866 matches
-
relativ imobile în timp, întrucât partidele nu se pot deplasa liber pe continuum fără a pierde caracteristica de integritate, fiind limitate de poziția celorlalți competitori, peste care nu pot sări. Pentru a-și construi modelul, Downs face o serie de asumpții simplificatoare, atât în ceea ce privește votanții și partidele, cât și situația de alegere în sine. În teoria downsiană, partidele sunt văzute ca fiind actori autonomi și unitari al căror singur scop este acela de a câștiga alegerile. Așadar, partidele propun politici pentru
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
face în funcție de media ponderată a pătratului distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe fiecare dintre dimensiuni. Ponderarea dă posibilitatea atribuirii unei importanțe crescute unora dintre dimensiuni, spre deosebire de celelalte. O altă modificare importantă la modelul downsian o reprezintă relaxarea asumpției de informație perfectă. Astfel, dacă asumăm că votanții nu mai dețin informație perfectă cu privire la poziția pe care o au partidele în spațiul unisau multidimensional, atunci percepția asupra acestei poziții poate fi privită ca fiind o variabilă aleatoare. Cu alte cuvinte
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cuvinte, putem introduce un termen de eroare, cu media 0, în calculul poziției partidelor și al utilității pe care alegerea fiecăruia dintre partide o produce pentru fiecare votant. O a treia modificare importantă este introducerea ideii de vot probabilistic. O asumpție fundamentală a modelului downsian este aceea că toți votanții se prezintă la vot și optează pentru partidul cu poziția cea mai apropiată de poziția proprie, indiferent cât de mare este distanța absolută dintre votant și cel mai apropiat partid. Însă
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe care ar trebui să o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe care ar trebui să o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili să ordoneze
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a alege între două partide care se află de aceeași parte cu el, însă la distanțe diferite de punctul neutru, îl va prefera pe cel mai îndepărtat de punctul neutru, chiar dacă celălalt partid se află mai aproape de poziția votantului. Această asumpție se face în virtutea faptului că un partid care pune mai mult accent pe o anumită politică în alegeri este mai probabil să o promoveze intens în cazul în care este ales decât un partid care îi acordă o importanță redusă
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
formula se reduce la produsul simplu dintre pozițiile agenților. În cazul în care votantul sau partidul se află în punctul neutru, lungimea vectorului respectiv va fi 0 și produsul va fi 0, rezultând o compatibilitate nulă între cei doi. Deși asumpția de bază a modelului direcțional este aceea că votanții se vor orienta spre candidatul care susține cel mai intens sau este cel mai intens împotriva aceluiași aspect ca și ei, totuși alegătorii nu vor empatiza cu poziții radicale, extremiste. Intensitatea
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune se folosește formula de calcul bazată pe dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
plasarea pe axa stânga-dreapta s-a făcut separat pe partide, făcând problematică stabilirea poziției celor două alianțe. O soluție ar fi utilizarea mediei pozițiilor individuale ale partidelor din alianțe, așa cum sunt ele văzute de fiecare votant. Însă această opțiune implică asumpția că o alianță se plasează ideologic la mijlocul distanței dintre partidele care o compun, ceea ce nu este neapărat adevărat. Pentru a evita acest neajuns am ales să renunț la poziționarea idiosincratică a partidelor, în favoarea unei poziții unice pentru fiecare partid, obținută
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a explica și de a propune strategii prin care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, o componentă principală a oricărui model de competiție electorală rămâne modul în care votanții își formează opțiunile electorale. Din acest motiv, utilizând asumpțiile modelelor spațiale, fie acestea de tip downsian, direcțional sau mixt, se poate explica nu doar comportamentul partidelor aflate în competiție, dar și comportamentul electoral al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților utilizând modele spațiale a fost și scopul acestui capitol
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cu privire la efectul identificării votanților cu un partid/o alianță asupra opțiunii de vot. Identificarea cu un partid/o alianță influențează cel mai puternic opțiunea de vot pentru competitorul respectiv. Această concluzie este foarte interesantă, în condițiile în care una dintre asumpțiile modelelor spațiale este aceea că identificarea cu partidele nu există, opțiunea de vot făcându se strict pe criterii legate de poziția partidelor raportată la poziția votanților. Însă acest efect poate fi o consecință a opțiunilor metodologice menționate anterior și, de
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
o teorie a politicii bazată pe asemenea principii nu va fi întâmpinată cu o aprobare unanimă - de fapt, nici o astfel de politică externă. Aceasta deoarece politica și teoria contrazic două tendințe din cultura noastră ce nu se pot reconcilia cu asumpțiile și cu rezultatele unei teorii a politicii raționale și obiective. Prima subevaluează rolul puterii în societate din motive ce țin de experiența și filosofia secolului al XIX-lea; ne vom ocupa mai pe larg de această tendință, ceva mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de analizat, de înțeles și de reformat. Cum a putut mentalitatea modernă să transforme credința în puterea atotcuprinzătoare a științei în forța care controlează politica externă? Din nou, răspunsurile trebuie căutate în premisele generale ale filosofiei raționaliste, aparent verificată în asumpțiile sale universale de experiența internă. Victoria liberalismului în politica internă a dus la o îngustare specifică a sferei politice și la o lărgire corespunzătoare a celei nonpolitice; iar ultima a fost deschisă speculațiilor raționale detașate. Obiectivele care mai înainte fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestora, nici una dintre părți nu este capabilă să verifice presupunerile inițiale de imperialism. Ceea ce a fost la început o percepție mitologică a realității a devenit acum o profeție care se autorealizează: politicile inspirate de teama reciprocă par să confirme corectitudinea asumpțiilor inițiale 22. Problema detectării Concilierea - încercarea de a ajunge la un compromis cu un imperialism nerecunoscut ca atare - și teama care creează imperialismul unde nu exista nici unul sunt cele două răspunsuri greșite, cele două greșeli fatale pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
