290 matches
-
la clasa verbelor de percepție, Gisborne (2010: 151-193). 36 Vezi la C. Tenny (1994 [1992]: 2) formularea Ipotezei Interfeței Aspectuale (engl. The Aspectual Interface Hypothesis): "The universal principles of mapping betwen thematic structure and syntactic argument structure are governed by aspectual properties. Constraints on the aspectual properties associated with direct internal arguments [=underlying objects], indirect internal arguments [=other arguments within VP], and external arguments [=underlying subjects] in syntactic structure constrain the kinds of event participants that can occupy these positions. Only
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Gisborne (2010: 151-193). 36 Vezi la C. Tenny (1994 [1992]: 2) formularea Ipotezei Interfeței Aspectuale (engl. The Aspectual Interface Hypothesis): "The universal principles of mapping betwen thematic structure and syntactic argument structure are governed by aspectual properties. Constraints on the aspectual properties associated with direct internal arguments [=underlying objects], indirect internal arguments [=other arguments within VP], and external arguments [=underlying subjects] in syntactic structure constrain the kinds of event participants that can occupy these positions. Only the aspectual part of thematic
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Constraints on the aspectual properties associated with direct internal arguments [=underlying objects], indirect internal arguments [=other arguments within VP], and external arguments [=underlying subjects] in syntactic structure constrain the kinds of event participants that can occupy these positions. Only the aspectual part of thematic structure is visible to the universal linking principles". 37 Vezi și clasificarea mai generală din GALR I (2008: 326) în următoarele trei clase: verbe de stare, verbe de eveniment și verbe de acțiune. 38 O traducere aproximativă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de la Enghels (2007: 74) și sunt traduse. 40 Testele folosite de Gisborne (2010) sunt preluate de la Brinton (1988) și Dowty (1979). 41 Clasificarea propusă de Vendler aparține domeniului lexical-noțional, operând la nivelul unităților lexicale verbale independent de valorile temporale sau aspectuale ale celorlalți constituenți prezenți în grila sintactică a verbelor. Vom arăta că aspectul nu este o proprietate inerent lexicală, ci se stabilește la nivelul GV extins, fiind determinat și de tipul de argumente și de adjuncți selectați. 42 Enghels (2007
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a mile (i.e. a telic, or delimited, predicate). Hence the distinction between telicity and atelicity should not be one in the nature of the object described, but in the description applied to the object". 46 Testele de delimitare a trăsăturilor aspectuale ale verbelor sunt mai nuanțate, mai specifice cele folosite de Gisborne (2010), în sensul că oferă o perspectivă mai amplă asupra predicației verbale. 47 Vezi și remarca lui Gisborne (2010: 182): "[...] the nature of perception varies with the percept (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar, și, nici, încă, tocmai, tot [...], de restrângere a extensiunii predicatului: numai, doar, decât, măcar (...), de aproximare: cam, mai [...], de negare: nu [...], de redare a unor semnificații temporale sau aspectuale: tot, mai (...)." GALR I: 586-587. 16 Vezi GALR II: 241-247. 17 Raport contrazis, de fapt, în primul component al structurii (vezi supra 2.1). 18 Cercetarea textelor a evidențiat și un alt tip de construcție, în care nu apare al
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
o operațiune de excorporare (engl. Excorporation), propusă de Roberts (1991). Faptul că niciuna dintre aceste operațiuni nu se aplică este dovedit neechivoc de comportamentul adverbelor clitice în raport cu fenomenele de inversiune de mai sus. Adverbul clitic mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul că verbul tranzitează domeniul flexionar (argument împotriva analizei (a)); comportamentul adverbului clitic mai arată că nici
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice în paradigmele comparate (aspect - temă / formă imperfectivă; timp - prezent). Existența unor proiecții discrete de aspect și de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor aspectuale și, respectiv, specificarea de mod și aspect constantă pentru identificare diferențelor de timp). La indicativ, distincțiile aspectuale nu sunt sistematic marcate prin flective; în schimb, distincția perfectum / infectum (temă perfectivă / imperfectivă) s-a păstrat din latină pentru unele clase de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unor proiecții discrete de aspect și de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor aspectuale și, respectiv, specificarea de mod și aspect constantă pentru identificare diferențelor de timp). La indicativ, distincțiile aspectuale nu sunt sistematic marcate prin flective; în schimb, distincția perfectum / infectum (temă perfectivă / imperfectivă) s-a păstrat din latină pentru unele clase de verbe, fiind vizibilă atunci când comparăm mai-mult-ca-perfectul sau perfectul simplu cu imperfectul sau prezentul: mers- vs merg-. (67
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
questa storia. (italiană) 'Maria știe deja povestea asta' (73) A Maria (*sabe) jàsabe este história. (portugheză europeană) 'Maria știe deja povestea asta' În fine, în toate limbile analizate (exemplificare prin română, italiană, portugheza europeană (74)), cu excepția spaniolei, verbul precedă adverbul aspectual mereu; în spaniolă, verbul poate apărea și la dreapta, și la stânga adverbului siempre ('mereu') (75a), însă precedă adverbe de tipul bine, care sunt generate în domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul se deplasează la o proiecție de aspect înaltă, iar în spaniolă, verbul părăsește domeniul lexical vP și se deplasează la o proiecție joasă din câmpul aspectual. Deplasarea verbului este deci joasă în portugheza europeană și foarte joasă în spaniolă. (74) a. Maria știemereu răspunsul. (română) b. Gianni confondesempre (*confonde) queste poesie.(italiană) ' Ion confundă mereu aceste poezii' c. O Joăo vêsempre(*vê) este tipo de filmes
