427 matches
-
unde G. Bachelard plasează "contemplarea monarhică", dar putem vorbi și de legătura cu transcendentul: "ochiul sau privirea sunt întotdeauna legate de transcendență", ori de percepția dintre "a vedea" și "a ști"7. Indiscutabil că magul trebuie legat de un psihism ascensional, marcat în opera lui Eminescu de locuri în care "nimic nu se interpune între om și cer"8, între viață și moarte. Magul simbolizează inițierea. Dacă în practicile șamanice sau ale taoiștilor 9 urcușul anevoios, muntele, este legat de rituri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prințul) nu urcă muntele într-un act de orgoliu (romantic), cât pentru a intermedia. Profetul lui F. Nietzsche este un "vânător de Dumnezeu": "Mai sus ca om și fiare-ajuns, / Vorbesc și nu primesc răspuns" (Pin și trăsnet). În imaginarul său ascensional, la Eminescu nu întâlnim doar un singur om, ci mai mulți prinț, călugăr, monarh, sihastru în care se dedublează, întârzie prin ei ca pe niște trepte, pentru a arde toate etapele umanului: Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, / Acela
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care este investit să tălmăcească, mai departe, semnele din "cartea vremii". Poporul său nu trebuie să bâjbâie prin lume, el trebuie să-și găsească și cunoască înscrisul din astre. Calea ascensională, zice M. Eliade, este adevărata atitudine religioasă și mitologică a poporului român. Prințul este magul ("învățătorul") care se va întoarce, fructele științei lui vor cădea pe pământ. Astfel că muntele, călătoria ascensională la M. Eminescu este o cumpănă în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-și găsească și cunoască înscrisul din astre. Calea ascensională, zice M. Eliade, este adevărata atitudine religioasă și mitologică a poporului român. Prințul este magul ("învățătorul") care se va întoarce, fructele științei lui vor cădea pe pământ. Astfel că muntele, călătoria ascensională la M. Eminescu este o cumpănă în viața eroului, atingerea unui loc energetic unde "puterile principiilor bune și ale celor rele ar fi fost egale"21 pentru o clipă. Capacitatea sa de alegere este decisă și de puterea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sânul cosmic": o "impulsiune inconștientă de a se trage spre un embrion de întuneric, spre un loc originar, cavernos, în care orice ecou al vieții din afară să se stingă"10. Zidul "carapace" este dublat însă, în permanență, de "simbolurile ascensionale": castel, palat, cetate, tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mag", conf. Egdar Papu, Motive literare românești, Ed. Eminescu, 1983, p. 169. 7 Baudouin, V. Hugo, p. 47, 179, conf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2000, trad. de Marcel Aderca, p. 149. 8 Despre "simbolurile ascensionale" se pot consulta: G. Durand, Op.cit., p. 127 și passim; M. Eliade, cu referire la "tehnici ascensionale" în: Images et symboles, Gallimard, 1952, Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'Extase, Payot, 1951. 9 Așa numiții Xian (nemuritorii taoiști
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
47, 179, conf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2000, trad. de Marcel Aderca, p. 149. 8 Despre "simbolurile ascensionale" se pot consulta: G. Durand, Op.cit., p. 127 și passim; M. Eliade, cu referire la "tehnici ascensionale" în: Images et symboles, Gallimard, 1952, Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'Extase, Payot, 1951. 9 Așa numiții Xian (nemuritorii taoiști) sunt propriu-zis "oameni ai munților": ei intră în munte "identificându-se cu Calea Cerească" / Tindao, apud Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
1957, cap. "Tiroirs coffres armoires", La coquille et les carapaces", III, V, VI, p. 79, 205, 130. 9 Bachelard, G Repos, p. 18, conf. G. Durand, Op.cit., p. 245. 10 Călinescu, G. Op.cit., vol. III, p. 207. 11 Despre simbolurile ascensionale: G. Durand, Op.cit., cap. I, "Simboluri ascensionale". Partea a doua, pp. 127-143. 12 Călinescu, G. Op.cit., vol. IV, p. 27. 13 Perpessicius: "Nimic din ce-a căzut pe paginile acestea sacre n-a fost zvârlit la întâmplare. Aici și piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
