306 matches
-
Soare Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară soarele peste tine dormind. în timp de un an să nu apună soarele pe hainele copilului, că apoi capătă spaimă. Hainele copilului nu se lasă în ogradă după ce a asfințit soarele, ca să nu vîre zînele boale în ele. Să nu mături dumineca dimineață în fața soarelui, că colbăiești fața sfîntului soare. Cînd se uită copilul drept în soare, va fi prea iubitor. Cine se uită cu ochii în soare va duce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de aer. Cînd plouă în Vinerea Mare. Cînd luna se arată roșie împrejur. Cînd sînt mulți gîndaci. Semne de vreme bună Dacă cîntă grierușii noaptea. Cînd ies mulți lilieci. Dacă după ploaie norii se lasă în jos, de parcă ating dealurile. Cînd asfințește soarele în senin. Dacă își spală mîța fața și se uită prin fereastră. Cînd se uită mîța la ușă. Cînd soarele n-a asfințit încă peste tot și a căzut rouă groasă. Dacă umblă găinile pe cînd plouă, se zice
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd ies mulți lilieci. Dacă după ploaie norii se lasă în jos, de parcă ating dealurile. Cînd asfințește soarele în senin. Dacă își spală mîța fața și se uită prin fereastră. Cînd se uită mîța la ușă. Cînd soarele n-a asfințit încă peste tot și a căzut rouă groasă. Dacă umblă găinile pe cînd plouă, se zice că [vremea] se va răzbuna. Cînd apele curgătoare huiesc plăcut și lin. Cînd răsare soarele frumos. Se crede că dacă se trec toate bucatele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se scoate pitrinjelul toamna și are rădăcină lungă, iarna va fi lungă. Cînd înflorește vara strigoaia*, iarna va fi călduroasă. Cînd sînt șoareci mulți, are să fie iarnă grea. Se crede că dacă iarna-i geroasă vara va fi călduroasă. Cînd asfințește soarele, se vede un sor*; dacă acest sor se află în stînga soarelui, atunci are să fie frig; iar dacă-i în dreapta, atunci are să fie cald. Dacă va tuna primăvara pe cînd încă este omăt, apoi se crede că peste vară
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de un altul, Vlad Țepeș (1931). După război colaborează sporadic la „Sburătorul”, „Răsăritul”, „Dreptatea” (Chișinău), „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta ilustrată”, „Vremea”, „Familia”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. De sub tipar îi vor ieși romanele Drăceasca schimbare de piele (1927), Asfințit de oameni (1932) și O jumătate de om (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români), volumul de nuvele Porunca toamnei (1942) și piesa Ioana (1943), reprezentată întâi la Teatrul Național din București, în 1942. Începând de prin 1908, în colecția „Biblioteca pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Drăceasca schimbare de piele atacă un subiect psihologic - o radicală metamorfoză comportamentală - ce depășește puterile autorului, relevând pe alocuri și un limbaj inadecvat, în schimb celelalte două romane, mizând mai mult pe latura socială, izbutesc să atingă un nivel onorabil. Asfințit de oameni constituie de fapt o versiune nouă a lui Vanghele Zioni Cațaonul, din care s-a eliminat atât șarjarea eroului principal, inițial un soi de apaș levantin, cât și a boierimii botoșănene intrate în declin (o variantă a titlului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Doamna Oltea, mama lui Ștefan, București, 1906; Iluzii, București, 1908; Cumpăna, București, 1912; Satana, București, [1912]; În zări de foc, București, 1915; Valea Albă, București, 1919; Drumul sângelui, București, [1919]; Drăceasca schimbare de piele, București, [1927]; Vlad Țepeș, București, 1931; Asfințit de oameni, București, [1932]; O jumătate de om, București, [1937]; Porunca toamnei, București, [1942]; Ioana, București, [1943]. Traduceri: Fr. Coppée, Greva făurarilor, București, f.a., Iacobiții, București, f.a., Părăsita, București, f.a., Trecătorul, București, f.a.; J. Swift, Pățaniile lui Gulliver, București, 1902
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
t. XXXI, 1908-1909; Rebreanu, Opere, XII, 65-67; Vasile Savel, Contimporanii, Arad, 1920, 63-72; Perpessicius, Opere, II, 327-329, V, 330-334, XII, 519-529; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 108-109; Constantinescu, Scrieri, II, 392-394; Călinescu, Cronici, I, 73-78; Mihail Sebastian, Ludovic Dauș, „Asfințit de oameni”, „România literară”, 1932, 30, 33; Octav Șuluțiu, Ludovic Dauș, „O jumătate de om”, F, 1937, 6-7; Predescu, Encicl., 257-258; Călinescu, Ist. lit. (1982), 919-920; Crohmălniceanu, Literatura, I, 368; Brădățeanu, Istoria, II, 91-92; Ion Simuț, Ludovic Dauș, F, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Avraam. El comportă tăierea în bucăți a unei juninci, a unei capre și a unui berbec, rit care are analogii în altă parte (de pildă, la hittiți; cf. § 43). Dar elementul decisiv îl constituie o teofanie nocturnă: "Iar după ce a asfințit soarele f. J iată un fum ca dintr-un cuptor și pară de foc au trecut printre bucățile acelea" de animale jertfite (15: 17). "în ziua aceea", Dumnezeu "a încheiat legământ cu Avraam" (15: 18). Nu este vorba de un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmițători de mesaje pozitive pentru urmași, au avut înalte chemări, exemple de dăruit, soli ai omeniei și sacrificiului, demnității, bunătății, ca singură hrană a rodniciei deosebitei virtuți, de stăpânire de sine. Aceste adâncuri sufletești din noi toți să nu mai asfințească niciodată, acum și pentru toate generațiile viitoare, mai ales acum când la orizont apar zorile construcției unui nou spital modern, aici, la Siret. Cu aceste câteva rânduri îmi iau permisiunea să închei modestul meu cuvânt cu chemarea pentru noi toți
