160 matches
-
se mișcă liber în câmpul gravitațional pe o traiectorie oarecare, impusă de câmp și viteza inițială, au în fiecare moment viteze egale. Nu există nici o mișcare relativă între ele, și ca urmare nu există nici un argument datorită căruia podeaua unei astronave să exercite o forță asupra picioarelor sau corpului unui astronaut. Astronautul se află pe podeaua astronavei într-o situație comparabilă cu aceea a unei persoane care se află în cabina unui ascensor al cărui cablu s-a rupt și cabina
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
au în fiecare moment viteze egale. Nu există nici o mișcare relativă între ele, și ca urmare nu există nici un argument datorită căruia podeaua unei astronave să exercite o forță asupra picioarelor sau corpului unui astronaut. Astronautul se află pe podeaua astronavei într-o situație comparabilă cu aceea a unei persoane care se află în cabina unui ascensor al cărui cablu s-a rupt și cabina cade liber. În particular, în cazul unui satelit artificial care se mișcă circular uniform în jurul Pământului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
rezultând lingouri metalice. Proprietăți fizice metal de culoare albă, cu luciu metalic, în timp se acoperă cu un strat protector de oxid; putere mare de reflexie → construcția reflectoarelor și oglinzilor telescopice; densitate mică (2,7g/cm3) → construcția de nave, avioane, astronave; aluminiul topit se dizolvă în topitura altor metale formând aliaje, prin răcire (duraluminiu, magnaliu, silumin); conductibilitate termică și electrică ridicată → construcția aparatelor electrice, cabluri de înaltă tensiune, vase pentru uz casnic și industrial; ductilitate mare → tuburi de aluminiu; maleabilitate mare
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
infinit, al apetentei de absolut și de nemărginire, se află în plin proces de concretizare și particularizare. potrivit principiului Am Anfang war die Țâț (La început a fost faptă), mentalul faustic conduce astăzi instalațiile ultramoderne care produc cu succes calculatoare, astronave, materii sintetice și ființe clonate. Sunt totuși, toate acestea, obiecte fatal mărginite, iar pe această cale Faust se îndreaptă spre un viitor de felul aceluia imaginat de Aldous Huxley în românul de anticipație A Brave new World (în franceză Le
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
(ML) a fost una din componentele Astronavei Apollo al cărei principală funcție era transportul astronauților de pe orbita Lunii pe Lună și înapoi. Astronava Apollo a fost construită în cadrul Programului Apollo de aselenizare, al guvernului SUA. Modulul avea 4,4 m înălțime, 4,3 m diametru și avea
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
(ML) a fost una din componentele Astronavei Apollo al cărei principală funcție era transportul astronauților de pe orbita Lunii pe Lună și înapoi. Astronava Apollo a fost construită în cadrul Programului Apollo de aselenizare, al guvernului SUA. Modulul avea 4,4 m înălțime, 4,3 m diametru și avea un echipaj format din 2 persoane. "Trenul" de aterizare avea 4 picioare. Masa totală a modulului
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
tipul "întâlnire pe orbita Lunii" (în engleză, "lunar orbit rendezvous" - LOR), în defavoarea metodelor "ascensiune directă" și "întâlnire pe orbita Pământului" (în engleză "Earth orbit rendezvous" - EOR). Metodele EOR și "ascensiune directă" presupuneau mai multe lansări de pe Pământ și aselenizarea întregii astronave Apollo. Metoda aleasă, LOR, presupunea că doar o componentă a astronavei să aselenizeze și apoi să revină pe orbita Lunii pentru "întâlnirea" cu modulul de comandă. Contractul pentru Modulul lunar a fost atribuit firmei Grumman Aircraft Engineering și câtorva subcontractori
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
în defavoarea metodelor "ascensiune directă" și "întâlnire pe orbita Pământului" (în engleză "Earth orbit rendezvous" - EOR). Metodele EOR și "ascensiune directă" presupuneau mai multe lansări de pe Pământ și aselenizarea întregii astronave Apollo. Metoda aleasă, LOR, presupunea că doar o componentă a astronavei să aselenizeze și apoi să revină pe orbita Lunii pentru "întâlnirea" cu modulul de comandă. Contractul pentru Modulul lunar a fost atribuit firmei Grumman Aircraft Engineering și câtorva subcontractori. Grumman a efectuat studii asupra metodei LOR încă de la sfârșitul anilor
