1,877 matches
-
nevrând să Îl trezească, ori parcă vrând să păstreze clipa asta de intimitate fără sfârșit. A Închis ochii și a Început să cânte, imperfect, poticnindu-se, refrenul Concertului de Aranjuez, fără să-i pese de notele false, de realitate, de asfințit. Apoi vocea i s-a auzit limpede, aproape, tandră, Însoțind acordurile chitarei, de parcă ar fi vrut să Îi ocrotească somnul, tânără fată cântând lângă mort, pentru ca mortul să se trezească fericit. Iar el a deschis ochii timid, i-a Închis
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
eu cu voce stinsă. Mama a oftat adânc și s-a prăbușit în scaun. — Asta-i! Sunt sigură... își caută ouăle. Biata de ea! Mama era tare mâhnită. Am chicotit nervos. Nu mă simțeam capabilă de altceva. Razele soarelui la asfințit, care se opriseră pe fața mamei, făceau ca ochii ei să pară aproape albaștri. Chipul, pe care se descifra o ușoară iritare, era atât de frumos, încât îmi venea să mă reped la mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
faima unui trecut nobiliar, poate ajunge să ilustreze o noțiune evidentă de frumusețe, atât de evidentă încât își pierde, la rândul ei, individualitatea. Pasajul matein - din Remember - care trasează, punctat, raționamentul e arhicunoscut: "Acum, fie că trebuiseră veacuri ca, la asfințitul ei, o înaltă rasă să înflorească așa de strălucit, într-un semeț avânt al sângelui albastru spre tipul ideal, fie că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da." Remarca formidabilă vine abia acum
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
veterani mă informă că Romilde era și ea pe un bastion în rol de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit kagan-ul se opri chiar sub ea și într-o foarte bună limbă greacă îi strigă: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm de vorbă, căci s-ar putea ca acest oraș să fie cruțat. Doar eu și
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă atîrnă de buza lui. "Și mai departe?" Pînă în ultimele spuzeli ale
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
săi din tinerețe încearcă elucidarea asasinatului. Nu, nu avem de-a face cu o relatare concisa a sfârșitului lui Ioan Petru Culianu. Exclus. E vorba doar de istoria unor personaje din românul lui Liviu Cangeopol, Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit. Profesorul asasinat se numește Armând Stoler și, absolut întâmplător, a scris o carte numită Gnozele dualiste în Occident. Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) și colaborează la publicații precum Contrapunct, Vatra sau New York Magazine. Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit, poate fi citit și în cheie biografica, existând personaje care împrumuta detalii din istoria personală a autorului (incluzând aici și un portret al Iașiului "de altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numește un agent suedez care are în
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne mai conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
matale, primul și singurul secu ...știi mata’, cu care și pentru care Închin În loc să-l omor imediat, indiferent de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar adevărului cosmic. Așa trec mileniile, anotimpurile și marile iubiri, adevărate motoare ale lumii. (va urma)
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul să-l bată. Iaca și soarele a scăpătat spre asfințit. Dacă ne mai încurcăm prin urzici, cum se spune, horhăim din șanț în șanț toată noaptea. Nu te gândi la asta, că te duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Am priceput și mă bucur să aud aceste vorbe de la matale, moș Dumitre, și de la moș Pâcu. Atunci, mâine seară te așteptăm la încărcat. Pe urmă...la drum, băiete! a încheiat moș Dumitru, privind la cei din jurul mesei. Pe când purpura asfințitului se stingea încet încet, cărăușii erau gata de plecare. Hlibocene! Până îi cunoaște bine drumul, carul tău va merge în coada convoiului. Pe urmă...vedem noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte va fi un ger strașnic - a prorocit Vasile Hliboceanu, privind purpura asfințitului... Cam ai dreptate, Hlibocene. Dacă astăzi o fost ger, apoi mâine îți îngheață și răsuflarea - l-a aprobat Pâcu. Costache crâșmarul robotea prin curte. Când a auzit zvon de glasuri cunoscute, a ridicat capul, uitând de oboseală...Că de la ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
In noaptea asta, vrem-nu vrem, trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta numai dacă nu vine vreo sminteală din partea vremii - s-a îndoit Ion Cotman. Măi oameni buni, bucurați-vă, așa cum mă bucur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Că Pâcu își pusese în gând să-l „înmoaie” pe Cocoșitu se vedea și astăzi, când îi ședea în coastă oriunde se ducea... Inserarea abia își mai putea ține în hățuri puzderia de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al meu o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu poate decât să te laude pentru apariția floricelelor mov înșirate vertical, pentru izvorul de arome fantastice. experiment am deschis aparatul de așteptat, l am reglat din butoanele mici, cât și din cele mari am dat cu puțină culoare, de asfințit de santorini de jad chinezesc am pus la incubat peste noapte am întins preparatele mele pe masa de faianță a sufletului tău am deschis ochii, am reglat macroviza și apoi, precis, microviza am văzut că în sufletul tău sunt prezenți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în ziua celor 43 de asfințituri? MICUL PRINȚ: Eram singur... (începe să scadă lumina) Ascultă, e adevărat, nu-i așa, că oile mănâncă copăcei? OMUL: Da, e adevărat. MICUL PRINȚ: Aha! Îmi pare bine! Atunci înseamnă că mănâncă și baobabi. OMUL: Cum să mănânce baobabi? Baobabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista și așa un asfințit parcă n-am apucat. Prea îi ca în Rai și tare mă tem că nu-i a bună... Abia mâine începe toamna, după calendar, dar vremea se arată ca în miezul ei. Da’ ce știm noi păcătoșii ce vrea să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]