353 matches
-
mănăstirile în colțurile cele mai frumoase ale naturii; când vede în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mijloace de înmulțire neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căci întâia minune s-a săvârșit la nunta de la Cana Galileii. Dar dacă cineva are o capacitate de virtute peste nivelul comun, ajunge prin asimilare creștină un înger în trup. Nu e vorba de o contradicție metafizică între căsătorie și ascetism, fiindcă, amândouă sunt trepte pe scara desăvârșirii, iar de la treapta de jos la cea de sus nu e contradicție, ci continuitate. Contradicția există între carnea păcătoasă și disciplina căsătoriei sau între carnea păcătoasă și disciplina ascetică. Dar același om se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de la treapta de jos la cea de sus nu e contradicție, ci continuitate. Contradicția există între carnea păcătoasă și disciplina căsătoriei sau între carnea păcătoasă și disciplina ascetică. Dar același om se poate desăvârși în căsătorie și după aceea în ascetism. Cazurile cele mai paradoxale, ce pot scandaliza logica lui Merejkowski, sunt acelea de ascetism în căsătorie, de oameni care depășesc taina de a fi doi într-un trup pentru a realiza minunea de a fi doi într-un singur duh
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
există între carnea păcătoasă și disciplina căsătoriei sau între carnea păcătoasă și disciplina ascetică. Dar același om se poate desăvârși în căsătorie și după aceea în ascetism. Cazurile cele mai paradoxale, ce pot scandaliza logica lui Merejkowski, sunt acelea de ascetism în căsătorie, de oameni care depășesc taina de a fi doi într-un trup pentru a realiza minunea de a fi doi într-un singur duh. Căsătoria e un mod de viață consacrat în cadrele timpului; ea n-are propriu-zis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trup pentru a realiza minunea de a fi doi într-un singur duh. Căsătoria e un mod de viață consacrat în cadrele timpului; ea n-are propriu-zis un model supranatural, ci numai unul figurat în unirea lui Hristos cu Biserica. Ascetismul e un mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare din robia pasională a naturii și de asimilare a vieții veșnice. Dragostea erotică, în formele ei cele mai pure chiar, rămâne parcă stăpânită de fatalitatea de a te iubi pe tine însuți în celălalt, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a te iubi pe tine însuți în celălalt, de a iubi propria-ți voluptate în al doilea eu întregitor. În adâncul ei zace astfel o izolare egoistă; și orice izolare de acest fel se petrece sub seninul morții. În ascetism această izolare e înfrântă de renunțarea totală. Eul în care îți cauți întregirea e Mirele vieții veșnice și iubindu-l pe el, te-ai ridicat pe planul iubirii universale. Androginul realizat de ascet înseamnă neutralizarea instinctului erotic, eliberarea de fatalitățile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceste argumente nu vrem sa negam validitatea descrierii sistematice, mai ales a descrierii structurale și funcționale care, în realitate, pentru obiectul sau, este singura adecvată; și aceasta avînd în vedere tot ceea ce exclude acest obiect: forță "descriptivismului" modern rezidă în "ascetismul" sau riguros, în limitele pe care și le-a impus în mod metodologic (cu condiția ca aceste limite să fie recunoscute ca atare). Vrem mai degrabă să situam incontestabilele cuceriri ale descrierii funcționale în cadrul mai vast al unei științe lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sub semnul hazardului. În realitate, hazardul este fața complementară a libertății umane. În spațiul lor, omul se-ncearcă, iar încercarea este creație, ca rezultat al muncii minții și al brațului. Libertatea devine responsabilitate, privită de Părintele Stăniloae ca un nou "ascetism", "generalizat și obligatoriu", cam într-o accepție apropiată de a eticii weberiene protestante a muncii. Munca nu este un scop în sine, căci finalitatea ei este dialogică, sobornicească. Iar sobornicitatea lumii implică nu numai dialogul om-Dumnezeu, ci și om-om
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creadă ca André Marlaux: "Bizanțul a cheltuit atâtea veacuri ca să uite trupul omenesc câte antichitatea ca să-l descopere". Nici vorbă de așa ceva, fiindcă cine cinstește spiritul cinstește deopotrivă și trupul, iar creștinismul nu trebuie judecat după efectele parazitare ale unui ascetism rău înțeles. Părintelui Stăniloae nu i se poate reproșa năpăstuirea trupului, el aducându-i, dimpotrivă, suprema cinste. Doamna Annick de Souzenelle, romano-catolică din Franța, convertită la ortodoxie de la vârsta de 20 de ani, mărturisește că abia în creștinismul ortodox a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de identificat cu păcatul... Există o mare necunoaștere a corpului și a funcțiilor sale și a ajutorului pe care ni-l poate aduce în devenirea noastră interioară. Acestea nu pot fi separate..."63 Modernii, veneratori ai trupului, comit agresiunea inversă ascetismului maniheist, fiindcă ei îi reduc existența la biologic, frustrându-l de dimensiunea spiritualității, care-i dă adevărata frumusețe și vigoare. Un caz elocvent e cel oferit de Mircea Cărtărescu, în celebrul număr din Dilema anului 1998, dedicat lui Eminescu. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în lirism a făcut din Heidegger un renunțător, un pesimist, căci s-a refugiat în Casa Ființei limbajul poetic. Ar fi o faptă de monah. Heidegger n-a avut curajul să dea preoților asceți replica lui Cervantes romanul. A preferat ascetismul preoților. Rorty accentuează pe disprețul lui Nietzsche și al lui Heidegger pentru "ultimii oameni". (Aici, poate că are dreptate! Dar care erau acei "ultimi oameni" vizați?). Nietzsche și l-ar fi augmentat prin disprețul față de femeie. (Dar dacă filosoful viza
