49,508 matches
-
X EVENIMENTUL ZILEI face tot mai vizibile eforturi ca în formula sa consacrată să devină și un ziar de analiză și de opinie, operațiune realizată cu pipeta, dar care pare să aibă sorți de izbîndă. X ROMÂNIA LIBERĂ și-a asumat sarcina de a fi ziarul purtător de cuvînt al opoziției extraparlamentare, mai exact spus al PNȚCD, mizînd totodată pe un segment de cititori păgubiți de afacerile unui Sorin Ovidiu Vîntu. Același ziar încearcă să se substituie omului obișnuit prin anchete
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
resimțită -, căci în fapt este percepută inconștient ca un zid. Chemarea la viață și singura legătură cu lumea exterioară le realizează fereastra, simbol voyeur-ist, în apropierea căreia adulmecă autoerotic căldura, dar și semn al sexului feminin, ce nu poate fi asumat psihofiziologic de către eroină. Evoluînd abnorm, aceasta are satisfacții fantasmatice, mijlocite de ochiul transparent al ferestrei. Chiar dacă subiectul, elaborat în mod clasic lipsește, totuși punctul culminant apare oarecum firesc: în cameră năvălesc mai mulți bărbați, după ce bruschează ușa, aducînd cu ei
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Carmen Tănase în Colette Duduleanu și m-a surprins ce forță capătă și ce culoare acest personaj nu neapărat de prim-plan. Am gustat din plin ideea travestiului, hazul și savoarea cu care Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu și-l asumă în Zoia și Lena, două babe cîrtitoare, uscate, veninoase și asexuate, două personaje care au o consistență bizară în care simți, auzi și vezi pregnanța a zeci și zeci de gesturi cu mii de semnificații: mersul aplecat și pașii mici
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
de aur", cînd pericolele sale erau diminuate - și altceva "rezistența prin cultură" în perioada anterioară - cînd purtătorii ei riscau a-și pierde nu numai libertatea, ci și viața. În anii cei mai duri, ea se împletea cu opoziția politică, își asuma anvergura și primejdiile acesteia, pînă la capăt. Era, de facto, o latură a luptei politice. Dintre aspectele îndeajuns de numeroase și variate ale acestei rezistențe, am spune globale, pe care a întrupat-o o bună parte a intelectualității autohtone la
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
n-ar fi exclus ca, odată pătrunși în lumea civilizată, să le demosntreze occidentalilor că N.A.T.O. e prea mare și c-ar fi nevoie de-o dublă comandă: una la vest și alta la est. Iar ei și-ar asuma, generoși cum îi știm, conducerea N.A.T.O.-ului de est. Să nu-mi spuneți că e un scenariu idiot. Faptul că Iliescu ("cârpa kaghebistă", vă amintiți?) a transpirat mai ceva decât Constantinescu să ne ducă la Bruxelles nu pare de
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
istorică, oamenii detestă și mai mult puținele obligații pe care le mai au. Pentru astfel de societăți, pericolul constă în faptul că oamenii se trezesc brusc izolați pe plan social, liberi să se asocieze cu oricine, dar incapabili să-și asume obligații morale care îi vor apropia de ceilalți". Stabilitatea familiei tradiționale fusese datorată până acum femeilor - care renunțau la carieră și chiar la viața proprie pentru a o întemeia (iată o nouă interpretare pe care o putem da zidirii Anei
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
chestiune este intim legată de mecanismul raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd clarifica, de asemenea, și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Georgeta Drăghici A-ți aduna cronicile literare în volum e un gest riscant. A și face din ele pretextul unui debut editorial e un risc și mai mare. Daniel Cristea Enache și le-a asumat pe amândouă publicând Concert de deschidere (Editura Fundației Culturale Române, București 2001). În cazul lui riscurile au fost minime, cartea a primit premii, s-a bucurat de elogii. Selecția (din textele apărute în "Adevărul literar și artistic", "Caiete critice" și
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
uneori și închisoare, hotel, spațiu de reuniune a diverselor asociații. Dar deja de timpuriu, Castelul Solitude a fost fie și sporadic, un loc care a însuflețit artiștii. Din 1990, Academia Schloss Solitude, care este o instituție de drept public, își asumă programatic maxima deschidere în spațiul artei. Din 1996 sunt atribuite burse de creație și unor asociații de cultură. Astfel se materializează și intenția înrudirii, dintr-o perspectivă istorică, a spiritului Academiei Schloss Solitude cu cel al Școlii de la Barbizon sau
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
textului: spațiul se transformă, instrumentele folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de personajul Maler și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o bună știință a delimitării planurilor, al alternanței ritmurilor dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
bancuri fizice și spun cuvinte urâte și piesa sa ne lasă să bănuim că există în ei o umanitate pierdută, pierdută pentru că nimănui nu i-a păsat de ei. Și e de admirat munca actorilor de la Odeon: ei și-au asumat riscul de a merge în răspăr cu ceea ce așteaptă spectatorul să audă că i se spune de pe scenă și să-l șocheze în speranța că-l va zgudui. Grupul autopsierilor, dominat de Mircea Constantinescu, joacă bine, la limita suportabilului, refrenul
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
citate, cît de dificilă a fost, prin definiție, translarea pe ecran a acestei literaturi confesive, cu puțină epică și cu multă "revelație interioară". Cum să captezi, în și prin cinema, "vibrația mistică"? -, iată riscul major pe care și l-a asumat Nicolae Mărgineanu. Un pariu cîștigat nu atît la nivelul construcției scenaristice (fragile, ranforsate cu inserturi explicative), cît la nivelul imaginii. În cinema, o lumină și o umbră care cad într-un anume fel pe un perete alb, de închisoare, o