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
inferioare, configurație care îi asigură vizibilitatea pentru a stabili relații de ACORD cu centre din faza superioară. În exemplul (79), verbul citește este specificat pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile ale acestora: (80) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3] qp T0 ASPP [iT
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
alternative pentru felul în care se petrece acest proces de deplasare, ambele posibile: (i) deplasarea directă a VP din [Spec,VOICEP] la [Spec, MOODP] sau (ii) tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar ( [Spec, ASPP] --> [Spec, TP] --> [Spec, MOODP]). Comportamentul adeverbului aspectual aditiv mai (v. Donazzan și Mardale 2010; Giurgea 2011; Mîrzea Vasile 2015) ne ajută să alegem între cele două alternative: mai este un modificator aditiv al predicației, generat într-o proiecție din câmpul ASPECT; sub inversiune (deplasare la C, v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vedere morfosintactic, mai prezintă o serie de trăsături care îl includ în categoria centrelor: nu permite să fie modificat de alți constituenți și nici nu ia complemente; nu rezistă sub elipsă (- Mai citește? / - *Mai). Într-un exemplu ca (81), valoarea aspectuală indusă de mai este [continuativ]; aspectul continuativ se asociază cu o proiecție ASPcontinuative (Cinque 1999: 76);mai se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai citește vreo două pagini și apoi pleacă. Atunci când verbul tranzitează proiecția ASPPcontinuative din câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
românesc (pusă în acord cu rezultatele din gramatica structurală, v. Guțu Romalo 1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de selecție ale complementizatorilor să și a. În fine, Avram și Hill (2007) corectează interpretarea tradițională a auxiliarului fi (nonpasiv), arătând că acesta apare exclusiv în condițiile în care modalitatea formei analitice este irrealis, nefiind, de fapt, un auxiliar perfectiv / aspectual (cum este calificat în general în gramaticile tradiționale); faptul că apare în structuri în care fi selectează un gerunziu (o fi plecând, voi fi plecând, ar fi plecând), iar interpretarea structurii nu este sub nicio formă perfectivă validează această ipoteză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare aspectuală (cam, mai, prea, tot)68, însă nu și cu cliticul adverbial și care are interpretare temporală (echivalent cu deja: Ion a și venit sau imediat: Cum îl chemam, și venea) (124b). În schimb, analiza temporală (Niculescu 2013) explică în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
NEG0(125i), specificatorul proiecției de negație nefiind blocat și fiind obligatoriu tranzitat de VP în deplasarea acestuia către C (125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură internă din ce în ce mai complexă (125b). (125) a. neducându-te b. nemaiducându-te (i) NEGP qp NEG' qp NEG0 PERSP [+V] qp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai la extremitatea stângă a nucleului flexionar, precedând astfel pronumele clitice și auxiliarele (128a', b'), opțiune care a fost analizată ca formă de linearizare postciclică (Nicolae 2013d: cap. IV). În structurile a, b și a', b' mai are aceeași interpretare aspectuală (aditivă, continuativă): (128) a. le maivăd a'. maile văd (româna nonstandard) b. le-am maivăzut b'. maile-am văzut (româna nonstandard) În structura subjonctivului (prezent), mai se comportă la fel ca mai sus: precedă verbul lexical și este precedat de cliticele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și verbul lexical (129b) (opțiune nonstandard), opțiuni echivalente sub raportul interpretării. În schimb, foarte relevant pentru statutul lui să este că mai nu se poate lineariza la stânga lui să (129c); secvența "mai să" este gramaticală, însă mai își pierde sensul aspectual aditiv sau continuativ, fiind echivalent în această combinație cu adverbul aproape (129d). Imposibilitatea semiadverbului mai de a se lineariza la stânga lui să (129c) indică faptul că să este situat în afara domeniului flexionar, fiind deci plasat în domeniul imediat superior, domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la stânga lui să (129c) indică faptul că să este situat în afara domeniului flexionar, fiind deci plasat în domeniul imediat superior, domeniul C. (129) a. să le maivăd b. să mai le văd c. *mai să le văd (mai cu citire aspectuală) d. Mai să plece când a auzit ce am spus. (mai 'aproape') Să prezintă o caracteristică neașteptată pentru un element flexionar (particulă sau auxiliar) însă bine reprezentată pentru complementizatori: prezența în structuri cu complementizatori scindați sau dublați. Structura ca... să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-mă curăți (NT.1648: 42r) O altă particularitate a inversiunii privește maniera de deplasare a verbului. Natura locală a deplasării verbului (i.e. deplasare prin fiecare specificator al domeniului flexionar IP) este revelată, ca și pentru româna contemporană, de comportamentul semiadverbului aspectual mai32: mai se încorporează prin adjuncție în structura verbului (v. analiza în §III.3.1.2.4) și se deplasează odată cu verbul în domeniul C, indiferent că vorbim despre forme sintetice (81) sau forme analitice (82): (81) a. Mai micșurași
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]