344 matches
-
cădeau de altfel, când rochia care nu i se părea niciodată decentă.” (C. Petrescu, Procust, 332), dar poate antrena și mai mulți termeni, grupați sau nu prin coordonare copulativă: „... Privirea-i acum melancolică și visătoare, acum vie și tăioasă ca ascuțișul unui brici, ar fi alcătuit un model viu pentru o pânză, unde clasicismul să-și dea mâna cu decadența, Michelangelo, cu Botticelli...” (C. Hogaș, 305), „A tras de ea, când dintr-o parte, când din alta, când de jos, când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ițari albi fac ziduri strângătoare în jurul vânatului. Prințesa Margareta Mușat întemeietoarea dinastiei mușatine, plecată-n șaua grea, zvâcnește înainte ca o nălucă albă. În ceasul bun lipsit de piază rea, urmată de curtenii în alai, apucă și întinde săgeata cu ascuțiș de andrea în arc, și în zbor sbârnâitor o lasă să se ducă. Se umple de zvon tot plaiul Carpatin, calul alb se avântă ca o rachetă. Viteaza amazoană cu sânge mușatin, o mândră bistrițeană prințesa Margareta comandă seniorii în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
activitatea de critic literar a lui M. se înscrie pe aceleași coordonate junimiste. A dus o campanie susținută împotriva galicismelor și a germanismelor din traduceri și din scrierile originale, condamnând, de pildă, drama Mort fără lumânare a lui I. C. Bacalbașa. Ascuțișul criticilor sale a fost deseori îndreptat contra a ceea ce numea și el „boala autorlâcului”, tendința de a scrie literatură cu orice preț. În această direcție, a urmărit să releve în mod constant originalitatea scriitorilor de care se ocupa. A fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
rază, radiație" (cf. gr. άκτίς,-ίνος s.f. "rază, strălucire, căldură): med. actinologie s.f. (cf. fr. actinologie; en. actinology); acu- "ac" (cf. lat. acu-, acus,-us s.f.): med. acupunctură (cf. fr. acupuncture); acumini-,,vârf acuminat" (cf. lat. acumen, -inis s.n. ,,vârf, ascuțiș); aero/ aeri- (cf. gr. aer, aeros, άήρ, άέρος): med. ro. aerofagie (cf. fr. aérophagie, s.f./ en. aerophagia); afazio, - afazie "tulburare de vorbire, disfazie, "lipsa vorbirii, tulburare de limbaj" (cf. gr. άφασία, -ας "muțenie"): med. ro. afazie (cf. fr. aphasie; en
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
plăcut să studieze arheologia și filosofia. Face filologie și, în orele monotone de istoria limbii literare, unde se vorbește despre cuvântul „vergură”, improvizează versuri și compune „palindromuri”. Este un răsfăț alexandrin de tânăr poet care, vorba lui Ion Barbu, încearcă ascuțișul custurii și dexteritatea versului. Apare în viața sentimentală a tânărului, însurat, o colegă, Doina Ciurea, venită de la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. Începe o idilă care se termină cu un divorț și cu o nouă căsătorie. S. debutează în „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
patriotism, înțelepciune, demnitate, voință, curaj, geniu, strategie), gândește și acționează pentru cauza creștinătății. După victoria de la Vaslui, trimite scrisori tuturor crailor și domnilor, precizând: "i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei", convins că Moldova "această poartă a creștinătății" trebuie apărată. Era iubit de mulțime, așteptat cu emoție, adorat între realitate, mit și legendă, privit în manieră hiperbolică: " Deși scund la statură, cei dinaintea sa, opriți la zece pași, păreau că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
schimbat doar ambianța naturală cu una artificial-urbană, unde stihialul face loc dezlănțuirilor nu mai puțin violente de energii ale orașului tentacular. „În avioane - se scrie În articolul citat, 1924 - călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează În mîini. Și ascuțișul senzației nu se mai oprește sterp pe retină, ci sparge dum-dum fecund pe meninge. E triumful cerebralității music-hallului acrobatismului elegant pînă la gazometru. Viața carburator Încins cade peste capul vînzătorului de castane. Și cuvintele cu intestinele desfăcute aleargă prin forburg
