229 matches
-
care uneltește din umbră (Keszeg din Brazdă peste haturi de Horvath Istvan) și la cel camuflat ca mijlocaș și având și carnet de partid în buzunar (Ghioceoaia din Desfășurarea de Marin Preda). Un deosebit succes îl reprezintă caracterizarea plină de ascuțime a personajelor negative în piesa Oameni de azi de Lucia Demetrius. Poeziile închinate luptei pentru pace, mai ales unele ca acelea ale lui Eugen Frunză, care folosesc în mare măsură satira, au marele merit de a fi contribuit la mobilizarea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
publicitate pentru reveriile intime, rupte de viață ale câtorva poeți în căutare de originalitate cu orice preț, convinși că, cu cât te depărtezi de pământ, cu atât faci artă mai bună. Plenara consacrată poeziei în februarie 1951 a criticat cu ascuțime această poezie. Și iată că astfel de lucrări „intime” mai reapar în Almanahul literar (...). Așa s-a întâmplat în Almanahul literar și în trecut cu câte o carte, așa s-a întâmplat mai recent, cu volumul Stelele păcii de Mihu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lat fosta Iugoslavie au avut în mare parte un obiectiv asemănător. Dar cu o rezervă majoră: textele lor, cu un statut efemer, cu adaptarea la constrângerile redacționale, se străduiau în același timp să constate, să consemneze și să furnizeze o ascuțime a subiectului capabilă să lumineze opinia, ba chiar să incite comunitatea internațională la acțiune”. (Palmer, 2003, p. 29) (4) În cartea sa dedicată reportajului, Jean-Dominique Boucher (1995) insistă pe importanța capitală a alternanțelor, ele regizând tot montajul textului. Alternanța planurilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Alphonse Daudet (Tartarin în Alpi, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, 1956), Branislav Nușici (Anii de școală, 1957). Ca publicist, B. are un condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând până-și tocise ascuțimea simțurilor, și-l distrusese prin lene, indolență, snobism, prin mândrie și prejudecată, prin dacă și cu parcă. Da’ ce era asta? Un index de cărți vechi? Care era de fapt talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
interogatorii pe zi. Destul de lungi. Eram terminat. Am fost reținut pentru douăzeci și trei de zile. M-au eliberat și m-am întors la Sapporo. Aveam probleme cu nervii și am stat internat o lună în spital. Respiram greu și ascuțimea simțurilor se diminua. Îmi era teamă că nu o să mai pot respira. Am făcut multe analize și s-a ajuns la concluzia ca toate pornesc de la minte. - Ce credeți că s-ar fi întâmplat dacă Murai v-ar fi ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dădea anumite porunci. atunci când conducătorul burgund se întoarse din nou către el, înțelese că trebuia să încheie micul său dialog cu episcopul. îl salută pe acesta din urmă, însă el îi reținu brațul cu o mână nervoasă. Fixându-l cu ascuțimea privirii sale de culoarea cerului, îi spuse pe un ton neliniștit: — Ravena trebuie să ne vină în ajutor, Legatule; dacă burgunzii se vor preda lui Atila, viețile a mii de creștini vor fi în primejdie. Sebastianus îl asigură: — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfânt, din iubire pentru copiii noștri! Din dragoste pentru Isus Cristos! Alte femei căzură în genunchi, alte glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul mulțimii, trecând cu privirea, a cărei ascuțime nu-i slăbise cu vârsta, peste chipurile celor care îl înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia veneau Simplicius și toți ceilalți călugări. La trecerea abatelui, oamenii îngenuncheau, atingându-i cu degetele hainele, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un aparat de produs plăceri sexuale, bărbaților...!! Dacă am venit În Capitală, am venit cu gândurile cele mai curate, cu dorința de-a munci, de-a trăi cu demnitate...!!” Tony Pavone, nu scoase o vorbă. Aprecie la adevărata ei valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Caucazului. Am cunoscut și în țara mea armeni, i-am răspuns eu. Unii se află așezați în Moldova din vremuri vechi. Am dintre aceștia câțiva prietini ai căror strămoși făceau afaceri prin Cetatea-Albă și Cafa încă din veacul al paisprezecelea. Ascuțimea judecății și sensibilității lor vine dintr-un afund al timpului care merge până la asirieni. Mă bucur de cunoștința domniei tale. Mă simt rușinat, mi-a replicat omul meu, și mă grăbesc să lepăd într-un fund de sipet miniaturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Îi plăcea să mânânce îmbielșugat și se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovărășia unor prietini. Mult mai mult se bucură de dragostea maicii sale Baiazid, al treilea fecior, care avea în priviri ascuțimea ei și în înfățișare liniile divine ale frumuseții. Gingir, copilul șubred, se prăpădise din voința prea înaltă a lui Allah. Deci, urmând legii, Selim avea dreptul tronului. Totuși împăratul bănuia că Roxelana va pune înainte dragostea ei pentru Baiazid. