1,573 matches
-
deloc fericit: instalația de apă a cedat complet. Țevile au spărturi peste tot și apa țâșnește din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa are deja douăzeci de centimetri înălțime. În panică, urcă pe scara metalică. Încearcă să ridice chepengul; acesta a fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noi! I-am strecurat eu o vorbă, dar trebuie să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră în casă și-și astupă urechile cu mâinile, așteptând ca soțul ei să termine nelegiuirea, că ce altceva putea fi această răzbunare pe un copac, ce vină putea să aibă copacul? După un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca urmare a unor încălcări ale deontologiei didactice. Care deontologie, domnule director, ce încălcare? E un abuz! Domnișoară Simona, trebuie să fiți calmă, inspectoratul a dorit să aplaneze situația creată, nu cred că e nevoie să detaliez, a dorit să astupe, cum s-ar spune, gura lumii. După trei luni, puteți reveni la catedra dumneavoastră, asta e legea! Nu, nu sunt de acord. Am să mă plâng peste tot. Voi găsi o cale de atac. Nu mă las eu așa ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă insista cu vehemență. Căutați-l domnișoară, aștept, trebuie să-i fac o comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cuiva la fel. Poate, anume, pentru aceasta și a venit acum această încercare asupra ta. Nu ai clevetit pe nimeni în viață? - Ba da, părinte. - De câte ori ai fost martor la clevetiri și ai apărat numele care se cleveteau? De câte ori ai astupat vorbele rele ale unora cu vorbe bune? - Dar și acesta este păcat, este participare la clevetire chiar de taci și nu spui nimic, dacă nu aperi numele celor ocărâți. Ascultă această pildă. Se spune că, într-o mănăstire, un frate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu există izolație! Dar cel mai presant lucru se pare să fie faptul că nu există nici o conductă de scurgere a apei menajere. - Cum asta? - Am descoperit un puț absorbant, colmatat până la refuz, care nu merită altceva decât să fie astupat și betonat. - Și ce-i de făcut? - Să ne legăm la rețeaua stradală. - Știi, meștere Lică, ce înseamnă acest lucru? - Bănuiesc! - Sigur că bănuiești, doar nu ești de ieri, de azi în construcții... - Deocamdată, ca să nu irosim timpul, am pus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
autorul. Nu mai e nimic de sperat: nici de la viața aceasta, nici de la viața cealaltă... Închiriază un apartament în arondismentul 18, pe strada Championnet, nr. 37. În noaptea de 8 spre 9 aprilie 1951, se închide în el și, după ce astupă cu bumbac toate gurile de aerisire, după ce face ordine, după ce-și arde ultimele manuscrise, deschide gazele... De data aceasta, ficțiunea a funcționat perfect. Întins pe canapeaua din bucătărie, surâzând, calm, împăcat în sfârșit cu el însuși - așa l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să pun sticla de vin la locul ei. Am tras perdeaua; peretele era acolo, în fața mea, negru, tenebros, acoperit de acea obscuritate care îmi invadase viața. Nici gând de deschizătură, nici gând de fereastră dând în exterior. Lucarna pătrată era astupată ermetic, iar amplasamentul pe care-l ocupase nu se mai distingea de restul peretelui, ca și când n-ar fi fost acolo niciodată. Am tras scaunul mai în față. Degeaba am bătut cu pumnul în perete, ca un nebun, în zadar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum viitorul militant beatnik se întrevede în poemul Pentru că respirăm: "Eu cred
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
prezentat raportul asupra modului cel mai probabil În care capul lui Khapsek fusese decupat de restul corpului său. Rămînea doar să tragă concluzia - simplă ca un pahar cu apă. Autopsia indică faptul că a murit asfixiat. — Evident, de vreme ce i-au astupat gîtul, comentă Pruritanal. Într-adevăr, analizele de laborator indicau faptul că gîtul lui Khapsek fusese acoperit cu o peliculă impermeabilă, cam În același fel În care foile de celofan acoperă borcanele cu zacuscă, bine Întinse și legate apoi strîns cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
condamnarea la moarte, nu e de ajuns dacă treceți acolo că am fost trimiși eronat pe o pistă greșită, că la fața locului totul e curat și treaba merge strună? Ei bine, fie, nu e primul rahat pe care-l astup, se lasă Roja convins cu ușurință, dar îmi rămîneți datori, mi-ați stricat toată noaptea. Să știți că n-o să vă pară rău, zice Curistul simțindu-se dintr-odată mai fericit și parcă mai ușor cu cîteva kilograme, n-o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
occidentale. Dreptul liberei circulații fiind garantat de noua constituție, orice cetățean va avea posibilitatea să obțină un pașaport cu care să poată călători oriunde în lume. Puțin cîte puțin, prăpăstiile care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo unde pînă acum au fost foarte puțin cunoscuți. Numai prin libera circulație, prin schimburi interculturale, se vor putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă ușile, citind între timp reclamele autocolante care mai astupă din petele de rugină și găurile din tăblărie, Titan Ice, Gregorio Rizo, Agenția de Turism Caraiman, Vacanțe la Munte, Regia Autonomă de Transport București. Una, două, trei, patru stații, își alcătuiește în minte itinerarul, apoi încă o sută, două de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi să încercați să nu mai puneți chiar totul la inimă? în felul ăsta poate că peste un timp situația o să vi se pară altfel. — Cu alte cuvinte să bat pasul pe loc, zice Roja. Să închid ochii, să-mi astup urechile și să mi lipesc gura. — Nu asta am vrut să spun, zise Gulie, îmi imaginam doar că n-ar veni sfîrșitul lumii dacă ați mai aștepta puțin înainte să luați o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără fardată prea strident, care stătea lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat de un seamăn de-al său, care purta aceeași Încărcătură de lumini palide. Cel din urmă opri chiar În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul lui Chérie și o să-l fac pe cel din urmă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când secretara, din biroul celălalt, se uită la ea. Eroina noastră astupă cu ambele mâini microfonul telefonului și îndreaptă receptorul spre stație, spunând: — E cod nouă-unu-unu. Iar secretara ei, Mona, ridică din umeri și spune: — Așa, și? Așa că trebuie să-l caute în carnetul de coduri. Iar Mona îi spune: — Stai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lucra într-un spital enorm, pentru bolnavi cronici în vârstă. Oameni care zăceau acolo în așteptarea morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea este o tortură lentă, dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poate că omul ăsta și soția lui se vor împăca, însă în momentul acela se va afla de poem. Milioane de oameni vor muri. Restul vor trăi în acea lume a tăcerii, auzind doar ceea ce vor crede că este sigur. Astupându-și urechile și arzând cărțile, filmele, muzica. Undeva se aude cum se trage apa de la veceu. Un ventilator dintr-o toaletă se oprește. Se deschide o ușă. Tipul își duce sticla la gură și berea începe să bolborosească. Helen apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]