156 matches
-
obturatoare C1 = manometru de contact al simulatorului fixat la 0,65 bari și la 0,49 bari C2 = manometru de contact ce urmează a fi cuplat la dispozitivul de comandă a frânei, care urmează să funcționeze la 75% din presiunea asimptotică a dispozitivului de frânare CF CF = dispozitiv de acționare a frânei L = conducta de la orificiul O pâna la și incluzând capul său de cuplaj TC, având un diametru interior de 385± 5cm3 la o presiune de 6,5 bari M
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
niciodată pe deplin realizat. Din punct de vedere temporal, evoluția tendențială nu este certă și univocă, dar probabilistică. Având în vedere lipsa sau insuficiența resurselor de modernizare interne (ideologice, economice, administrative, financiare etc.), modernitatea tendențială este un tip de modernizare asimptotică, care nu reușește să ajungă la cerințele modernității, indiferent de cât de aproape pare să se apropie de modernitatea occidentală. În societățile cu o evoluție modernă tendențială, modernitatea evoluează lent și cu dificultate prin rețeaua complexă de structuri socio-instituționale ale
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
evaluare etc.) ascund realități mult diferite. O tot perfecționăm de la 1848 încoace, opintindu-ne din greu, reluînd periodic încercările, schimbînd, poate, modelele - dar cu același, mai mult decît îndoielnic, succes. Modernitatea e, pentru noi, o țintă himerică înspre care tindem asimptotic, ceea ce, orice elev de liceu știe, vrea să spună că ținta nu va fi atinsă. Are, probabil, dreptate dl Schifirneț. Exemple care să-i susțină teza sînt la îndemîna oricui și la toate nivelurile. Începînd de la cele vulgare pînă la
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
științifice. A murit la 17 octombrie 1963, la vârsta de 97 de ani. Unul dintre rezultatele care l-a făcut celebru pe Jacques Hadamard a fost demonstrația pe care a dat-o în 1896 teoremei numerelor prime, care descrie distribuția asimptotică a numerelor prime (teoremă demonstrată independent, în același an, și de ). De asemenea, el a definit conceptul de „problemă bine pusă” în domeniul ecuațiilor diferențiale. Numele său a fost dat „” utilizate în „transformata Hadamard” (o generalizare a transformatei Fourier) și
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
la viteze reduse. De exemplu, în relativitatea restrânsă, sunt valabile următoarele ecuații: Pentru γ ≈ 1 și γ ≈ 1 + / β, respectiv, acestea se reduc la formulele newtoniene echivalente: Ecuația factorului Lorentz poate fi și inversată pentru a da: Aceasta are forma asimptotică: Primii doi termeni sunt uneori folosiți pentru a calcula rapid viteze pentru valori mari ale lui γ. Aproximarea β ≈ 1 - / γ are o eroare de maxim 1% pentru γ > 2, și 0.1% eroare pentru γ > 3.5. Dacă tanh
Factor Lorentz () [Corola-website/Science/310266_a_311595]
-
mult. Un exemplu specific de asimptote liniare se pot găsi în graficul funcției "f"("x") = 1/"x", în care se văd două asimptote: dreapta orizontală "y" = 0 și dreapta verticală "x" = 0. Există mai multe moduri de a interpreta comportamentul asimptotic. În particular, afirmația ""O funcție "f"("x") tinde asimptotic la o funcție "g"("x") când "x" → ∞"" are unul din următoarele înțelesuri distincte: O funcție poate avea mai multe asimptote, de un singur fel, sau de feluri diferite. O astfel de
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
găsi în graficul funcției "f"("x") = 1/"x", în care se văd două asimptote: dreapta orizontală "y" = 0 și dreapta verticală "x" = 0. Există mai multe moduri de a interpreta comportamentul asimptotic. În particular, afirmația ""O funcție "f"("x") tinde asimptotic la o funcție "g"("x") când "x" → ∞"" are unul din următoarele înțelesuri distincte: O funcție poate avea mai multe asimptote, de un singur fel, sau de feluri diferite. O astfel de funcție cu asimptote orizontală, verticală, și oblică este reprezentată
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
