190 matches
-
Lăsăm să urmeze articolul, rezervîndu-ne a-l comenta în alt rând. Meetingurile române din Transilvania au produs o mișcare care, de ce merge, de ce atinge cercuri mai întinse, mișcare ce merită cu atât mai mult atențiunea generală cu cât stă în legătură cu aspirațiuni foarte caracteristice. Motivul manifest și imediat al acestor adunări ale românilor transilvăneni e precum se știe discuțiunea în Dietă asupra proiectului de lege privitor la școalele secundare. Conducătorilor românilor nu le era de ajuns că mitropolitul, în numele bisericii sale, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
direcția de mișcare a poporului românesc, o vom și face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în țara noastră, când e vorba de legea părinților noștri, care ne leagă de Orient, și de aspirațiunile noastre, care ne leagă de Occident și pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmașii, oricari ar fi ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut. [20 mai 1883] ["DIN CAUZA UNEI
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor săi și nu aspiră decât la răsturnări și la anexiuni, pe când în adevăr acel popor pacinic n-are alte aspirațiuni în afară decât a păstra ce are și înăuntru de a fi ceva mai puțin jefuit de banda guvernamentală. Acei dar cari în fapt dau Basarabia, dau Dunărea, dar în cuvinte anexează toată românimea de la Nistru până la Tisa comit o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ștefan Vodă din Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române și politica aceasta se pune înaintea tinerimei ca țintă vrednică de dorit a tuturor aspirațiunilor. Din nenorocire scrutarea și istoriografia maghiară a neglijat până acuma a da atențiune deplină raporturilor de stat și relațiunilor Coroanei Ungariei către foastele ei țări vasale (Bosnia, Serbia, Bulgaria, Țara Românească și Moldova). Secțiunea istorică a Academiei Maghiare de Știință
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zei cu șapte ceruri, Din vrâste * vechi ca lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de mare - oricât de mic ar fi Un popol... totuși tu rămâi măsura Întunecatei lui aspirațiuni, o Romo! De acea, superbo, fii-mi blestemată, Tu măr de ceartă-n istoria lumei A cărei glorie chiar e măr de ceartă. Dacă vodat din negurile vremei S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
patriotică. E o idee impusă cu putere, care predomină și întunecă pe celelalte, tot așa precum o idee fixă face cu neputință liniștea sufletească îndată ce se reflectează numai umbra ei pe țesătura celorlalte cugetări. Mie-mi pare că nu sânt aspirațiuni momentane, cum le numiți c-o mică doză de nedreptate, ci o întrebare de moarte sau viață. Apoi noi ne și ocupăm puțin de ei. De-o mulțime de ani de când se chinuiesc să ridice o facultate de drept, și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
doua fiică a ei, Anca, măritată după regele Serbiei, ademenind-o pre ea împreană cu Curtea întreagă; ea își mai dovedi evlavia și prin numeroase și strălucite daruri trimise la Roma pentru biserica Sfântului Petru. Urban al V [-lea] lăudă aspirațiunea Clarei, o îndemnă {EminescuOpXIV 169} să persiste pe calea apucată și îi mulțumi cu multă bunăvoință pentru faptele și succesele ei de până acuma. Activitatea propagandistă a văduvei lui Vodă, Clara, se întinse cu aceeași vioiciune și asupra Valachiei, unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
productul geniului său. În el are stânca sa salvatoare în mijlocul elementului nesigur al opiniunilor zilei și în freamătul unei mulțimi ce salută printr-o esploziune neașteptată de aplauz efectele rude a unor tonuri de coloare grelă, în fine în mijlocul unei aspirațiuni meschine la Astfel a fost în toți timpii și va fi în toți timpii, pentru că stă în natura acestei arte avizate la nemijlocita participare a publicului. Poporul cel mai spiritual al pământului, grecii, acompania reprezintațiunile sale dramatice cu cele mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu poate reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suflet poate el inspira sunetului articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în care se zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în care se zămislesc literele este aspirațiunea neobser[va]bilă carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată e sunetul a, decisivamente cel mai muzical