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cetăți, de noi”. Cum se vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați Între ei, transmițînd În egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator Încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ultim, ce pune sub un tremurător semn de Întrebare pînă și cele mai Înalte certitudini. Balansînd Între extreme și excese, el se știe mereu vulnerabil, retorica sa disimulează cele mai adeseori o sensibilitate rănită sau fără apărare. El nu are ascuțișul ironiei reci a unui Stephan Roll, decizia și fermitatea violențelor de limbaj ale lui Geo Bogza chiar atunci cînd vorbește despre „exasperarea creatoare”, și nici degajarea jucăușă, dublată de calmul de spectator al lui Sașa Pană. Există În manifestele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de demult, odată cu apariția așezărilor umane în neolitic. Ca într-o piesă de teatru antică, Dunărea și-a jucat rolul purtând o mască cu două fețe16. Această dualitate își are originea în frageda pruncie a fluviului. Cu pieptul tăiat de ascuțișul stâncilor în defileul de la Cazane, Dunărea s-a comportat întotdeauna ca două fluvii diferite: unul central european (panonic) și altul sud est european (balcanic). Chipul însingurării noastre nu a fost decât imaginea reflectată în oglindă a acestor realități geografice. Direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Univers. Divinități înfricoșătoare (uraniene, acvatice și telurice) au detronat-o pe Zeița Mamă a Lumii, punând stăpânire pe întreaga lume. Doar Prometeus a fost singurul care a avut milă de suferința omului, plătind scump pentru curajul său. c. Sub ascuțișul metalelor Odată cu trecerea de la tehnica șlefuirii pietrei la cea a prelucrării metalelor s-a creat un univers socio politic și economic complex. În epoca bronzului, și-au făcut apariția orașele stat îndeletnicite cu neguțătoria. Aventurându-se pe uscat, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
coliziune, războiul avea să tulbure mintea și sufletul ființei umane. Perfecționarea prelucrării metalului în epoca fierului a făcut nu doar ca agricultura să performeze, ci și războiul să devină mai ucigător. Plugul se înfigea mai adânc în brazdă, dar, sub ascuțișul armelor, aveau să se prăbușească neîncetat regate și imperii ce păreau eterne. Totul s-a petrecut odată cu cea de a doua etapă a migrației indo europene din nordul teritoriilor ponto caspice. Erau în căutare de pășuni pentru turmele și cirezile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
propriilor ținuturi. În interiorul spațiului românesc, relieful a ridicat multiple bariere naturale. Cădeau la fiecare pas în fața străinului care se încumeta să treacă prin teritoriile noastre. Bătătorind drumurile întortocheate de pe aceste meleaguri, călătorului îi era încercată răbdarea atunci când privirea îi înfrunta ascuțișul unghiului de la curbura munților. Pătrunzând dinspre est, contorsionarea Carpaților avea să-l înșele vizual, făcându-l să creadă că a ajuns în tărâmuri fără margini. Apropiindu-se de Carpați și ajuns la curbura lor, punct obligatoriu de trecere pentru rutele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri încerca să scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din leșurile lor. Nu mai avuse de ales și, cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă de spahii disperați. Hăituiți ca niște lighioane înspăimântate se aruncau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Se gândeau că acești nepricopsiți nu-i puteau ajunge nici măcar cu jalba în proțap. Prin iatacuri, strângeau în brațe ibovnice focoase. Credeau că, pedepsindu-l crunt, vor putea să potolească mânia țăranului nedreptățit. Și că vor toci coasa țărănimii, sub ascuțișul căreia se temeau că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de tăișul vârfurilor. Moartea mesagerului însemna că Zalmoxis primise rugămințile dacilor. Și nimic nu putea fi mai onorabil decât acest sacrificiu de sine. Căci rămânerea în viață