rezultat ca și formula originală în aritmetica exactă, dar introduce erori mai mici în aritmetica cu precizie finită. Următorul algoritm implementează procedeul Gram-Schmidt stabilizat. Vectorii v, ..., v sunt înlocuiți de vectori ortonormali care generează același subspațiu. Costul acestui algoritm este asimptotic 2"kn" operații în virgulă mobilă, unde "n" este dimensiunea vectorilor. Alți algoritmi de ortogonalizare folosesc transformările Householder sau rotațiile Givens. Algoritmii cu transformări Householder sunt mai stabili decât procedeul Gram-Schmidt stabilizat. Pe de altă oarte, procedeul Gram-Schmidt dă al
Procedeul Gram–Schmidt () [Corola-website/Science/309782_a_311111]
-
dispoziție probabil va trebui făcut să funcționeze mai lent pentru a economisi spațiu. O modalitate simplă de a afla dacă merită încercată optimizarea este următoarea: Fie formula 1 și formula 2 cerințele originale de te timp și spațiu (în general în Notație asimptotică) ale algoritmului. Fie formula 3 și formula 4 timpul și respectiv spațiul necesare pentru noul cod. Dacă formula 5, ar trebui îndeplinită operațiunea de optimizare. Oricum, a fost menționat anterior, s-ar putea să nu fie întotdeauna cazul, iar această metodă empirică poate
Eficiența algoritmilor () [Corola-website/Science/309410_a_310739]
-
pentru valori z diferite de întregi. Graficul funcției Bessel oscilează ca cel al funcției sinus sau cosinus, diferența fiind aceea că funcția Bessel descrește proporțional cu formula 3 spre infinit, precum și faptul că rădăcinile nu sunt în general periodice, cu excepția celor asimptotice pentru valori mari ale lui z. Pentru valori α diferite de întregi, funcțiile J(z) și J(z) sunt liniar independente, reprezentând cele două soluții ale ecuației diferențiale. Pe de altă parte, pentru α de ordin întreg, este valabilă următoarea
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
formulele: Ele satisfac ecuația diferențială: Acestă ecuație diferențială și soluția ei Riccati-Bessel apar în problema împrăștierii undelor elecromagnetice printr-o sferă, cunoscută ca împrăștierea Mie. Câteodata se folosesc și notațiile ψ, χ în loc de S, C. Funcțiile Bessel au următoarele forme asimptotice pentru valori α nenegative. Pentru valori mici ale argumentelor formula 46, obtinem: unde γ este constanta Euler-Mascheroni (0.5772...). Pentru argumente mari formula 49, acestea devin: De reținut că, pentru α=1/2 aceste formule sunt exacte (vezi funcțiile Bessel sferice de
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
ale argumentelor formula 46, obtinem: unde γ este constanta Euler-Mascheroni (0.5772...). Pentru argumente mari formula 49, acestea devin: De reținut că, pentru α=1/2 aceste formule sunt exacte (vezi funcțiile Bessel sferice de mai sus). În continuare se dau formele asimptotice și pentru alte tipuri de funcții Bessel. De exemplu, pentru valori formula 49, funcțiile Bessel modificate devin: în timp ce pentru argumente mici formula 46, ele devin: Pentru funcțiile Bessel de prima, a doua și a treia speță, avem următoarele dezvoltări asimptotice: în care
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
dau formele asimptotice și pentru alte tipuri de funcții Bessel. De exemplu, pentru valori formula 49, funcțiile Bessel modificate devin: în timp ce pentru argumente mici formula 46, ele devin: Pentru funcțiile Bessel de prima, a doua și a treia speță, avem următoarele dezvoltări asimptotice: în care: formula 66 și formula 67, iar: și Dacă ν este real nenegativ, iar z pozitiv, "restul" obținut după sumarea a n termeni din expresia P(ν,z), nu depășește termenul (n+1) în valoare absolută având același semn cu el
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezintă o importanță deosebită: Acestea sunt orto-deducțiile, operații definite ca succesiuni convergente de implicații ale implicațiilor fundamentale. Orto-deducția pozitivă sau identificatoare este ansamblul de implicații orientată "asimptotic" spre polul logic imposibil în care se actualizează infinit implicația pozitivă. Aceasta alcătuiește structura teoriei fizice clasice, a cauzalității acesteia și a experienței matematice corespondente. Orto-deducția negativă sau diversificatoare evidențiază actualizarea implicației negative și potențializarea celei pozitive, este operația inversă
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