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Roving Vehicle, care era stocat in compartimentul 1 al etajului de coborâre și care era montat de astronauți după aterizarea pe Lună. Aceste misiuni avansate (de tip "J") permiteau misiuni de trei zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Modulul de comandă/serviciu (MCS) a fost una din componentele Astronavei Apollo construită pentru NASA de North American Aviation în cadrul Programului Apollo. Cealaltă componentă a astronavei era "Modulul lunar". După încheierea programului Apollo, MCS a fost folosit în cadrul programelor Skylab și Apollo-Soyuz. În cadrul celui din urmă au fost efectuate andocări de
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
Modulul de comandă/serviciu (MCS) a fost una din componentele Astronavei Apollo construită pentru NASA de North American Aviation în cadrul Programului Apollo. Cealaltă componentă a astronavei era "Modulul lunar". După încheierea programului Apollo, MCS a fost folosit în cadrul programelor Skylab și Apollo-Soyuz. În cadrul celui din urmă au fost efectuate andocări de test, în spațiu, între vehicule orbitale americane și sovietice (Astronava Soyuz). Dupa cum îi sugerează
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
Programului Apollo. Cealaltă componentă a astronavei era "Modulul lunar". După încheierea programului Apollo, MCS a fost folosit în cadrul programelor Skylab și Apollo-Soyuz. În cadrul celui din urmă au fost efectuate andocări de test, în spațiu, între vehicule orbitale americane și sovietice (Astronava Soyuz). Dupa cum îi sugerează numele, MCS avea două subcomponente: modulul de comandă care găzduia echipajul, echipamentele necesare reintrării în atmosfera terestră și amerizării, și modulul de serviciu care asigura propulsia, energia electrică și constituia spațiu de stocare pentru diverse
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
9 m. Compartimentul frontal conținea două dintre propulsoarele "sistemului de control cu reacție" (SCR), tunelul de andocare și componentele sistemului de reintrare în atmosferă. Compartimentul intern era presurizat și acomoda echipajul împreună cu panourile de control și mare parte din sistemele astronavei. Ultimul compartiment, cel dorsal, conținea 10 din motoarele SCR plus rezervoare de combustibil pentru acestea, containere cu apă și multe cabluri electrice. Structura internă a "modulului de comandă" era constituită dintr-un "sandwich" de aluminiu format dintr-un strat intern
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
includea indicatoare pentru viteză, înclinare și altitudine, comenzile principale ale vehiculului și indicatorul de atitudine al directorului misiunii. Partea din mijloc a panoului era rezervată pentru pilotul "Modulului de comandă" și avea în componență comenzile pentru sistemul de ghidaj al astronavei, subpanoul pentru avertizări și alarmă, ceasul misiunii, comenzile pentru sistemul de propulsie al "Modulului de serviciu" și al sistemului de control cu reacție și comenzile pentru sistemul de susținere a vieții. În partea dreaptă se afla panoul pentru pilotul "Modulului
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
pachete cu instrumente științifice. Era conectat la "Modulul de comandă" prin trei legături cu resorturi tensionate, și șase cleme cu gaz comprimat. Sistemul de propulsie asigura o forță de propulsie de 91,2 kN și era folosit pentru a duce astronava Apollo pe orbita Lunii și înapoi pe orbita Pământului. Puteau fi efectuate și corecții de traiectorie în timpul deplasării spre și dinspre Lună "Modulul de serviciu" râmănea atașat de "Modulul de comandă" până în momentul premergător reintrării vehiculului în atmosfera terestră. Structura
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
a fost proiectată de Statele Unite în anii '60, în cadrul Programului Apollo. Principalul scop al acestui program, definit de președintele John F. Kennedy, a fost trimiterea unor oameni pe Lună și întoarcerea acestora în siguranță pe Pământ înainte de 1970. Astronava era compusă din mai multe componente/trepte care efectuau diverse funcții esențiale atingerii scopului propus. Componentele erau următoarele (de sus în jos): Modulul de comandă, Modulul de service, Modulul lunar și adaptorul pentru modulul lunar. Erau plasate în partea de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
pentru modulul lunar. Erau plasate în partea de sus a vehiculului de lansare, racheta Saturn V. Metoda de aselenizarea aleasă din mai multe propuse a fost "Întâlnire pe orbita Lunii" "(Lunar Orbit Rendezvous)". Fazele acestei metode erau: O rachetă lansa astronava spre Lună. Astronava zbura spre Lună și se plasa pe o orbită în jurul acesteia. O parte componentă a vehiculului spațial trebuia să aselenizeze și apoi să se întoarcă pe orbita Lunii. În final, doar o mică parte a vehiculului se