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ne îndepărtam de acest drum sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările și potecile noastre. Ne îndemnau să ne părăsim adăpostul cu glasuri mieroase care ne îmbiau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pentru a aduna cele trebuincioase traiului sărăcăcios din colibele noastre. Strângeam fără a șovăi din preaplinul dărniciei codrilor cu care ne înfrățisem. Brațele ni se umpleau de vreascuri, iar coșurile ni se încărcau de hribi și felurite poame 138. Sub ascuțișul bărdițelor și topoarelor, mânuite de vajnici pădurari, cădeau brazi bătrâni. Erau legați și trași cu huțanii spre joagăre pentru a-i preface în bușteni. Dălți și rindele îi așteptau prin șoproanele dulgherilor. Pe sub cetini, ne îndreptam spre case. Ne feream
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau militare cunosc În scurt timp neutralizarea agresiunii și riposta pe măsură. Omenirea a intrat În veacul biblic privind pe cel ce va ridica sabia. Liniștea și bunăstarea unui popor nu o mai aduce cotropirea, nu mai este asigurată de ascuțișul sabiei iar europenismul modern descurajează orice agresiune pe continent. S-a impus convingerea că relațiile dintre popoare, valorile umane și aspirațiile naționale, grația divină, cultura, limba maternă, istoria neamului, vor umaniza popoarele, altădată Învrăjbite. Desigur trecutul a lăsat multe răni
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
creatură se dovedește a nu fi deloc "scurtă și puțină la voroavă", ci, dimpotrivă, nu doar pricepută, ci chiar cu un verb tăios, care provoacă mari dureri de cap celor puternici. Sunetele acute ale vocii sale se conjugă perfect cu ascuțișul opiniilor incomode pe care le proliferează. Liliacul este disidentul prin excelență, revoltatul care își păstrează demnitatea cu orice preț. El nu este altfel doar prin alcătuirea sa, ci și grație conduitei corecte pe care o adoptă: se pune, cu orice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
l-a dat, Guvernul. Pentru ce? Pentru ca acest drept să fie îndreptat împotriva dușmanului de clasă. Este un drept care cere multă gândire, adâncire. Este un drept pe care trebuie să știi să-l mânui cu multă abilitate. Este ca un ascuțiș, cu acest drept jucăm ca pe un vârf de ascuțiș ș...ț. Însă atunci când am judecat bine o situație, atunci ni se cere să mai avem și altă calitate, hotărâre în execuție, fără șovăială. Lovituri crâncene împotriva dușmanului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fie îndreptat împotriva dușmanului de clasă. Este un drept care cere multă gândire, adâncire. Este un drept pe care trebuie să știi să-l mânui cu multă abilitate. Este ca un ascuțiș, cu acest drept jucăm ca pe un vârf de ascuțiș ș...ț. Însă atunci când am judecat bine o situație, atunci ni se cere să mai avem și altă calitate, hotărâre în execuție, fără șovăială. Lovituri crâncene împotriva dușmanului pe care l-am precizat bine, fără milă, și să-l lovim
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
că nu știu ce călătoresc, credeam că merge prin Cluj-Napoca, ia biletul, dar să schimbi la Dej pentru acolo! zîmbetul larg, în urmă să te întreții cu bătrînul solicitant! Cuciulat cum s-a stat odată în nație sub străini, în mal aciuat ascuțișul de turlă al bisericuței de lemn, stil omologat în puntea Apuseni Maramureș, Turism cu manualul de etnografie, Ion Vlăduțiu, părelnice locurile, din priviri nu le ajungi vreodată, curg aceleași averi pe denumirile de sate, Răstoci estul județului Sălaj, troiță, Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de aer doi cosași, bicicletele culcate la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic prin determinare, spunerea la rînd, troița ideogramă bisericii-șase-turle-ștei-în-luncă-Deda-Bistra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Oscar Walter Cisek, care glosează pe marginea evenimentelor din domeniul artelor plastice. Treptat, rolul lui Petru Comarnescu devine tot mai mare; va face public, de altfel, în februarie 1928, că e responsabil al paginii. Lui i se datorează texte cu ascuțiș critic privitoare la Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu, la activitatea lui Camil Petrescu sau la direcția revistelor „Gândirea” și „Viața românească”. Poate tot el dă glas „decepției” în fața volumului Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi, dacă pseudonimul Caron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]