulare simpatică este însoțită de constricție venoasă, ce scade capacitanța (complianța) venelor și duce la mobilizarea sângelui din rezervorul venos, de fapt la o creștere a returului venos, rezultând o redistribuire de volum sanguin în favoarea arterelor. Impulsurile simpatice către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
integrativ al funcției endoteliale și coordonării microcirculației. Celulele endoteliale par a juca un rol central în coordonarea sistemului microcirculator și în favorizarea perfuziei tisulare și a ofertei de oxigen. In unele situații patologice cuplarea celulară inter-endotelială anormală și perturbarea răspunsului arteriolar propagat pot explica afectarea perfuziei tisulare și extracția anormală de oxigen. 14.2.1. Oxidul nitric Dintre factorii relaxanți derivați din endoteliu cel mai cunoscut este oxidul nitric. Oxidul nitric (NO) este o moleculă-semnal cu multiple funcții în diverse țesuturi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar este determinată de vasomoția de la nivel arteriolar, care condiționează tonusul sfincterului precapilar. Datorită proceselor de vasomoție are loc o închidere și deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat, cu o repartiție diferențiată în același organ. Aceste modificări în debitul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
celular nu este limitat de difuzie sau de numărul de capilare deschise. De altfel, în multe țesuturi conținutul de O2 al sângelui este deja scăzut la 80% la intrarea în capilar, ca urmare a difuziei acestuia în țesut la nivel arteriolar. Acest fapt nu reflectă numai deplasarea O2 către destinația mitocondrială, ci și un fenomen de contracurent cu venulele din vecinătatea arteriolelor, precum și consumul de O2 la nivelul peretelui vascular. In consecință, fenomenul de șunt arteriovenos prin difuzia O2 poate deveni
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fiind relativ constante pot fi incluse în constanta de filtrare a membranei. Aria membranei filtrante fiind necunoscută, se exprimă rata de filtrare raportată la masa tisulară. Indiferent de țesut, coeficientul de filtrare nu este influențat de modificări fiziologice ale presiunii arteriolare sau venoase, ori de variații de pH sau de presiune parțială a oxigenului sau bioxidului de carbon. Condiții patologice în care apar astfel de modificări se însoțesc și de leziuni la nivelul peretelui capilar și astfel se explică asocierea lor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de o presiune intra-vasculară crescută. Rezistența vasculară a circulației sistemice este crescută în condiții bazale și prin constricția arteriolelor musculare datorită tonusului simpatic. Circulația pulmonară nu prezintă acest mecanism de creștere a rezistenței la curgere prin modificări de calibru arteriolar. Așa cum am văzut, vasele intrași extra alveolare (fig. 81) sunt supuse unor condiții mecanice diferite, astfel încât volumul pulmonar și presiunile din cadrul ansamblului toraco pulmonar influențează în mod deosebit de complex vasele pulmonare, mai ales în condițiile în care presiunea intra-vasculară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
CFM se poate realiza folosind tehnici de numărare a pixelilor color raportat la unitatea de suprafață. La investigația spectrală măsurătorile efectuate în lumenul vaselor tumorale evidențiază fie valori joase (cu IR < 0,65; S/D < 2,5) sugerând lipsa sfincterului arteriolar precapilar și prezența șunturilor arterio-venoase alternând cu valori înalte secundar unei presiuni interstițiale crescute (fig. 28). La nivelul vaselor de aport din hilul tumoral se pot identifica viteze de flux accelerate și debit arterial crescut sugerând un pat circulator avid
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
polinucleare bazofile și plachete) în stare inactiva sub formă de histidina. După activarea celulei, sub acțiunea unei enzime nespecifice (Laminoaciddecarboxilaza) histidina se transformă în histamina. Creștera permeabilității capilare este efectul cel mai important al histaminei. Aceasta se realizează prin vasodilatația arteriolară asociată cu vasoconstricția venulelor ceea ce duce la creșterea presiunii în capilare și staza. La acestea se adaugă efectul de endotelioconstricție la nivel venular ceea ce crește permeabilitatea acestora. În primele ore în plaga arsă concentația de histamina este de peste 50 de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
vascular contribuind prin această acțiune lezantă la creșterea permeabilității capilare. LTC4 este răspunzătoare de producerea șocului anafilactic. Lipoxinele (LX) reglează acțiunea leucotrienelor (LT). Astfel LXA4 și LXB4 stimulează modificările care apar în microcirculație iar LXA4 are acțiune directă de vasodilatație arteriolară fiind antagonista cu LT și poate bloca efectul de stimulare chemotactică al LTB4. Factorul de activare plachetară (PAF) determina vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, aderarea leucocitelor la endoteliu și activează plachetele. Citokinele sunt polipeptide produse de macrofage, limfocitele Ț, celulele endoteliale
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
este stimulată fie de factorul XII activat fie de plasmina care actioneaza direct pe precursorul numit prekalicreină. Kalicreina stimulează activitatea celei mai importante dintre kinine, bradikinina. Deși cu durata scurtă de acțiune bradikinina (9 aminoacizi) crește permeabilitatea vasculara, induce vasodilatație arteriolară, vasoconstricție venulară, staza capilară și durere. Sistemul coagulant-fibrinolitic are două elemente importante: factorul XII Hagemann și plasmina. Factorul Hagemann este activat de kalicreină, enzimele lizozomale, complexele Ag-Ac, endotoxine sau colagenul denudat. F-XII activat duce la transformarea fibrinogenului în fibrina și
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]