269 matches
-
pe când încercau să pună capăt ciocnirilor iscate în popor. De unde a izbucnit scânteia? Își prinde tâmplele în palme. Abia acum realizează că-i pulsează de durere. S-au certat cumva din nou Pylade și Bathyllus, nebunii ăia de actori, care asurzesc Roma cu vrajba și disputele dintre ei? Scena nu le mai ajunge! Nu, Bathyllus n-a jucat ieri. De unde a pornit răzmerița atunci? Un zgomot surd, amplificat de mii de voci, îi răsună din ce în ce mai clar în urechi, ca un răpăit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se pierd
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce-nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plînsu-și, Că o vrea... spre-a se-nțelege însfîrșit pe sine însuși, Că se sbate ca un sculptor fără brațe și că geme Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme, Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri și cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se. Atunci, țintind cu grijă, Macomber mai trase și el o dată și bivolul se prăbuși-n genunchi. — Bravo, bună treabă, spuse Wilson. I-am aranjat pe toți trei. Macomber era euforic, ca și cum ar fi băut. — De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu avusese nici timpul necesar și nici posibilitatea să-și facă o idee măcar vagă despre planul ei și despre șansele pe care le oferea în cazul unei tentative de fugă. Tras în toate părțile de gloata ce se înghesuia, asurzit de urletele tovarășilor, îi venea tot mai greu să rămână în picioare și stăpân pe nervii lui. Apoi, dintr-o dată, poarta mare se deschise larg și, ca un singur om, masa prizonierilor se aruncă în afară. Sebastianus se trezi în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se duseră cu toții la colibă, își ușurară caii de încărcături, luară cu ei tot ce se putea căra prin apa până la genunchi și sosiră în final la ostrov. Aprinseră focul la adăpostul copacilor și mâncară, înconjurați de întuneric și aproape asurziți de orăcăitul broaștelor. în sfârșit, înveliți în pături, se întinseră care cum putu, pe câte o palmă de loc mai puțin umedă. Lui Maliban îi reveni primul tur de pază. Liniștit, își luă cu el arcul și tolba și merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut chiar să se întoarcă. Ar fi trebuit să facă toate lucrurile acelea, dar se simțea prea obosit, de-a dreptul extenuat. Sprijinindu-se cu coatele pe genunchi, își trecu mâinile prin păr și respiră adânc. Huruitul bătăliei, care îl asurzise aproape pe întreg parcursul acelei zile infernale, îi răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase, se auzeau mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: "Samuele, Samuele!" Și Samuel a răspuns: "Vorbește, căci robul Tău ascultă." 11. Atunci Domnul a zis lui Samuel: "Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi. 13. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Nu mai alergau la fel de repede și nu mai mânuiau armele cu aceeași ușurință. Atacă alt adversar, care încerca să-l lovească cu măciuca de os. Căzu, dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului. Se îndepărtă târâș, apoi se ridică, asurzit de strigătele rănitului care se prăbușea cu tendoanele tăiate. Își reluă cursa, îndreptându-se spre un nou adversar. Ridică scutul, se feri de securea acestuia, împlântă sica, apoi o luă din nou la fugă. Îi făcuse pe barbari să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr cu părul negru și un bărbat corpolent, cu fața roșie, care îi oferi niște peștișori prăjiți. Valerius clătină din cap, asurzit de strigătele pariorilor, și căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase ochii spre Antonius, care stătea în fața lui, la celălalt capăt al mesei. Valerius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umăr, în punctul în care știa că rana nu era gravă, dar era foarte dureroasă. Sângele țâșni. Flamma scoase un strigăt; sângele îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce se va întâmpla cu ea în viitor. Trebuie să se gândească la bani. Ah, Selina. Hai. Spune-mi că nu e așa. Azi-dimineață mi-am frământat creierii ca un nebun, sprijinit de măsuță - mda, din cauza notei de plată supraîncărcate Asurzit de cofeină, mă simțeam exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii. Din întâmplare, telefonul era o vechitură: un exemplar cu disc. Degetele îmi erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a preocupărilor ei constante. Despre petrecerea zilei la moșie ;.vea o impresie de haos și despre mersul plutit al trăsurei largi, pe apele serei cu lună, o impresie de scufundare. Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni, îi asurzise fina ascultare a ininiei, acel ceasornic regulat, neobosit, care lucra în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de operă chineză, la origine o formă de divertisment pentru oamenii de rând. Din când în când, cei bogați cereau să fie executat, „pentru a gusta savoarea locală“. Mi-am amintit că stăteam în primul rând. Urechile începuseră să-mi asurzească de la zgomotul puternic al tobelor. Sunetul bețelor care loveau tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un pic dureroasă frumusețe. Când să treacă un șleau mai adânc și plin de apă tulbure, ea Îl apucase de mână și inima lui Ectoraș o luase razna, i se suise În gât și bătea așa de tare, Încât Îl asurzea și-l Înspăimânta. Apoi, tot ca din Întâmplare, degetele li se Împreunaseră și băiatul știuse dintr-odată că urma s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se hotărâse să se întoarcă acasă atât de neașteptat, în noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el însuși ar fi venit să-l viziteze și să se ocupe de toate aranjamentele. Dar se părea că bătrânul Kumohachi asurzise îngrozitor și nu putea auzi decât jumătate din tot ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de marfă...Cele goale ori au lăsat încărcătura și pleacă după alta ori intră să încarce din magaziile sau pivnițele Chervăsăriei. Ne întâmpină larmă mare...Carele și harabalele hodorogesc îngrozitor, glasul înalt al slujbașilor din Chervăsărie și al cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe care acesta o reprezenta. Orbi, orbi, orbi! Capsomanilor, orbilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Unde era mama ei? Unde era soțul mamei ei? De ce era singură? Cum ajunsese acolo? Tom se oprea după fiecare întrebare, dar din gura lui Lucy nu ieșea nici un singur cuvânt. Timp de câteva clipe, se întrebă dacă nu cumva asurzise, dar apoi a întrebat-o dacă își amintea cine e el, iar fata a înclinat din cap. Tom și-a desfăcut brațele și ea s-a aruncat în îmbrățișarea lui, lipindu-și fruntea de pieptul său și răspunzându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Aș vrea sè prelungesc cât mai mult acest drum înspre stația de autobus, sè mè las îmbètat de sentimentul minunat de pace pe care-l trèiesc, Sè fi murit oare și sè nu-mi fi dat seama încè?! Sè fi asurzit complet, astfel încât nici mècar huruitul infernal al tramvaiului care trece acum pe strada Barițiu sè nu-l mai aud? Lângè o gaurè de canal, un muncitor împunge asfaltul cu picamerul, dar Matei îl privește, fèrè sè distingè nici un zgomot, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu erau vântul în fața căruia să se așeze, nici stelele ce-ar fi putut să-i arate drumul. O mașină a poliției trecu, asurzind noaptea cu sirena ei, și se aruncă sub o bancă, pentru ca apoi să se așeze pe ea și să se concentreze, într-o zadarnică încercare de a-și pune ordine în gânduri și de a reuși să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șoferul s-a aplecat peste scaun și a Început să gesticuleze. Am privit peste umăr, dar nu era nimeni În spatele meu. — Vrei să urci odată În nenorocita asta de mașină? striga el. Bănuiesc că asta spunea, pentru că zgomotul ploii te asurzea. Șoferul era sergentul Hawkins. N-am vrut să par prea dornică de tovărășia lui, așa că am coborât agale scările, În loc să alerg, și m-am udat mai rău decât era nevoie. În timp ce demara, se uită la mine cu dispreț. — Dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]