155 matches
-
nu le poți pipăi cu buricele degetelor. Dar în timp ce, în cazul ciungilor, handicapul este unul impus dinafară, surzenia interioară ține de automortificare, autosuficiență și duce la sterpețe ori chiar la implozie. Întrucât surzenia interioară înseamnă mai cu seamă indiferență și ataraxie. Vai, prin urmare, de surzii lăuntrici care nu pot auzi cărțile! Și de-abia apoi vai de ciungii care nu pot atinge cărțile, pentru că lucrul acesta le-a fost impus, fără să fi depins de ei! Talentul este o știință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
fericită inserare sau o înțeleaptă reorganizare cu scopul apropierii de adevăr. Elaborarea unei teorii a conștiinței de sine trebuie să izvorască în primul rând dintr-o legitimă reconsiderare a excesului utilitarist al științei. Pe vremea când o noțiune etică precum ataraxia devenea un ideal de viață perfect acoperitor, nu se punea problema unei administrări "tehnicizate" a sectorului sufletesc. În vremea construirii doctrinelor și practicilor orientale, nu exista nici un mijloc de măsurare care să ateste modificările semnificative ale stărilor lăuntrice. Totuși, ghidajul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca să iertăm trebuie să știm pe cine iertăm”. Întrucât tocmai necăința călăilor este unul dintre motivele pentru care condamnarea comunismului devine o chestiune de etică la nivel național. Președintele Traian Băsescu ar trebui să iasă din iritarea sau, poate, din ataraxia sa și să se implice în sancționarea oficială a comunismului. Dar, firește, acest lucru depinde numai și numai de conștiința sa. Un început potrivit ar fi să viziteze Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet, singurul muzeu de acest tip care există
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
dureroase decât cele comise de incendiatorii și torționarii de odinioară. Întrucât nimic nu este mai repugnant decât indiferența față de cărți. Cei care ard, împușcă ori fecalizează cărți sunt niște oameni bolnavi. Dar cei care le distrug încetul cu încetul, din ataraxie și indiferență, sunt cât se poate de normali. Din păcate. BUCUREȘTI FAR WEST Marea armonie Daniel CRISTEA-ENACHE Cu ceva vreme în urmă, mă arătam sceptic la una dintre edițiile Târgului „Gaudeamus“. Văzând atâtea cărți la un loc, și toate decretate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fini, o forță diferită de cea a senzației, ca o condiție sine qua non a libertății sufletești interioare. Ea face parte din morală, al cărei scop principal este să alunge suferința, să creeze un calm sau o liniște interioară denumită ataraxie. Aceasta implică eliberarea de frica celui atotputernic, de suferințele cu finalitate universală. A propos de moarte, Epicur a exprimat și enunțat ideile sale asupra indubitabilității morții, asupra conștientizării acesteia. Aceasta se poate prelungi mental, existența omului poate să dăinuie post
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
domeniului. "Nucleul dur" al filozofiei este alcătuit din termeni de sursă greco-latină, romanică, germanică, sanscrită etc. Se definește prin cel mai înalt grad de specialzare/abstractizare: apriori (a priori expresie latină "ceea ce precedă"), aposteriori (lat. a posteriori "din ceea ce urmează"), ataraxie (gr. a "fără" + "tulburare"), axiologie (gr. axio- "valoare"+ logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Eminescu a vrut să cuprindă întinderea cunoașterii omenești. Cu geniul și cu inimaginabila sa putere de muncă el nu s-a mulțumit să fie poet, prozator, dramaturg, a pătruns în gândirea filozofică, a cercetat istoria, a dezlegat sanscrita, egiptologia și ataraxia greacă dar și economia românească, elementele sociale, exprimate cu atâta dezinvoltură în imensa serie de articole gazetărești. Până a ajunge la cultura universală el s-a hrănit din cultura străbunilor săi. De acest lucru a profitat cu orice prilej, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cînd veneam mai pregătit. Văd eu ce fac! Deocamdată apreciez doar faptul că pentru 8-9 zile voi ieși din cloaca aceasta. N-aș zice că nu citesc. Citesc de-a valma, dar rețin foarte puțin. Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
zile voi ieși din cloaca aceasta. N-aș zice că nu citesc. Citesc de-a valma, dar rețin foarte puțin. Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele. E un personaj și el, pe zi ce trece. Am citit multe în ultima vreme, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
