173 matches
-
reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în Fluxul conștiinței proiectul ascuns al autorului e în cele din urmă descifrat. Și Joyce și Eliot lasă în urma lor frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vedere, lucru care nu-l convinge deloc pe lector. Ca niciodată înainte, lectorul se atașează de un roman al cărui unic erou îi displace profund și a cărui intrigă îl lasă gură cască. Chiar și eroii Fluxului conștiinței erau atașanți, captivau sensibilitatea cititorului. Epoca Desperado creează eroul zădărnicit, furios pe viață, pe autor, pe lector, pe literatură. Lector Autorul Desperado nu știe exact unde va ajunge, eroul e strivit de povara lui mâine (un mâine care nu mai vine), iar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar e inevitabil descoperit și târât afară din ascunzătoare. Ar fi interesant dacă lumea "ar fi o imensă bibliotecă publică, în care n-ar putea nimeni să citească nimic", se gândește Philip. Autobiografia lui Chatterton, narațiune la persoana întâia, e atașantă. Totul plutește într-un abur de superficialitate. Ne simțim în prezența unei maniere molipsitoare (falsul). Charles exclamă, "jumătate din poezia veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
penultimul capitol asistă la moartea Regelui Schilodit, care e chiar tatăl lui, și se întreține (vis în vis) cu Merlin. Fiecare vis începe (tehnică ce ne amintește de Hawksmoor) cu ultimele vorbe ale capitolului anterior. Toate aceste vise sunt derutante, atașante, captivante, ele devenind supapa prin care năvălește lirismul lui Ackroyd. În al doilea capitol, Timothy își descrie copilăria cum o vedea el, ceea ce înseamnă că nu se elucidează misterul, doar ne e relatat. E fericit că nu merge la școala
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
început. Vic e însurat cu Marjorie și are trei copii. S-a născut în 1940, în Rummidge, a devenit inginer și lucrează în prezent ca "Director executiv, J. Pringle & Sons Casting and General Engineering". Lodge reușește să scrie acest roman atașant și proaspăt în tradiția narațiunii la persoana a treia. Nice Work nu e un experiment formal. E relatarea unei experiențe de viață iscusit găsite, dintr-un punct de vedere inteligent, al autorului însuși ceea ce Lodge subliniază prin folosirea propriei voci
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere. Folosește un timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte: "Se face
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al tandreții. Scrie o poezie precisă și bine lucrată, dar tehnica lui ascunde de fapt un miez de căldură umană: Bine ați venit la cireș Așa de ne-echivoc, Așa de plin De
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu atribuite unor măști. Autoprotret între două vârste îl arată pe John Mole după treizeci de ani de căsnicie fericită și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întoarcă și să recitească totul altfel, fiindcă între timp el însuși s-a schimbat și știe mai mult. Ceea ce vrea să spună că dai un sens nou ideii de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și aceleiași experiențe. Propria lui putere de verbalizare ori de a înțelege ce a fost pus în cuvinte e pusă sub semnul întrebării o întrebare cheie și fără răspuns. AG. Nu realizez care ar fi întrebarea de esență
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a știut să anihileze orice complex al incompletei informări, al depărtării de sursele prime și bibliotecile desăvârșite, punându-ne la dispoziție, cu o devoțiune, atenție și ordine greu de egalat, orice precizare necesară. Solicitudinii sale li s-au alăturat generozitatea atașantă a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli ai lui Stig Wikander, Gunilla Gren-Eklund și Bo Utas, moștenitori ai celor două discipline, indologia, respectiv iranistica, pe care Wikander le-a ilustrat ca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
meu după atâția ani. Cămările memoriei Încă din vremea îndepărtată în care i-am fost student, iar mai apoi subaltern la Gazeta literară, Ov. S. Crohmălniceanu m-a impresionat, fermecându-mă prin harul de povestitor, de causeur infatigabil, spiritual și atașant. Din fericire, la el astfel de însușiri nu au rămas, ca la alții, doar ale omului oral, ci au trecut și în ce scria. Mai discret în paginile de critică propriu-zisă și mai vizibil, lucru firesc, în aceste pagini de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Élie ajunge la întâlnire duminică la ora 18.00 fix, comme prévu, și începe prin a-mi spune "Fii binecuvântat, Mirel! M-ai salvat de la păcat, lucram sâmbăta. Părinții mei îți mulțumesc și ei etc." Avea ceva extrem de sincer, de atașant, o responsabilitate asumată a practicii religioase imposibil de găsit la tinerii de vârsta sa. Mai târziu m-a sunat și mama sa, mi-a mulțumit și ea într-o franceză greoaie, pe jumătate spaniolă. După toată această istorie, aș minți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
An toaneta Ralian, sărbătorita mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trândăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp când se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sârguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvânt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întâlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
