192 matches
-
D.P.: Și nu se întîmplă nimic... N.B.: Sau se întîmplă la modul infinitezimal, sau inefabil... D.P.: Se-ntîmplă, dar nu face sens. N.B.: Nu face sens. Or, artistul este cel care face reducții și simbolizează. Toată opera artistică este o operă artificioasă. D.P.: Și totuși, nimic, nimic, nici din... Lelia, de pildă, nimic n-a existat? N.B.: Apropo de Lelia, că este un bun exemplu, dar apropo și de Gabi, din finalul romanului Voința de putere, de exemplu, un mic personaj. Scriind
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
transcendență și ispita narativă și ,impuritatea" frapantă a cotidianului, eu care nu se poate asuma pe sine prin expulzarea factorilor de ordin ontologic ce-l califică. Deoarece actul creator nu e numai limitare, renunțare, abstragere mai mult ori mai puțin artificioasă, ci și creștere, sporire a propriei sale intimități organice. Un eu pus sub clopotul unei mașini pneumatice nu e decît o sublimă extravaganță! După refluxul ,impurităților" existențial-morale, urmează ineluctabilul lor flux. , Conținutul", de care creația literară nu s-ar putea
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
aceste rânduri mâhnite. Personal, nu mă deranjează alunecarea revistei în sfera de influență a Cotrocenilor. Am scris eu însumi (și aici nu sunt de acord cu Gabi Andreescu atunci când spune că "România literară" a devenit "sursa unui continuu, violent și artificios atac la adresa lui Emil Constantinescu") că, în comparație cu Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu, actualul președinte e de preferat. Numai că, în felul acesta, dl. Constantinescu nu devine mai bun decât este! Pur și simplu, ne transformăm în prizonierii propriei noastre frici față de
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
un joc al suprapunerii și telescopării lor sugestive în sensul infinitului livresc". Mi-a plăcut argumentul, venit cu siguranță din modul de a gândi al criticului și comparatistului Mircea Martin. Cu una sau două excepții, denumirile colecțiilor sunt, totuși, destul de artificioase, prea căutate, subtile, fără să dea un indiciu direct despre conținutul orientării: "Desenul din covor", "Laur", "Ocheanul întors" și "Mari clasici" sunt colecții de literatură universală, dar, cu excepția celei din urmă, nu au transparența intențiilor. În prima dintre aceste colecții
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
în muzica lui Gilles Racot, unde conglomeratele sonore de tipul aliajelor spectrale minuțios laminate, pe de o parte ating precizia și severitatea rubinului, iar pe de altă parte induc acea stare de glacilitate și de implacabilitate specifică arhitecturilor masive, totodată artificioase. Acorduri placate, atacate percutant și apoi sufocate subit în plan dinamic sunt invariabil gonflate treptat în crescendo până la acordul următor. Un gest componistic pe care l-am remarcat cu ani în urmă, când i-am restituit Vifs Instants, și care
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. - Acesta este rolul individului". Fugosul student se arată prin urmare stăpînit de o irepresibilă intenție de singularizare, care nu are însă un aer artificios, histrionic, ci un caracter de chinuitoare căutare. El se caută prin intermediul unor stări convulsive, de "patimi veșnic nesatisfăcute", dar și de ciocniri gnoseologice, între "sensibilitatea metafizică îndrumată spre recrudescența religioasă și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism". Relația individului
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
naște, în secret, Gunther Grodeck, ne dăm seama de ce, în 15 august, își spune, în jurnal, că trebuie să dea dovadă de „un nesfîrșit tact pentru ca personajul, puțin cam literar, cam «făcut», să nu devină cu totul și cu totul artificios“. Dar lucrurile nu se opresc aici. În manieră tipic trakliană, laconicoracular, criptic uneori, transcens într-o atmosferă legendară în declin, Grodek - poem conservat numai în a doua variantă - este epurat de orice temporalitate profană, cu detalii naturaliste, ce-ar putea
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
prima jumătate a secolului XX. Dintr-o perspectivă aparent estetică, dar în fond idelogizantă și tezist politică, toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
care o propune cititorului. Jean Pintéa are însă o vînă pe care debutantul n-a putut sau n-a știut s-o valorifice în prima lui carte. Timpul nu este însă pierdut, iar capacitatea de a imagina "povești" stranii și artificioase, într-un decor exotic, aproape parnasian, nu este incompatibilă cu un anumit tip de proză fantastică; a arătat-o un alt prozator român care scrie franțuzește cu o remarcabilă originalitate, deși numele său este practic necunoscut la noi: Jean Pârvulesco
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
complet necunoscut". Nu sunt, bineînțeles, niște versuri zguduitoare, dar, în ansamblul volumului, ele au măcar luciul onorabilității. În rest, aproape că frapează omogenitatea eșecului liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
exponențial ajungînd în cercurile înalte ale puterii, deși nu este foarte clar de ce acest copil reprezintă o miză atît de serioasă pentru a i se dori moartea cu orice preț. Explicația oferită în film mi se pare destul de inconsistentă și artificioasă. Odată pornit, Mr. Smith lichidează absolut orice cu o metodică aproape contabilă pentru ca în final să rămînă fericitul posesor al unui nou-născut alături de renăscuta sa iubită într-un rol matern, prostituata Dairy Queen. Un ultim schimb de focuri are loc
