553 matches
-
lângă trotuar s-a așternut un strat de praf lipicios cam de grosimea unui deget, puținii trecători se mișcă apatic, cărând după ei sacoșe enorme pline cu zarzavaturile cumpărate de la colțul străzii, în fine, în care m-am refugiat, cărțile asudă și se uită la mine cu priviri bolnave...”( 2). De departe se-nțelege că tratatul (căci este unul!) despre genurile biograficului a fost gândit de acad. Eugen Simion ca să ofere, în încheiere, și o deschidere spre sine, cu tot ceea ce
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
duce palmele la urechi, închide ochii pentru o clipă. Când își revine, constată că este doar ea singură, în fața artefactelor expuse în cele câteva zeci de vitrine ultramoderne. Ba, mai este acolo și paznicul. Un ins mărunt, negricios și care asuda îngrozitor pe sub gulerul cămășii de nylon. Insul s-a postat strategic, între o armura greoaie, autentică și panoplia plină de cuțite și halebarde vechi dar bine lustruite cu praf de magneziu. Paznicul își freacă palmele una în altă fără rost
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
totul se face cu îngăduială și mare răbdare. Aluatul se pregătea într-un vas din lemn special, numit covată. Procesul de frămîntare a pîinii era destul de greu. Gospodinele spuneau, că pîinea trebuie frămîntată pînă „curge apă din streșină”, adică pînă asudă fruntea. După aceasta aluatul era „adunat” și lăsat să dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Infernul concentraționar din închisoarea Târgșor De mai mulți ani am asudat pe meterezele cerce tării ororilor totalitarismului, pentru a șterge praful uitării de pe fruntea unor simboluri ale demnității, împinse, cândva, într-o negură pe care nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
a da apoi năvală și a-și vărsa încărcătura de apă. O ploaie abundentă se revarsă peste Lacul Oponono din nord, umplându-l și trimițând surplusul de apă în albiile râurilor Ekuma și Oshigambo, de la marginea depresiunii Ethosa. Solul fierbinte asudă sub milioane de tone de apă ce transormă depresiunea într-un lac vast și liniștit ale cărui unde efemere se întind până departe în zare. Natura celebrează momentul cu o serie de evenimente spectaculoase. Milioanele de semințe care au zăcut
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
și celor dragi ție, gândindu te la cât de ciudată și la cât de frumoasă e lumea ce ți-a lăsat-o El și să uiți că tot El te-a alungat din rai și că te a blestemat să asuzi și să sângerezi. Mai trebuie un lucru! Înainte de a-ți muia buza, nu uita și tornă din ulcică trei stropi mici de aur peste țărâna celor ce s-au petrecut pe alte tărâmuri, Într-u pomenirea lor, peste lutul din
Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
convingerile mai vechi ale autorului față de viața rurală românească, asociată cu nostalgia autorului dezrădăcinat față de locurile natale. Partizan al păstrării vechilor rânduieli sociale, boierul Dinu Murguleț își exprimă astfel atașamentul față de glia străbună: "„Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viața pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat și l-am blestemat, — dar nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot așa o să faci și tu și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
grei, dar care a păstrat cele mai duioase amintiri ale captivității ei, făcând din acești comitagii eroi moderni ai luptei pentru libertate. În brutăria lui Traicu, acești comitagii erau frământători de cocă pentru lipiile care deveneau "prăjituri" pentru cei ce asudau pe ogoare, bieții țărani veniți la oraș după treburi. Mai toți purtau cicatrice pe corpul lor gol până la brâu, semne ale împușcăturilor ori tăișurilor de sabie din luptele cu urmăritorii lor, jandarmii otomani. În climatul acelui cerc "internațional" (îmi mai
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
un minim efort din partea poetului. }intind poate la modelul Glossei eminesciene, pe mici dimensiuni însă, lăsați să se vadă pe hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul întâi este o silabă în plus. Iar în al doilea vers, nedumerirea asupra sintagmei "gândind o mie". O mie, gândind? O mie de ce
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
mie de râuri-rânduri? O mie de nuanțe ale esenței, care învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e vizibil trasă de păr, limba e nefirească. Dar măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă, o să vă concentrați atenția și o să operați corecturile necesare, de fond
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
ițindu-se din marea în care îmi pierd privirea. Am început să reconstruiesc un vechi adăpost al pelerinilor, ca să-mi petrec iarna acolo. Munca manuală mă obosește și mă face să uit de altele mai plăcute, în care de asemenea am asudat, perfecționându-mi arta. De nimic altceva nu am nevoie în această zi de douăzeci ianuarie o mie nouă sute șaptezeci și opt, când am împlinit douăzeci și patru de ani.