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ajutat să slujească mai bine Biserica. După noțiunile elementare creștine pe care le primi de la mama sa, intră sub îndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care îl și botează. Curând după aceasta, fu făcut citeț. Începu să practice ascetismul acasă, pentru a nu lăsa pe mama lui văduvă a doua oară. În același timp, a frecventat și asketerionul lui Diodor de Tars și al lui Carterios în tovărășia prietenului său, Teodor, viitorul episcop de Mopsuestia. Se pare că Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic, orientat spre binele Bisericii, cu preocuparea pentru ascetism, prezentă în toate scrierile sale. în consecință, Grigorie nu este important pentru gîndirea sa solid și rațional organizată (o „teologie”, s-ar putea spune), ci mai mult pentru meditațiile sale ascetice și spirituale. El credea, ca mulți alți gînditori din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vocabularului. Referirea la problemele generate de atitudinea acemeților e un indiciu că tratatul a fost scris la puțină vreme după plecarea acestora de la Constantinopol, în 425. Tratatul Despre superioritatea călugărilor este menit să ilustreze superioritatea vieții monastice în deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportarea la modelele din Ieșirea, la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Egipt, Melania s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor și mai tîrziu a întemeiat aici o mănăstire de maici, apoi una de călugări, după moartea lui Pinianus. în 436 s-a dus la Constatinopol, unde a propovăduit ascetismul. A murit la Ierusalim în 439. O Viață a sa fusese publicată în secolul al XVI-lea, sub forma unei versiuni latine a prelucrării originalului efectuate în secolul al X-lea de către Simion Metafrastul (textul grec al acesteia a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai ales pentru școala sa de drept; aici studiaseră și retori ca Zaharia Scolasticul sau Sever de Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală de la Berit, centrată pe cultura păgînă și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgînă se pot încă surprinde în opera lui Roman. Roman a fost un predicator care s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvîntului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru o sporire relativ rapidă a prosperității populației în perioadele de creștere economică ale postcomunismului, atât elitele intelectuale românești, cât și cele politice, indiferent de culoare, au continuat să predice - și să aplice în practica de guvernare - o ideologie a ascetismului și a sacrificiilor populației ca o condiție prealabilă a reformării societății. Ceea ce, după aproximativ un deceniu de tranziție postcomunistă, a adus elitele intelectuale și politice în contradicție cu noile elite economice ale economiei de piață. Căci pe măsură ce economia de piață
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
experimentează conștiința umană într-un cadru ambiguu în care viața mediază prezența și activitatea divină. Misticii creștini descriu mai multe căi de întoarcere a sufletului către Dumnezeu. Dintre acestea amintim integrarea graduală a ego-ului printr-un program de rugăciuni și ascetism, revelația transcendentă a Domnului sufletului în contact extatic cu suspendarea realității sau influența percepției divinului într-un contact direct cu sufletul uman304. Practica meditației și rugăciunii contemplative care conduce la extaz este tipică misticismului 305. Procesul de introversie în care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Lumea libertății s-a bazat pe transferuri, furt și dezordine, pe hazard moral, adică o stare de anomie morală în care fenomenele de nedreptate și injustiție domină societatea. În context reafirmarea valorilor de bază ale capitalismului și lumii libere, ca ascetismul, economisirea, respectul față de muncă nu mai sunt credibile și cu greu mai pot fi impuse. Jörg Guido Hülsmann, în opera sa "Băncile nu pot crea monedă"1068, arată: "Aceasta (moneda din hârtie n.n.) poate fi produsă în cantități nelimitate cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
prin Ortodoxie rolul lui Israel 7. Viața interioară a creștinismului ortodox nu se condiționează prin simplele lui conexiuni sociale, ci ființează prin el însuși, în absolută independență față de puterile lumești. Întrucât am stabilit că idealul vieții religioase în Răsărit este ascetismul, de aici decurg câteva consecințe importante: ca o corporație organizată, asceții nu au un rost public în viața socială răsăriteană pentru simplul motiv că stă în însăși natura ascetului să nu se poată organiza lumește. În Ortodoxie, Biserica nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]