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în pronunție și de-a le distinge de scurtimi. A doua combinare într-adevăr a vocalelor, care nu se-ntemeiază pe repetarea numai a aceluiași sunet, este împreunarea a două vocale diferite într-o unitate - diftongul. Împreunarea aceasta se-ntîmplă prin aspirațiune, ce le ține la un loc, care (ridică) anulează pauza dintre amândouă vocalele și produce unitatea pentru auz. Diftongul prezintă așadar o unitate într-adevăr vie, născută din diferința a duor elemente vocalice. Contopirea va fi naturalminte cu-atît mai complectă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lărgirea vocalului în diftong, face efect comic, pentru că prezintă o opintire de putere cu totului nenorocită. Daca vocala e după natura ei sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e un sunet împiedecat (cu piedecă). Vocala curată se produce prin aspirațiunea îmflată până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec în aspirațiunea vocalică. De-aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul r, din organul limbei l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec în aspirațiunea vocalică. De-aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul r, din organul limbei l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund cu aspirațiunea următoare sunetul palatinal k, sunetul limbal t și sunetul labial p. Ceste din urmă pot acuma să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul r, din organul limbei l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund cu aspirațiunea următoare sunetul palatinal k, sunetul limbal t și sunetul labial p. Ceste din urmă pot acuma să esperieze modificațiunea cumcă, esprimate cu o ușure aspirațiune a organului ce le produce, ele prin asta se-nmoaie. Așa trec sunetele aspre palatinal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund cu aspirațiunea următoare sunetul palatinal k, sunetul limbal t și sunetul labial p. Ceste din urmă pot acuma să esperieze modificațiunea cumcă, esprimate cu o ușure aspirațiune a organului ce le produce, ele prin asta se-nmoaie. Așa trec sunetele aspre palatinal, limbal și labial k, t, p în sunetele moi g, d, b. Pentru că aste din urmă împărtășesc cu cele dentîi originea lor din același organ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a ține bine aceste distincțiuni va trebui să fie o grijă de căpetenie a oratorului, dar mai cu seamă a actorului. O schimbare și o confundare a acestor sunet [e] produce un efect cu desăvârșire comic. Un consonat capabil, prin aspirațiune premergătoare, de orce scărire este consonantul s; acesta se naște ca o aspirațiune strânsă între dinți, preparată pe capătul estrem al limbei. De-aceea nu cere un organ propriu spre crearea sa, ci el e de privit ca aspirațiunea consonanțială
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a oratorului, dar mai cu seamă a actorului. O schimbare și o confundare a acestor sunet [e] produce un efect cu desăvârșire comic. Un consonat capabil, prin aspirațiune premergătoare, de orce scărire este consonantul s; acesta se naște ca o aspirațiune strânsă între dinți, preparată pe capătul estrem al limbei. De-aceea nu cere un organ propriu spre crearea sa, ci el e de privit ca aspirațiunea consonanțială, care de-aceea e capabil de toate modificațiunile unei aspirațiuni. Modificațiunile unei aspirări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin aspirațiune premergătoare, de orce scărire este consonantul s; acesta se naște ca o aspirațiune strânsă între dinți, preparată pe capătul estrem al limbei. De-aceea nu cere un organ propriu spre crearea sa, ci el e de privit ca aspirațiunea consonanțială, care de-aceea e capabil de toate modificațiunile unei aspirațiuni. Modificațiunile unei aspirări însă sânt lărgirea, și condensarea sa. Astfel s parcurge cîteștrile formele lui s moale (cum în sagen, sanft etc. ), care, cu o aspirațiune ieșite devine s
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
naște ca o aspirațiune strânsă între dinți, preparată pe capătul estrem al limbei. De-aceea nu cere un organ propriu spre crearea sa, ci el e de privit ca aspirațiunea consonanțială, care de-aceea e capabil de toate modificațiunile unei aspirațiuni. Modificațiunile unei aspirări însă sânt lărgirea, și condensarea sa. Astfel s parcurge cîteștrile formele lui s moale (cum în sagen, sanft etc. ), care, cu o aspirațiune ieșite devine s aspru (apare sensibil în ss și-n B: ErlaB, HaB etc.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de privit ca aspirațiunea consonanțială, care de-aceea e capabil de toate modificațiunile unei aspirațiuni. Modificațiunile unei aspirări însă sânt lărgirea, și condensarea sa. Astfel s parcurge cîteștrile formele lui s moale (cum în sagen, sanft etc. ), care, cu o aspirațiune ieșite devine s aspru (apare sensibil în ss și-n B: ErlaB, HaB etc. ), schimbîndu-se apoi în cea mai tare aspirare vocală, în sunetul țisiit ș. Cum în pronunția cea bună lucru de căpetenie e acela de-a nu face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învinsă și trecută, așa trebuie ca asta să se-ntîmple prin escelență la sunetul dezvoltat în urmă; căci îndealtfel noi auzim sunetul țisiit, cel cu totul neorganic care, prin tonul său ce atinge nearticularea, ne smulge afară din sfera sunetului articulat. Aspirațiunea consonanțială care e ruptă de către buze apare iarăși, după cum e scărirea aspirațiunei, sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetul dezvoltat în urmă; căci îndealtfel noi auzim sunetul țisiit, cel cu totul neorganic care, prin tonul său ce atinge nearticularea, ne smulge afară din sfera sunetului articulat. Aspirațiunea consonanțială care e ruptă de către buze apare iarăși, după cum e scărirea aspirațiunei, sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]