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
fruntea convoiului de cai cu samare întoarse capul, spunând: — E Domnul Inuchiyo. Și trimise pe cineva spre capătul coloanei, pentru a-l informa pe Tokichiro. Ordinul de oprire se transmise de-a lungul șirului. Abia dacă merseseră atâta cât să asude, dar ofițerii și soldații erau plictisiți de toată afacerea. Era o armată care nu credea în posibilitatea victoriei. Iar dacă priveai chipurile militarilor, puteai vedea ușor că erau stânjeniți și nu vădeau prin nimic voința de a lupta. Inuchiyo descălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și Constituanta face legi. Dar forma dreptului nostru public nu e o Cameră ordinară. Constituția noastră nu dă competință Camerei decât în privirea rectificărilor de granițe. În nota 2 Bluntschli arată foarte clar ceea ce e rectificare de graniță, pe când " Romînul" asuda s-arate din textul tratatelor că cedarea Basarabiei e o rectificare de graniță. Noi am definit demult că nu e o rectificare sau schimbare de graniță, ci o înstrăinare a teritoriului statului, și că pentru o asemenea înstrăinare dreptul nostru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scenă; adică, la moartea vreunui erou, jalnici să fie, iar la nuntă cheflii; și daca s-ar putea să nu mai stea drepți și la rând, soldățește, că doar disciplina dramatică se deosebește de cea de la cazarmă. Un erou zelos asudă în fața scenei în agonia ceasurilor din urmă; iar tovarășii lui de luptă, chip și seamă, pe cari el îi conjură cu limbă de moarte să-l răzbune și să scape patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
motor? Nu se spunea, de tăiat lemne, de scos apa, cumpărat de la cine, de la un magazin de stat sau de la un particular. Începe apoi o mică odisee a transportului, ba într-o căruță de ocazie, ba în spinare, gâfâind și asudând. Și iată-l cu el în curtea gospodăriei. Și aici autorul deveni deodată foarte realist și în același timp foarte modern, eroul nu triumfă (eroii moderni acționează riscând și încheind printr-un eșec), numai că prin curtea gospodăriei erau doar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se amestece în treburile noastre sau România în treburile N.A.T.O.? Din câte știu, n-a existat nici o cerere a lor de a se integra armatei române, ci... viceversa! N-am observat ca vreunul din miniștrii țărilor occidentale să fi asudat de mulțimea drumurilor făcute la București pentru a se milogi să ne alăturăm lor. Din contră, Andrei Pleșu, Adrian Severin și Geoană s-au îmbolnăvit de globe-trotter-ism, recitând convingător texte pe care șefii lor direcți nu știau cum să le
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
decât să citească romanul în formă intactă și pură. Plin de remușcări și neputând să descifreze scrisul lui Dickens din primele trei pagini, el până la urmă și-a recunoscut fapta, iar manuscrisul a fost recuperat. Și-a petrecut cinci ani asudând la cuptoarele de ars varul din Dartmoor. În Gad’s Hill locuise Charles Dickens la sfârșitul vieții sale, dar nu acolo scrisese Chuzzlewit, ci la Devonshire Terrace, unde a locuit cu prima lui soție, în 1843. Gad’s Hill este
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips deschide, asudând o apă verde de furie, cutii ce nu conțin decât cutii, la nesfârșit cutii. Mai departe, așa cum o inimă suge sângele, o gaură într-o carne uriașă mă absoarbe, ziduri vii, roșii și calde, mă trag după ele de gât
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
de miere se duce la o cabană de lux Într-un canion plin de verdeață, o stațiune simandicoasă „cu două terenuri de golf“. Două neveste suple de doctor se Îndreaptă către Dreamer Ranch ca să călărească, să joace tenis și să asude În saună. Un student În vacanță o să „facă un chef cu niște oameni pe care i-am cunoscut la un chef“. Wakefield arată către cactușii spectaculoși care se Înalță din deșert, cu brațele În aer: — Par fie că dansează, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Eram surprinsă. Și puțin șocată. Nu mă așteptasem să fiu așa de afectată de revenirea în vechiul meu cartier. Când am depășit colțul și mi-am văzut apartamentul, casa pe care o împărțisem cu James, fruntea a început să-mi asude. Am continuat să merg încet, cumva împotriva voinței. Acum că ajunsesem nu prea știam ce să fac. Nu-mi doream decât să nu fi fost acolo. Să nu fi trebuit să fiu acolo. Chiar trebuie să am confruntarea asta? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unui soi de văgăună, de rezervor, de maț subteran, folosit din timpuri imemoriale pentru a depozita În el mărfuri de contrabandă, neliniștitor de umed deoarece vine În contact cu canalele colectoare din Paris, acest labirint al crimei, iar bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris, așa Încât e de-ajuns ca, ajutat de Luciano, cel atât de devotat În rele, să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și efortului, Hugo ar fi sărit și el în baie. Dar nu avea timp. Trebuia să se ocupe de scutece. Oricât se străduia și cu toate că era conștient că milioane de alți părinți, unii mult mai cretini decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]