et les carapaces", III, V, VI, p. 79, 205, 130. 9 Bachelard, G Repos, p. 18, conf. G. Durand, Op.cit., p. 245. 10 Călinescu, G. Op.cit., vol. III, p. 207. 11 Despre simbolurile ascensionale: G. Durand, Op.cit., cap. I, "Simboluri ascensionale". Partea a doua, pp. 127-143. 12 Călinescu, G. Op.cit., vol. IV, p. 27. 13 Perpessicius: "Nimic din ce-a căzut pe paginile acestea sacre n-a fost zvârlit la întâmplare. Aici și piatra rodește. Orice sămânță germinează. Apleacă-te și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la centru, ceea ce echivalează cu inițierea (accesul la real, durabil, eficace)105. Trecerea prin labirint este sugerată și de circumvoluțiunile templului, a căror importantă a fost subliniată de către Eliade. Durand traduce durohana prin "urcuș anevoios", reprezentare axiomatica a verticalizării, practica ascensionala, și amintește în acest context și de climax, scara inițiatica a cultului lui Mithra, de scară ceremonială a tracilor, de scară de mesteacăn a șamanului siberian, si de scară ce îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tracilor, de scară de mesteacăn a șamanului siberian, si de scară ce îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre care se vorbește în Cartea morților). Toate aceste simboluri rituale sînt mijloace de a atinge cerul 106. Schemă ascensionala are deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e în lac.” Astfel înțeleasă, oglindirea creează un univers mirific: „Culori și mirodenii cercuri fac / în jurul meu. Argila mea tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
starea lirică: „Nestinsă serbare-i ființa-mi și sufletul viața își cântă”. Versurile lui C. sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
coboară scara pe care sufletul urcă la cer. În unele variante, elementele sunt inversate. Copacul este în prelun- girea „scării de ceară”, și nu invers (7, p. 574). Este inutil să detaliez aici valorile simbolice universale ale scării, prin excelență ascensionale. Dar trebuie să menționez faptul că motivul „scară către zei” (Scala Dei) nu este neapărat de proveniență creștină. În spațiul tracic, motivul este atestat din perioada precreștină. Polyaenus (secolul al II-lea e.n.) consem- nează o informație privitoare la un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dendromorfe funerare ale arborelui cosmic nu numai că nu sunt „cu vârful în cer”, dar sunt chiar miniaturale. Mai ales arborele de pomană, de regulă o creangă desfrunzită. Pentru a simboliza totuși ascensiunea infinită, pomii funerari erau însoțiți de simboluri ascensionale : scara sau pasărea-suflet (și ea frecvent reprezentată pe pomul de pomană sau pe stâlpul funerar). Dacă am întâlnit motivul paltin cosmic + scară către cer în cânte cele funerare ale bănățenilor, în schimb, în diagonala spațiului carpatic, la huțuli („vecinii carpatini
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
personaj feminin ținând într-o mână un vas cu toarte și în cealaltă un șarpe mare. Dar, spre deosebire de acesta din urmă, balaurul tricefal de la Letnița este reprezentat arcuit și sprijinit în coadă, într-o poziție verticală și într-o mișcare ascensională care sugerează înălța rea în văzduh, sub privirile personajului feminin care (probabil) înfăptuiește un ritual de sacrificiu prin libație, cu ajutorul paterei (vezi 106, planșe). Pe o altă plăcuță de argint (o numesc convențional plăcuța nr. 2) este figurat tot un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chemat zgrimințeșu” (18, p. 166). Balauri sub formă de cai înaripați, călăriți prin nori de vrăjitori cu puteri meteoro- logice (graboncijas dijak), se regăsesc și în vechi legende sârbo- -croate (25, pp. 438 și urm.). În unele legende românești, vehiculul ascensional al solomonarului este o căruță trasă de cai sau, pur și simplu, o căruță care zboară „ca gândul” (3, pp. 43-54 ; 12, p. 810 ; 39, p. 30). Pentru a reveni la datele oferite de arheologie, voi semnala, pe de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
