282 matches
-
înalt. Ca să deschid fereastra, trebuie să folosesc o funie, care, ghinion, se rupe când trag de ea. O înnod și reușesc în cele din urmă să deschid oberlihtul. Aerul este acum ceva mai respirabil, însă zgomotul traficului din stradă mă asurzește. Aș vrea să sper că la noapte străzile vor fi mai liniștite la Sankt-Petersburg. Cada din baie are o culoare vineție, înflorată cu pete mai întunecate - „o plantație de ciupercuțe”, mă gândesc. Fac un duș, dar intru în cadă fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că pe piatră se afla sânge, sângele lui Ruffolo. Deasupra lui, auzi un slab zgomot de pași și se feri instinctiv sub pasarelă. Tocmai când făcu asta, pietrele și cărămizile i se mișcară sub picior, scoțând un sunet care-l asurzi. Se lăsă pe vine, cu spatele lipit de peretele acoperit de alge de la Arsenale. Din nou, auzi zgomotul de pași, acum direct deasupra capului său. Scoase pistolul. — Commissario Brunetti? Panica Îi reveni, Împinsă din spate de vocea aceea familiară. — Vianello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Faci pe deșteptul, târâie-brâu! Îl azvârli pe Hiyoshi În magazie și-i ordonă Onakăi să nu-i dea nimic la cină. Din acel moment și până la lăsarea Întunericului, țipetele lui Hiyoshi se auziră necontenit. Dă-mi drumul! Nebunule! Cap-pătrat! Ați asurzit toți? Dacă nu mă scoateți de-aici, dau foc! Și continuă să plângă, urlând ca un câine, dar, pe la miezul nopții, adormi În sfârșit. Apoi, auzi o voce chemându-l pe nume, de undeva, de lângă capul său: — Hiyoshi, Hiyoshi. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi În apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se Îndepărta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se hotărâse să se Întoarcă acasă atât de neașteptat, În noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el Însuși ar fi venit să-l viziteze și să se ocupe de toate aranjamentele. Dar se părea că bătrânul Kumohachi asurzise Îngrozitor și nu putea auzi decât jumătate din tot ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu Înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că Întrevederea lor era o adevărată vânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu cât schimbările sunt multe și colorate. Poate nu și destul de adânci. Asemeni plantelor care, în condiții de imponderabilitate, nu mai știu să prindă rădăcini. Le lipsește gravitatea! Temele/subiectele se sparg zgomotos, ca artificiile, îți iau ochii și te asurzesc câteva clipe, apoi nu mai rămâne nimic din ele. Își pierd cumva realitatea, par ivite anume din senin numai și numai pentru a deveni nutreț mediatic și a cădea apoi în simpla, joasa anecdotă. Nu chiar hodoronc-tronc, o lectură de
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
1830, fără a arăta pașoptiștilor decît un interes modest. Iar E. Lovinescu rostea, la lecția de inaugurare a unui curs, în 1910, următoarele cuvinte iritate: "Gîndiți-vă, domnilor, la toți Pelimonii, la toți Ariceștii, la atîți alți nenumărați poeți ce au asurzit urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut - ce s-au făcut? cine-i mai citește? cine mai aude de dînșii? S-au șters după cum se șterge o umbră pe zid". Primul care i-a luat estetic "în serios" pe autorii deceniilor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
românesc desigur, băștinașii rămași - câteva mii - vor fi expuși, dimpreună cu obiectele de artizanat pe care le vor produce sub privirile vizitatorilor, mai cu seamă oale și ulcele. Dar dacă toate aceste previziuni sunt simple nerozii smucind mintea unui bucureștean asurzit de uruitul surd, interminabil totuși, al sutelor de mii de automobile în nervos trafic? Traversând în grabă pe acea parte a bulevardului unde nu staționează mașini, pierdut în puhoiul de pietoni ce dau semne a fi fugăriți din urmă, omul
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
Nicolae Manolescu Expresivitatea replicilor din comediile lui Caragiale le asurzește mesajul, scriam înIstoria critică: le știm pe dinafară, le repetăm aproape mecanic, fără să ne mai gândim la ceea ce spun cu adevărat personajele. E de vină și faptul că aparțin de registrul comic. O prejudecată clasicistă ne împiedică să luăm
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
5 puncte-amendă Posesorii ruinelor pe patru roți, adică autovehiculele care, în mers sau staționare, poluează fonic sau emană noxe peste limita admisă, vor fi sancționați cu 4 sau 5 puncte, deopotrivă cu cei din mașina cărora urlă difuzoarele, care ne asurzesc cu claxonul sau al căror autoturism nu e dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii. Există însă o categorie de contravenienți care, pe lângă amendă, vor avea și permisul suspendat 30 de zile. Este vorba de cei care
Agenda2006-12-06-1-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284880_a_286209]
-
din 1921, și e mândru de asta. Terminase abia anul II la Construcții, numai bun de genist. Apoi, acolo, în Basarabia, s-a pregătit conștiincios, a trecut de testele cu explozibili, până când bubuitura și suflul exploziei aproape că l-au asurzit. Camarazii pădurari Urmau să demineze terenul pe care veneau „ai noștri” și să pună mine antitanc și antiinfanterie pentru inamic. Cei 60 de vlăjgani din Bucovina de Nord, toți pădurari, îl priveau zâmbind a neîncredere. Când le-a pus întrebări
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