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
în viață cu baloane de oxigen. Gonzalv făcu în încheiere o strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelegem, fiindcă ei sunt aceia care preiau destinele țării noastre. Cer juriului un verdict de achitare." Ioanide râse de toată comedia aceasta juridică, însă bombasticul rechizitoriu îl puse pe gânduri. Procurorul era pueril la frază și dădea argumentației un aspect artificios, cu toate astea, Ioanide, din câte aflase despre cazul Dan Bogdan, începuse a recunoaște un tip de regizură: o răspântie, un număr de indivizi care se îndreaptă concentric spre victimă, unul care rămâne departe, ca simplu observator. Cu toată aparența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
loc din întinsa și derizoria noastră lume. Amsterdamul, peste care atârnau zi și noapte norii joși, îmbibați de apă, avea deasupra, ca unul dintre acele ceasuri aurite, un clopot de sticlă ce proteja parcă tot ce era mecanic, butaforic și artificios în orașul de pe canalele semicirculare. Și cu cât era cerul mai înalt, cu atât norii, împinși de vântul oceanic ca niște corăbii greoaie, se lăsau mai jos, copleșiți de încărcătura lor de indigo, salpetru și guano adusă din mările sudului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca persoană, reputația ta, trecutul ("n-a făcut nimic ca lumea") și viitorul ("e terminat, nu va mai face nimic") sânt deformate aici, complet deliberat, până la ne-mairecunoaștere. Citești despre tine însuți și afli că n-ai nici o valoare, că ești artificios și manierist, plagiator, gușat și, in extremis, că ai omorît-o pe maică-ta. Simți că nimic din ceea ce scrie acolo nu este informație, că totul e un fel de montare a unui grup împotriva ta. Textul injurios nu e scris
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunțasem la mâncare și la somn și îmi tremurau mâinile după claviatură și mouse. întîrziam la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și divarfi portocalii în loc de trecătorii de pe stradă. Când îmi priveam mâinile aveam câteodată un moment de panică și tresăream: unde naiba îmi dispăruse
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
București, Editura pentru Literatură, 1966. 15 Jean-Paul SARTRE, La Nausée, Paris, Gallimard, 1938, p. 85. 16 Mircea IORGULESCU: " ... perspectiva poeziilor din Întunecatul April o dădea tocmai jocul; când renunță la joc, poetul își pierde, ciudat, și gravitatea, devenind discursiv și artificios" (Din vol. Emil Botta interpretat de..., București, Ed. Eminescu, 1986, p. 224). 17 Pompiliu CONSTANTINESCU, Scrieri, I, București, editura pentru Literatură, 1967, p.362. 18 Petru COMARNESCU: în volumul Pe-o gură de rai sunt relevate "pe o linie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și sictirit, anunțând începutul concursului de "miss". Se înscriseseră vreo șase candidate care s-au și ivit, în costume de baie, în fluierăturile și aplauzele celor de pe margine. Purtau pantofi cu toc înalt și în ținuta lor era ceva... ciudat, artificios, o grație jucată, și care le prindea totuși minunat. Sânii erau urâțiți de cupele sutienelor, în schimb era greu să-ți desprinzi ochii de pe pubisurile lor deja boltite, provocatoare, de pe ușoara încrețire a slipurilor între pulpe, de pe fesele cumva candide
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unitate complectă, care ni descoperea tabloul pe cât de original pe-atâta de adevărat a unui caracter omenesc. Cum există un stil care nu e purtat de puterea obiectului și de patosul ideei, 365 r care și-a țesut o haină artificioasă pentru un coprins esterior lui, tot așa esistă și o manieră de reprezintațiune care corespunde unui asemenea gen de stil. Forma pe care scriitorul și-o compune din elemente a espresiunei cari sânt înrudite cu el și care-i convin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puritate. O dirigență care nu merge la actor cu cercetarea până-n temei aceea nu-și împlinește deloc misiunea sa. O instrucțiune complectă va arăta până și cel mai ușure consunet și va trata literile după valoarea lor absolută. Multe apucături artificioase se pot întrebuința aicea cu succes. Schimbarea sunetelor se va putea ridica ușor prin o pronunțare din început marcată a literelor cerute, lucru care devine apoi obicei și se pune de sine în ecuilibru cu celelalte sunete. O mai fină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care noi n-o putem desface decât artificios. Daca pronunțarea celor două silabe din început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grea la perioade întortocheate (întrețesute) și pline de cugetări, cari pretind totodată și un portament însemnat și cari cu toate astea iau în dispozițiunea lor toată puterea sufletului. Eflucțiunile pasionate, când nu sunt reprezentate (cum rar se-ntîmplă) într-o periodologie artificioasă si grandioasă, sunt în privința respirărei de-aceea deja mai ușoare, pentru că mulțimea puternică de simțământ, furtuna afectului, îl ridică cu mult mai ușor pe auditor asupra actului acestui proces natural și fiindcă întretăierea respirațiunei în logicul sens al frazei nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase. Vedem dar că sofisma are aproape totdeuna izvorul ei într-un interes al situației și că, p[r]in puterea lucrurilor, nu există orator politic care să se suie la tribună fără ca vro sofismă să [nu] se urce alături cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]