concordanță cu grija firmei pentru cultivarea și păstrarea competențelor manageriale. Interesul pentru dezvoltarea organizațională și în special a carierelor managerilor este reflectat în forme multiple, începând cu elemente structurale ce sunt focalizate pe sarcini aferente subiectului și terminând cu „traiectoriile” ascensionale ale managerilor (vezi caseta dedicată managerilor din România). Salariații din sistem trebuie să se conformeze unui număr mare de elemente normative, reglementate pe plan intern. Acestea sunt oficializate sub forma codului de conduită în afaceri, a codului etic, a principiilor
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
reînvesti mitul ca liant comunitar. Prin această transformare, cuvântul mitului devine asumat ca o sentință emanând de la o instanță principială. „Reducția” mitului la religie (celebra „cenzură” platoniciană invocată vizavi de izgonirea poeților din cetate) e întru totul coerentă cu parcursul ascensional al sufletului (descris în „mitul peșterii” - celălalt episod îndeobște citat al Republicii). Corelația dintre aceste două episoade - inaparentă lectorului modern - este absolut evidentă în intenția lui Platon. „(...) gardienii (...) nu pot trăi în mit. Ei trebuie să se obișnuiască dintru început
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ci aceea a deschiderii efective și a contactului pe care îl realizăm cu „obiectul” gândirii. În acest sens, praxis-ul filosofiei nu constă într-o tehnică a gândirii (a cărei proiecție concretă ar fi comentariul de text), ci în mișcarea ascensională a sufletului și în impregnarea lui cu elementele constitutive ale polului spre care tinde. Care e acesta? Într-o formulă concisă, am putea spune: ceea ce este cu adevărat. Cum trebuie înțeleasă această expresie? Ce înseamnă „ceea ce este”? Și ce înseamnă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a vrea să fii în unitate cu tine însuți” (p. 201). „A fi” și „unitate” sunt, la acest nivel, interșanjabile. Ceea ce realizează ulterior Aristotel este - consideră Patočka - o reîntoarcere în peșteră: pentru Stagirit „materia și forma nu sunt integrate ierarhiei ascensionale a modurilor de a fi despre care e vorba la Platon” (p. 203). Lucrurile sunt ceea ce sunt în manifestarea lor. „Manifestarea ființei este pentru el (pentru Aristotel - n.a.) manifestarea lucrului” (ibidem). Cu aceasta, perspectiva se schimbă: dacă pentru Platon ceea ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
demers? În ce măsură lucrurile acestea fundamentează proiectul istoric al lumii europene? Și în ce măsură ne pot ele ajuta în situația în care ne aflăm noi înșine astăzi? Mai întâi, e semnificativ faptul că, pentru Patočka, gândirea lui Platon e o ordine structurată ascensional și inteligibilă (ceea ce înseamnă că poate fi asumată și desfășurată) din perspectiva punctului ei focal: grija față de suflet. Sufletul este deschidere - deopotrivă către lucruri și către Idei, iar grija vizează orientarea sufletului către bine și menținerea lui în acesta. Ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de viață politică (ibidem, p. 48). Canalele de recrutare variază de la o țară la alta în ceea ce privește instituțiile sau organizațiile specifice care le servesc drept suport. Partidele politice constituie, în mod frecvent, un rezervor de recrutare de unde se pot iniția cariere ascensionale. Administrația publică, în paralel cu rolul său în slujba statului, este foarte adesea un important canal de acces la cele mai însemnate posturi politice. Politica locală este o altă sursă de recrutare și o trambulină spre funcțiile cele mai influente
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
crescândă, cealaltă cramponându-se de privilegiile sale și refuzând strategia deschiderii ce ar fi stimulat circulația elitelor (Tocqueville, 1856, 1952, p. 110). În termenii lui Pareto, „elementele superioare” (adică elementele elitei) „se acumulaseră în straturile inferioare ale societății”, iar tendințele ascensionale manifestate în secolele precedente deveniseră insuficiente pentru a asigura în continuare echilibrul social. Dimpotrivă, acumularea de elemente inferioare în rândurile vechii elite (nobilimea era) demonstrată prin decăderea unui mare număr ai membrilor ei reduși la o viață de lipsuri, la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]