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu moartea, simțind o nouă arsură, de data aceasta În partea dreaptă a pieptului. - Oastea Moldovei, se auzi vocea calmă a lui Ogodai. O cifră. O nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de material ar putea exista lumi întregi, universuri de semnificații. Și ce este acel model? Modelul. Pare o pădure. Ori o trupă de fete dansând. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ți un fir. Ale mele sînt extrem de tenace. Mi-am smuls un fir de păr și George a Întins mîna după el. Îl ținu În mîna stîngă privindu-l atent, apoi dădu brusc cu briciul și-l tăie În două. — Ascuțimea acestei lame, spuse. Privind În continuare micul fir care-i mai rămĂsese-n mînĂ, Își Întoarse briciul În palmă și dădu brusc cu el În direcția opusă. Lama tăie firul, aproape de degetele sale. — Simplitatea acțiunii. Două calități admirabile. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a așezat lîngă mine. A mai luat o gură. Nu mai rămĂsese nimic În sticlă. O privi și-o băgĂ la loc În buzunar. — Briciul, te rog. I-l dădui și el și-l așeză În palma stîngă. — Ai observat - ascuțimea lamei și simplitatea acțiunii. Și acum, o chestie și mai grozavă decît astea - siguranță-n folosire. A luat briciul cu mîna dreaptă, l-a Întors ușor și lama s-a deschis și apoi a căzut cu muchia sprijinită pe Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mai nesigure decât cele de dinapoi. Sigur, am orbit și nu mai văd expresia concentrică a luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
a suferinței. Tocmai acest adevăr recunoscut de semenii săi îl respinge fericitul sau suferindul. Ambii nu observă propriu-zis propria experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fizice sau de profunda tulburare ce poate zgudui transparențele sufletului. Ea cunoaște o stare intermediară între acești doi poli de suferință, o stare care preia esența ambelor extreme și o rafinează metafizic, o preschimbă prin simbioză și diluare reducându-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și cade. Dar această cădere a sa, această prăbușire trepidantă prin duritatea survenirii ei nu este doar o pierdere de echilibru corporal în favoarea imperativelor gravitației. Ea reprezintă alunecarea spasmodică a trupului și spiritului deopotrivă în acea suferință fără chip și ascuțime, în acea durere stinsă și pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de aspra damnare a orbirii. Suferința orbului se dovedește, așadar, unul dintre cele mai relevante exemple pentru dimensiunea suferințelor așezate între trup și spirit ca o sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de ascuțimea unei dureri propriu-zis corporale dar suportă integral tortura determinată printr-o deficiență fundamentală ce perturbă decisiv echilibrul și integritatea funcționalității trupești. În parcursul vieții noastre profane, fiecare dintre noi este constrâns să înfrunte adesea, de prea multe ori, într-un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pleacă această inter-relaționare este modul de percepere al lumii de către suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind că văzutele atârnă de cele nevăzute, că inefabilul, diafanul, suavitatea și imponderabilul determină volumele, substanța și greutatea, că, vorba Chinezului, „forma vasului de pinde de golul din el“ și că, deci, ascuțimea simțurilor rotunjește armonia gândirii și cumințenia făpturii. Pe urmă - le-am mai spus frumoșilor mei (acneici) adolescenți cărora le etalam virtuțile bătrânului „gnothi se avton“ -, după incursiunea autoscopică în ADN, musai să vă întrebați care dintre simțuri vă guvernează. Uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cireșele paterne”); momente postcomuniste, în care veteranul Alexandru Mânăstireanu este omagiat în solemne reuniuni oficiale și se străduiește să restituie onest un trecut, altfel în mare pericol de ocultare. Dar domnul Profesor nu trăiește în trecut: observă cu pătrundere și ascuțime a privirii și a judecății prezentul social și politic, personaje și întâmplări ale noului mileniu, de aici și din lumea largă; semnalează apăsat și sancționează evenimente neonorante din istoria recentă a României, a Europei și a lumii, opunând micimea unor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și activă placa video. Așteptă ca imaginea figurii ascuțite a celuilalt să se clarifice, după care spuse: - Ascultă, Janasen, vreau să vorbesc cu Yorke. - Am primit instrucțiunile de la domnul Yorke. Janasen rămânea imperturbabil. Figura lui părea ciudat de netedă în ciuda ascuțimii. - Dă-mi-l pe Yorke, zise Gosseyn. Janasen nu luă în seamă întreruperea. - S-a hotărât, continuă el, ca, datorită situației tulburi de pe Venus... - Lasă linia! zise Gosseyn cu glas amenințător. Voi vorbi numai cu Yorke, cu nimeni altcineva. - ... datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]