fizic se face pe baza acestei dezvoltări în serie. Este implicită în această metodă iterativă presupunerea că termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate, și de fotoni cu vector de undă și polarizare bine determinate. În reprezentarea numerelor de ocupare, aceste stări sunt descrise ca rezultând din aplicarea de operatori
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
rezumat în expresia unde formula 123 este constanta structurii fine. Dyson a argumentat că raza de convergență a acestei serii este zero; totuși, valoarea mică a constantei de cuplaj materie-radiație permite calcule numerice foarte precise pe baza unei serii numerice doar asimptotic convergentă. Feynman a comentat că „nu există nicio diferență semnificativă între experiment și teorie” și a tras concluzia că electrodinamica cuantică este „piatra nestemată a fizicii” ("the jewel of physics"). Tehnica diagramatică introdusă de Feynman este atât de eficientă încât
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Kelvin au un punct de ramificație în "x" = 0. Pentru "n" întreg, Ber("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Berformula 7, în mod normal notat cu Berformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este unde formula 11, iar pentru formula 14 întreg, Beiformula 15 are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma. Cazul special Beiformula 7, în mod normal notat cu Beiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: iar dezvoltarea asimptotică este: unde formula 22, formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
formula 23 și formula 24 sunt definite ca cele pentru Berformula 8. Pentru "n" întreg, Ker("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Kerformula 7, în mod normal notat cu Kerformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 41, formula 42 și formula 43 sunt
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 32, iar Pentru "n" întreg, Kei("x") are dezvoltarea in serie: unde formula 27 este funcția Digamma. Cazul special Keiformula 7, în mod uzual notat cu Keiformula 8, are următoarea dezvoltare în serie: și dezvoltarea asimptotică: unde formula 41, formula 42 și formula 43 sunt cele definite pentru Kerformula 8.
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
convergență nu este zero, atunci seria definește o funcție analitică. O astfel de funcție și prelungirea ei analitică este numită funcție hipergeometrică. Se pot obține serii matematice interesante în cazul în care raza de convergență este 0, de exemplu dezvoltarea asimptotică a funcției gamma incomplete: care poate fi scrisă sub forma: formula 26. Totuși, folosirea termenului de "serie hipergeometrică" se restrânge în mod uzual la cazul în care seria definește o funcție analitică veritabilă. Seria hipergeometrică ordinară nu trebuie confundată cu seria
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
de energie a radiației termice la temperatură T: (legea Rayleigh-Jeans). Acest rezultat este confirmat de datele experimentale doar la frecvențe joase; creșterea cu pătratul frecvenței se atenuează la frecvențe intermediare, funcția formula 150 atinge un maxim, iar pentru formula 151 ea tinde asimptotic la zero. Extrapolată la frecvențe înalte, legea Rayleigh-Jeans ar conduce la "catastrofa ultravioletă": densitatea totală (integrată peste frecvențe) a energiei radiației termice ar rezulta divergentă. Țițeica a arătat că mecanica statistică clasică, bazată pe o distribuție continuă a energiei, este
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
1, calculăm acum entropia unui oscilator : Integrând de la U = 0 până la U: Pentru un ansamblu format din N oscilatori identici cu energia totală U obținem, folosind proprietatea de extensivitate a entropiei: Introducem numărul Cu aceasta: Pentru N mare, reamintim formula asimptotică a lui Stirling: atunci, până la termeni de ordinul (ln N)/N, Observația centrală este că , dacă P este intreg, atunci cantitatea R(P,N) este "numărul de moduri distincte în care P obiecte identice ("cuante") pot fi distribuite în N
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
supernove este un sistem binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]