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
Erau plasate în partea de sus a vehiculului de lansare, racheta Saturn V. Metoda de aselenizarea aleasă din mai multe propuse a fost "Întâlnire pe orbita Lunii" "(Lunar Orbit Rendezvous)". Fazele acestei metode erau: O rachetă lansa astronava spre Lună. Astronava zbura spre Lună și se plasa pe o orbită în jurul acesteia. O parte componentă a vehiculului spațial trebuia să aselenizeze și apoi să se întoarcă pe orbita Lunii. În final, doar o mică parte a vehiculului se întorcea pe Pământ
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
de filtrare/purificare a aerului, sistemul de control cu reacție (în engleză "reaction control system" - RCS), bateriile, scutul termic, trapa de andocare frontală, trapa de andocare laterală, 5 ferestre și 3 prașute. Modulul de service a fost o componentă a astronavei care nu era presurizată și conținea: pile electrice, baterii, antena de înaltă frecvență, radiatoare, apă, oxigen, hidrogen, sistemul de control cu reacție, combustibil destul pentru a intra și ieși de pe orbita Lunii, și sistemul de propulsie de service. În misiunile
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
mai fost încărcate un pachet de instrumente științifice, o cameră video și un mic satelit folosit pentru studierea lunii. O mare parte din modulul de service era ocupată de combustibil și de motorul principal, care avea sarcina de a plasa astronava pe orbita Lunii și de a o readuce pe orbita Pământului. Acest motor putea fi folosit pentru corecția traiectoriei între Pământ și Lună, putând fi repornit de mai multe ori. În timpul misiunii Apollo 13, un fir dezizolat în modulul de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
a provocat un scurt circuit care a dus la o explozie puternică și la întreruperea misiunii. Modulul de service rămânea atașat de modulul de comandă pe tot parcursul misiunii. Era abandonat înainte de reintrarea în atmosfera Pământului. Modulul lunar era componenta astronavei Apollo care folosea la aselenizarea propriuzisă și la revenirea pe orbita Lunii. Avea două părți: "Modulul de coborâre" și "Modulul de ascensiune". A fost proiectat și construit de Grumman Aircraft Company, special pentru zborurile spațiale. Astronauții puteau supraviețui la bordul
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
solid, orientate în sens invers, asigurau desprinderea rapidă a treptei. Aceasta se prăbușea în mare la 4.200 de km de locul lansării. Treaptă a treia avea un prim timp de ardere de 2,5 minute. Ea rămânea atașată în timp ce astronava orbită de două ori și jumătate în jurul Pământului. În acest timp echipajul examina vehiculul pentru a vedea dacă toate sistemele sunt în stare de funcționare. Secțiunea intermediară dintre treptele 2 și 3 se desprindea odată cu treaptă a doua, deși ea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
2 și 3 se desprindea odată cu treaptă a doua, deși ea fusese construită ca parte componentă a treptei a treia. La 10 minute și 30 de secunde după lansare Saturn V se află la o altitudine de 164 de kilometri. Astronava se află pe o orbită eliptica de 180 pe 165 de kilometri. Era o orbită destul de joasă care nu ar fi rămas foarte mult timp stabilă din cauza interacțiunilor dintre vehicul și atmosfera Pământului. În cazul misiunilor Apollo 9 și Skylab
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Era o orbită destul de joasă care nu ar fi rămas foarte mult timp stabilă din cauza interacțiunilor dintre vehicul și atmosfera Pământului. În cazul misiunilor Apollo 9 și Skylab orbită a fost mult mai înaltă. În tot acest timp echipajul pregătea astronava pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna. La 2 ore după lansare motorul treptei S-IVB era repornit pentru a propulsa vehiculul spre Luna. După 6 minute de ardere, în momentul opririi motorului, se atingea o viteză de 10 km/s
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
periculoase care ar fi dus la dezmembrarea treptei a doua. Motorul a suferit vibrații 68g la 16 hertzi, care au flexat cadrul de propulsie cu . Cele patru motoare exterioare au funcționat o perioadă mai lungă de timp, pentru compensare, astfel încât astronava a ajuns pe orbita stabilită. Fluctuațiile presiunii din camera de propulsie au determinat un senzor să declanșeze oprirea motorului. Se mai văzuseră oscilații pogo mai reduse și la zborurile Titan și Saturn anterioare, dar la Apollo 13 ele au fost
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]