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
ciclul poemelor Maternitate, autoarea se situează în plină modernitate. Este cu totul altceva decât o reacție feministă (care nu face altceva decât să emuleze și astfel să se raporteze în continuare la scriitura masculină), este vorba de expresia unei feminități asumate în toate aspectele ei, fie că este vorba de latura sa erotică, maternă sau existențială. Cele două nuduri de femeie ale lui Horia Bernea marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
numai după aceea să recurgă la importuri. N-ar fi prima oară cînd guvernatorul BNR iese în față pentru a face anunțuri bancare în care se ascunde o strategie pe care guvernul nu vrea sau nu poate să și-o asume cu aceeași seninătate.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
Alexandru Niculescu - Chiar dacă, în discuțiile despre ortografia limbii noastre, rîndurile de față sosesc prea tîrziu și prea de departe, ne-am asumat riscul de a ne implica în dezbatere. Mărturisim că am ezitat: dar editorialul d-lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a adus aminte că, lingvist și filolog fiind, așa cum parafraza pe vremuri Roman Jakobson, nihil linguistici
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
în chipul uman și în valorile sale consacrate, un proiect artistic care își propune tocmai recuperarea acestora și redescoperirea întregului lor potențial expresiv și moral este o adevărată aventură și un act major de curaj. Riscurile acestei aventuri și le asumă acum, într-o minusculă expoziție de pictură și desen deschisă la Galeria Cuhnia de la Mogoșoaia, tînăra pictoriță Daniela Chirion, absolventă a clasei lui Horia Paștina. Alcătuită dintr-o suită de desene realizate cu cîțiva ani în urmă în Japonia și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
administrații americane și ai războiului împotriva Irakului. Deși literatura nu se poate împotrivi unui război pregătit și anunțat, ea pune cel puțin omenirea pe gînduri, oferind și un spațiu de refugiu celor copleșiți de o realitate greu de suportat și asumat. Faptul explică parțial și de ce în acest an maratonul literar de la Köln și Salonul de la Leipzig au fost supermediatizate. Publicul i-a văzut și auzit pe Günther Gras, Christoph Hein, Peter Hartling, Urs Widmer, Rüdiger Safranski, Peter Scholl-Latour, Friedrich Schorlemmer
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
și Caton Theodorian într-un restaurant pe Bulevard Des Italiens, la Paris. Până și portretul făcut de el lui Fanny, indirect, apăsând pe manifestările și pretențiile femeii, își lasă cititorul în preajma unei dominatoare, pe care ființa lui tânără și-o asumă dezinvolt și cu aprigă ardoare. Exemplară rămâne corespondența lui Liviu Rebreanu pentru cât reușește să contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în diferite ipostaze ale aventurii creației. Pentru că aici se îmbină fericit asumarea magnifică a unui program de lucru strict și
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
al unui moralist iritat de devierile contemporanilor săi de la un canon etic și intelectual. Artistul își pune, pentru prima oară în mod serios, problema rolului și a identității sale în societate și responsabilitatea morală pe care trebuie să și-o asume în raporturile cu lumea. În esență, el denunță acele prezențe ale vieții publice care sînt predispuse la "monstrita cronică" (după propriul diagnostic), atunci când selecția lor are la bază alte criterii decât cele ale performanței și moralei. Ciclul actual conturează o
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
stalinismului, un intelectual înșelat și dezamăgit, chiar dacă vanitatea sa personală va fi jucat un rol nefast." Sunt judecăți cumpănite ale unui eu cu rănile vindecate și a cărui fire melancolică, aptă nu numai contemplației, ci și incisivei observații, îndură singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care te privesc cu
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
-i de ajuns pentru duhul libertății tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar de lacrimi polinomiale în năvoadele foilor de matematică.../ Hyacint, nu te ascunde de feminitate.../ Iakinta și neglijează restul șanselor minore/ deschide buzele care disting zirconul de liliaceu/ Asumă-ți rostul cristalului/ gândește-te doar la felinarele olandeze/ citește poemul ăsta/ ca pe un Luceafăr, scris prin e-mail dinspre Facultatea de Automatică și Calculatoare/ către Colegiul de Vameși". E puțin spus că ne bucurăm în continuare de acest nobil
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
devine în viziunea Christei Wolf eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta și un simbol christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în acceptarea acestui sacrificiu. Două cuvinte despre construcția cărții care poartă sugestiv subtitlul Glasuri. Romanul este alcătuit din șase monologuri interioare aparținînd Medeeii, lui
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
la Sibiu se întîmplă cîte ceva din toate astea. Sau cel puțin așa se văd lucrurile din postura mea de spectator. "Și a murit Iov, bătrîn și sătul de zile." Dumnezeu i-a dat înapoi totul, iar Iov și-a asumat calea spre adorația Creatorului. Să ne gîndim, din cînd în cînd, la Iov.
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
strategii ale supraviețuirii știuse să anihileze cu eleganță și generozitate involuntara, dar reala, mea mojicie. Ca relativ tânăr jurnalist, aveam scuza că programul timișorean al lui Iosif Sava, a cărui administrare (la cererea Magdalenei Mărculescu, irezistibila noastră prietenă) mi-o asumasem, era extrem de încărcat. Dar administratorii țării nu au astfel de scuze. Aici nu mai e vorba de cinci minute de retrăire a gloriei într-o sală de cenaclu. Aici e vorba de tot restul zilelor întunecate ale unor oameni care
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]