stabilească de la bun început în ce an sîntem, ce s-a întîmplat și unde au plecat oamenii), fără altă companie în afară de Wall-E, el își asumă un pariu atît de greu încît e obligat să-l facă pe Wall-E cît mai atașant, cît mai repede. După vreun sfert de oră își face apariția și EVE. EVE e o roboțică (pe numele ei întreg, Extraterrestrial Vegetation Evaluator) și, după cum aflăm mai tîrziu, a fost trimisă de urmașii noștri refugiați la bordul unei stații
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
discuta cu el ca cu un profesor de universitate”. Extrem de inteligent, foarte cult, cu o mare putere de muncă, cu un farmec personal irezistibil (sau aproape : unii i au rezistat) : ochii lui albaștri aveau o privire învăluitoare, ușor ironică, deosebit de atașantă. Ceea ce a făcut pentru cultură în cei zece ani de domnie a fost într-adevăr remarcabil, cu o perfectă competență, cu discernământ în alegerea oamenilor (dar numai în acest domeniu). Ei bine, acum, citind cartea lui Mircea Ciobanu, în care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un Mircea Eliade fără susținută activitate publicistică și fără implicare în social. Atitudinea definitorie a lui Mircea Eliade, pe care am numit-o „încercarea înțelegerii”, a rămas constantă în cărțile lui și ei i se datorează caracterul lor atât de atașant și de viu. Dar de specia care o ilustrează cel mai apropriat și pe care el a ilustrat-o superior, anume eseul, Eliade s-a depărtat progresiv. Culegerile în limba franceză pe care le-am menționat ceva mai sus nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în „Cronica” a „fragmentului” intitulat „Interviul”.) Pentru Bălăiță, de pildă, jurnalul, corespondența, amintirile sînt „urme” indezirabile, pe care le-ar vrea oricînd șterse. Punctul meu de vedere e totalmente opus celui al său. Eu le consider utile documentar și mai atașante decît unele opere de așa-zisă ficțiune. După mine, majoritatea celor ce le alcătuiesc au o psihologie normală, sînt deschiși, sinceri, iar nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate, fastidios să recapitulăm din nou condițiile În care și-a scris și publicat Virgil Duda, În România socialistă, cărțile sale „subtil sobre” pe care Paul Georgescu și atâția alți lectori de autoritate le considerau parte dintr-o „operă majoră, atașantă și profund contemporană”. Chiar și un simplificator colaj de titluri ar putea sugera, probabil, universul său romanesc: Anchetatorul apatic-Deruta-Măștile-Războiul amintirilor-Hărțuiala-Oglinda salvată. Cine cunoaște aceste și alte volume nu uită atmosfera, tematica, nici calea de acces narativ, modul deopotrivă acut și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de cînd Montesquieu scria ŤL'Europe est un Etat composé de plusieurs provincesť, - și totuși, mai există oameni care refuză să vadă...". Și cum am putea trece cu vederea o altă opinie a lui N. I. Herescu, mărturisim că cea mai atașantă pentru noi, cea care, în simplitatea-i profundă, ne întărește în nădejdea că din impuritățile atît de adesea repulsive ale ,tranziției" noastre se va decanta și va birui gîndul? Să întoarcem ceasul timpului epocal și să ne întărim moralmente repetînd
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
de cititori și de cunoscătorii Literelor hispane. Dar ciudat om, acest Reverte: după ce i-am citit șase romane, mi-am dat seama cu mirare că la el nu există nici un personaj, dar nici unul, din cele zise “pozitive”, nici unul cu adevărat atașant, pe care eventual să ți-l iei ca model. Nu, toți și toate au câte o hibă, câte ceva nu tocmai îmbietor, dacă nu de-a dreptul reproșabil. Tocmai asta mi-l face mai respectabil pe autor: nu e el omul
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
atât mai convingător, încrederea în oamenii uriașului efort colectiv. Dar „poemul“ nu se oprește numai la atmosfera și la aspectele prezentului, ci înglobează cu aceeași naturalețe și spațiul eroic al trecutului, prin evocarea câtorva din cele mai reprezentative și mai atașante figuri ale istoriei noastre. În acest fel tabloul poetic primește toate dimensiunile ne¬cesare și, fără să aibă caracterul unei fresce sau dinamismul desfășurărilor epopeice, el îți transmite cu limpezime, cu o blândă și fermă forță de penetranță sentimentul plenitudinar
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
de referință este prea mare, în stări de disconfort, durere sau teamă. Se manifestă de asemenea la reuniunea cu persoana de referință. Apropierea scurtă, contactul vizual sau fizic de scurtă durată de persoana de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După aceea copilul se simte în siguranță și de obicei își manifestă curiozitatea(comportament explorator) pentru tot ce îl înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la copii arată cât de important este
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la copii arată cât de important este atașamentul sigur, pentru explorarea lumii înconjurătoare. Acesti doi poli vor sta la baza dezvoltării autonomiei sănatoase a individului. Comportamentul atașant nu rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul dezvoltă un model internalizat de reprezentare (en: inner working model ), o matrice psihică ce va rămăne relativ stabilă de-a lungul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]