datorii morale. Ipotetica obligație morală a națiunilor industrializate bogate de a ridica standardele de viață ale națiunilor neindustrializate sărace se fundamentează pe relația cauzală presupusă între politici și înaltele standarde de viață ale primelor și problemele ultimelor. Cu toate acestea, asumpția unei simple legături cauzale este un mit. Colonialiștii, imperialiștii și capitaliștii joacă aici rolul diavolului, sursă a relelor subdezvoltării. Într-adevăr, acest rău are multe cauze, iar colonialismul, imperialismul și capitalismul sunt, în cel mai bun caz, numai câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în mod special, expusă tentației de a uita că orice putere este relativă. Poți crede că superioritatea pe care o deții are o natură absolută, care poate fi pierdută numai din prostie sau neglijență. O politică externă fundamentată pe asemenea asumpții implică mari riscuri, deoarece ignoră faptul că puterea superioară a unei națiuni este doar parțial rezultatul calităților sale, când ea, în parte, este consecința calităților altor națiuni în comparație cu ale sale. Dominația Marii Britanii de la sfârșitul războaielor napoleoniene până la începutul celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inerent mincinoase și predispuse la devierea nemulțumirii interne către expediții externe și război. În consecință, misiunea Statelor Unite este de a sprijini guvernele democratice și de a se opune și reforma guvernele autocratice din întreaga lume. La baza acestei viziuni stă asumpția filosofică, statuată cel mai bine de către Rousseau, că „oamenii” sunt buni și pașnici prin natura lor și astfel controlul democratic al politicii externe duce la relații internaționale decente și pașnice. Astfel, nu se pot întreține relații cu dictatorii, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o normă pe populație. 4.1. BTPAC și consilierea/orientarea profesională Deși aptitudinile nu sunt singurul factor implicat în performanța profesională, șansa de succes a unei persoane este cea mai mare în acele profesii pentru care are aptitudinile necesare. Această asumpție, validată de o cantitate impresionantă de date, a stat la baza stabilirii, pentru fiecare profil ocupațional, a nivelurilor ocupaționale aferente (vezi GATB, O’NET etc.). Practic, fiecare ocupație are un anumit profil aptitudinal, exprimat pe cinci niveluri (1 - foarte slab
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
depinde de o serie de factori, printre care factorii cognitivi (asocierea cu experiențe trecute, evaluarea consecințelor comportamentale etc.) sunt foarte semnificativi. Ipoteza frustrare-agresiune astfel modificată (Berkowitz, 1989) acoperă un teritoriu mai extins din vasta scenă a vieții sociale. Totuși, prin asumpția ei ce leagă evenimentele neplăcute de stările afective negative și, de aici, de agresivitate, ea sugerează că, întrucât asemenea evenimente sunt la tot pasul, predispoziția la violență - dacă nu violența însăși - este o realitate cvasipermanentă (Baron și Byrne, 1991). Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de regulă, out-grup-urile, „ceilalți” mai vulnerabili. 3) Teoria conflictului real, formulată ca atare de R. Levine și T. Campbell (1972), dar avându-și originea în experimentele și elaborările teoretice ale lui M. Sherif și ale colaboratorilor săi (1961), are drept asumpție fundamentală că tensiunile și conflictele de grup se nasc și se mențin din cauze „obiective”, ce țin de competiția pentru resurse și beneficii (teritoriu, hrană, locuri de muncă, avantaje politice etc.). Distorsiunea percepțiilor și prejudecăților intergrupale are ca sursă conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
favorabilă - cazul moldovenilor și ucrainenilor - și, cu cât amenințarea și similaritatea sunt mai mari, cu atât evaluarea după cele patru caracteristici este mai puțin favorabilă - cazul georgienilor. Aceste rezultate nuanțează predicțiile teoriei identității clasice, care, contrazicând la rândul ei unele asumpții ale ipotezei contactului, afirma că, atunci când membrii unui in-group constată anumite similarități cu cei ai out-group-ului, se vor simți lezați în stima de sine și, prin urmare, vor defavoriza și mai mult în aprecieri out-group-ul. Teoria promovată de Henderson-King și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
își schimbă numele în cel actual: Speech Communication Association, instituție al cărei nume ezit să îl traduc. Este cât de poate de vizibilă transformarea, care atestă, prin achiziția termenului de "comunicare", termen care, de la Schramm încoace, era deja "al celorlalți", "asumpția tacită potrivit căreia orientarea științifică domina"22, în fine, în cadrul noului format domeniu. Griffin mai adaugă că, la începutul anilor '60, erau puține departamente de oratorie care conțineau termenul de "comunicare" în titlu. Însă, până la mijlocul decadei următoare, norma se
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care președintele mizează este "aleasă cu înțelepciune dintr-un material cu care orice observator al scenei Americii este familiarizat: ea poate fi (re)duplicată în sute de alte mesaje din istoria recenta a Americii"259. Astfel, remarcă, încă o dată, criticul, asumpțiile lui Nixon cu privire la valori sunt, în aceeași măsură revelatoare, corecte, precum asumpțiile sale cu privire la adevărurile universal acceptate, în baza cărora se pot face - iar Nixon a parcurs acest pas al acțiunii - predicții convingătoare: într-adevăr, dacă trădarea și abandonul (prietenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]