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte în arșița soarelui făcând insolații, dormind uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună dispoziție și emanau un miros plăcut. Nicky avea o voință impresionantă de a trece cu ușurință peste anumite impedimente, manevrând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile în buzunar sau uitându-se la soare de când răsare și până când asfințește. În aceste condiții de criză, precare, încerca să își păstreze echilibrul afacerilor. Nicky se stabili definitiv cu domiciliu în capitală, după divorțul de Carmen. Trebuia să parcurgă peste patru sute de kilometri pentru a ajunge la Victoria. Stabilise de comun acord
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu brio tuturor dificultăților. În zâmbet de amurg asfințise tot trecutul ei care o urmărise ca un vis plin de tristețe. Era ca o lumină tainică pe care o descoperi atunci când nici nu mai speri. O clipă de bucurie poate șterge mulți ani de suferință din sufletele noastre, și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Asta nu ția spus-o dumnealui? Amintindu-și de discuția glumeață cu bunică-su, Mihăiță se gândește că poate vor mai scăpa de greutăți și atunci va putea să urmeze și clasa a șaptea . Seara de iunie începuse după ce soarele asfințise, treburile prin ocol și ogradă se isprăviseră iar Maria, după ce strecurase laptele turnându-l în oalele special pregătite, spuse: − Emilia, Mihăiță, unul din voi sau amândoi dacă vreți, mergeți la bunicii „de dila deal” să le duceți oala asta cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă, spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum, ca să nu ne prindă noaptea . Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța în chirie, cu marfă, la Vaslui. Săndel pândește de după colțul casei cum trebăluiesc maică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că mamei sale și Maricicăi le place să-l vadă răsfoind teancul de reviste aduse de nenea Mihai de la Constanța, și-a făcut planul cum să le îmbuneze prin această manevră și se apucă în casă de frunzărit revistele. Soarele asfințise de-a binelea; Maricica mulgea vacile, mama pregătea masa de seară și în curând se întoarseră cei de la câmp. După ce-și rezemară sapele de gard s-au așezat pe prispă iar Gheorghiță se gândi că ar putea să cânte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acasă au fost primiți cu urale de bun venit, s-au îmbrățișat cu căldură și totul a căpătat un aer de sărbătoare care i-a emoționat îndeosebi pe cei mici, încât mai-mai nu-și mai țineau minte numele. înainte de a asfinți soarele, a urmat masa de seară, mai îmbelșugată ca de obicei, la care șiau arătat îndemânarea cele două fete, Maricica și Lențâca, supravegheate și îndrumate de stăpâna casei. îmbrăcate curat și îngrijit, se mișcau ca două furnicuțe în jurul mesei, împărțind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Gogolea la lovitura lui (în care se amestecă și resentiment personal). Zice Ștefan V., după bătălie, ascultând pomelnicul morților Moldovei: Când răsare soarele avem să ne aducem aminte de ei, și am să-i jelim de asemeni când soarele asfințește; și când ne vom trezi la bătaia miezului nopții, avem să-i simțim în jurul nostru și ne vom afla nemângâiați de pieirea lor." Amfilohie Șendrea dă sfaturi lui Ionuț pentru expediția dela Brăila, arătând ceeace nu trebuie să se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc flăcăii, cu mare spectacol de clopot, buhai, dobe, fluier și căpitenia urătorilor rostește orația consacrată recoltei grâului. Odată cu urătorii umblă "nunta", ursul, capra, căluțul, Vicleimul, stelele cu luceafăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un ange T'apporte de la laine blonde Pour tricoter des bas à Dieu /Maurice Carème/ poète belge. 14, avenue Nellie (A sa mère, morte il y a trois jours) Melba-Bruxelles Voltaire, raportând o vorbă a unui baron: "Soarele răsare și asfințește, pe urmă se duce iar la răsărit pentru ziua următoare. Nu se vede cum se duce, pentru că e noapte." Numai Haldeenii, în vechime, puneau soarele în centrul universului și planetele în jur. Învățații lor au fost precursorii lui Kopernik, Galileu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]