insă: haine ieftine cumpărate gata. Vorbește o frumoasă românească și se complace în a o vorbi. Se ajută cu gesturi mici, cu mimica, insă exagerat de expresiva, si studiază anticipat efectele. Se mai ajută cu modelații de voce: o coboară asurzind-o tainic, parcă-ar insinua sau o înaltă izbucnitor pe neașteptate...E prea conștient că povestește frumos (ceea ce rămâne însă discutabil)... Într-un cuvânt, o apariție neliniștitoare, amestec ciudat de inspirație și cabotinism" (p. 46). În februarie 1925, Basil îi
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
degetele scriu dar inima mea e o gară cu șinele scoase weekend cu patru pereți cât de lung poate fi și sfârșitul unei săptămâni cât pot dura două zile puse cap la cap dar până și bulevardul din centru a asurzit în acest oraș cu ferestre înțepenite tu însăți parcă ai vorbi prin casă în șoaptă la zeci de blocuri depărtare tot încerc să te cred plecată în alt oraș acum când de fapt timpul este spațiul dintre noi... weekend-ul
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
care-i prisosește zecimalele lor zănatice bîzîitoare cum țînțarii. Desen Puțină atenție și se limpezește conturul altminteri confuz ațos aidoma unei legume bătrîne conturul din care iau naștere lucrurile lucrurile din care luăm naștere noi. Ar trebui Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
cu optimismul obligatoriu. Aceasta este funcția formativă reală a muzicii actuale așa cum o dorește sistemul socio-politic modern. Mi se pare revelator faptul că liniștea este o excepție și a devenit practic un lux. Societatea economiei de piață ține să ne asurzească tocmai pentru că este conștientă de rolul formativ esențial al muzicii. Cetățeanul este bombardat cu spam sonor; în acest fel nu mai are când și cum să gândească, să judece pe cont propriu. În acest context, compozitorul - ideal vorbind - devine un
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
care nu le auzim și pe care doar elefanții,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelor lor grele călcând pe pământ... de la mari depărtări prin junglă. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim, de înalte ce sunt, și care ne asurzesc. în orice caz, neantul un receptacol de fleacuri gălăgioase pe care urechea noastră nu le prinde... E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormală, felului nostru de a fi, de a suporta... Neantul, discurs politic interminabil cu ovații neîntrerupte. Sau îngheț total după
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării de voință, echilibru și stăpânire a ansamblului. Edificarea, ca efort meritoriu, ca emancipare economică a țării se transforma din când în când, printr-o apologie deșănțată, într-un marș de fanfară comunală, asurzind cu sonorități dezacordate, aruncând fapte absolut onorabile în derizoriu. De-a lungul deceniilor, țara a fost temeinic dotată: falangele industriale dădeau oricărui român un legitim sentiment de satisfacție. De asemenea, lăcașele social-culturale, ca și generațiile absorbite de noile licee și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Azi nu mai merge. Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată, orbit de lacrimi, amuțit de frământare, asurzit de profetica-i receptare a tuturor tunetelor și cutremurilor vulcanice care ne încojoară sau care se anunță în viitor, dansează, plânge, îmbrățișează... desgustător! Câteva versuri dintr’una din cele mai celebre poezii ale lui îmi vin în minte (pe care
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
la doctorat... Această banală informație s-a suprapus imaginii rectorului Universității (de stat!) din Craiova și-a unei doamne responsabile cu finanțele din suspomenita instituție. Fără să clipească, fără să le pese de așa-numita „solidaritate socială” cu care ne asurzește Iliescu, om de suflet al oltenilor, respectivii, ca și câțiva profesori aleși pe sprânceană, nu se sfiau să palmeze salarii de peste cincizeci de milioane pe lună, câțiva dintre ei trecând binișor de sută... N-aș avea nimic împotrivă, dac-ar
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
dacă acestea erau cu adevărat versuri bune, deoarece erau prea profund legate de amintirea noastră despre acele timpuri. Noi receptam Manifestul uman ca pe o simfonie a răzmeriței, ca pe o chemare la nesupunere: Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta-s eu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
tot gîndit/ între minciuni bizar întreținute/ crezînd că n-ar fi cu putință/ o catastrofă după catastrofă/ încă un babel îndîrjit/ cînd împrejur potopul cîntărește/ ironic poate/ poate fără păs/ precaritatea turnului/ și ce-mi rămîne în vacarm decît/ să asurzesc/ să nu mai știu nimic/ fără memorie fără reacții/ ca sub anestezie/ vedenii spaime sile mă citesc/ în nesimțire mă răstălmăcesc/ în sărăcia după sărăcie/ în catastrofa după catastrofă/ fals după fals" (m-am tot gîndit m-am tot gîndit
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
mai e spațiul dezolant al exilului, ci loc privilegiat al retragerii și ascunderii. Singurul element nou care apare în Viața sălbatică, fiind absolut remarcabil, este o secvență în care Robinson și Vineri sînt asaltați de papagali vorbitori, care, imitîndu-i, îi asurzesc în vacarmul ecoului propriilor lor spuse. Ca să scape de acest pandemonium, cei doi își inventează un limbaj privat, alcătuit din semne, astfel că papagalii pleacă, nemaiavînd pe cine să imite. Dar și după plecarea lor, Robinson și Vineri își mai
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă// sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]