asupra vieții sale. Disprețuind tot ceea ce poate veni din afară 79, adevăratul înțelept devine imun la orice încercare a destinului. Se așteaptă la orice cu un calm imperturbabil. În dialogul De tranquillitate animi, Seneca sintetizează sursa acestui calm, a acestei ataraxii către care tinde filosoful: "Să știi așadar că orice condiție este schimbătoare și că orice i se poate întâmpla unui om ți se poate întâmpla și ție"80. Inorogul pare a fi asimilat perfect această lecție încă de la începuturile vieții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e o teorie ispititoare. Și totuși, ceea ce urmează acestui nobil discurs pare a proveni dintr-o altă mentalitate. Stoicismul se colorează, în partea răsăriteană a Europei, cu nuanțe levantine. Decupat din context, discursul Inorogului pare o mostră de detașare, de ataraxie. Și totuși, ce face el imediat după ce dă glas acestor principii atât de nobile? Ei bine, negociază. Și, trebuie să o spun, se dovedește foarte priceput în această artă. Amintește de ajutorul pe care l-a dat odinioară Crocodilului, pomenește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi dau omului numai ceea ce este bun, raul își are originea, după Democrit, în lipsă de înțelepciune a omului. Prim ceea ce este prea mult în pofte și în plăceri se strica echilibrul sufletesc și el nu-și mai poate păstra "ataraxia", care este o condiție a fericirii adevărate. Numai cunoașterea poate garanta cea mai înaltă mulțumire. Patria înțeleptului este universul. Totuși Democrit pune mare preț pe jertfirea pentru comunitate și pe o conducere de stat bună. Dar fără cumpătare și măsura
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului său. Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: ""Est modus in rebus, sunt certi denique fines,Quos ultra citraque nequit consistere rectum"" "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl țineși nu călca hotarul pus între rău și bine" Cartea Epodelor ("Epodon
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
naturii, care îi va permite înțeleptului să fie fericit. Urmând învățăturile lui Democrit, Epicur propune explicația atomistă a naturii: lumea este compusă din elemente minuscule și indivizibile, atomii. Pentru Epicur, numai această concepție despre natură poate fonda morala autentică, adică ataraxia (în gr., absența tulburării, imperturbabilitate), eliberându-ne de mitologiile populare, de spaimele deșarte și de superstițiile care se alimentează în realitate din ignoranța noastra cu privire la natura lucrurilor. Astfel, dacă zeii sunt indiferenți, nu avem de ce să ne temem de ei
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
contemplativă și virtuoasă. De la Epicur avem exemplul mesei cu pîine si apă. Hedonismul promovat de Epicur, se deosebește de cel al lui Aristip din Cirene. Epicur numeste hedonismul bazat pe plăcerile fizice, promovat de catre Aristip „morala porcului”. El considera ca ataraxia (imperturbabilitatea) poate fi atinsă prin cultivarea placerilor sufletului. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, București, 1979
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii. În sens strict, se referă la o doctrină a lui Epicur și a discipolilor săi (spre exemplu, Lucrețiu), fondată pe baza idealului de înțelepciune potrivit căruia fericirea, adică liniștea sufletului (ataraxia) este scopul moralei; această doctrină ne învață să nu ne fie teamă nici de zei, nici de moarte (conform materialismului) și să căutăm plăcerile simple și naturale ale vieții (conform hedonismului). ul s-a dezvoltat în Antichitate, atât în Grecia
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
iar cosmosul nu este veșnic. În ceea ce îi privește pe zei (și ei materiali), ei există, dar, fericiți și independenți, tot așa cum vor să ajungă și înțelepții, ei se dezinteresează de lume și de lucrurile omenești. Morala În epicurianism, numai ataraxia (în limba greacă «absența tulburării») ca și concepție despre natură poate fonda o morală autentică, eliberându-ne de mitologiile populare, de spaime sau de superstițiile care se alimentează în realitate din ignoranța noastră cu privire la natura lucrurilor. Astfel, dacă zeii sunt
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
este de menționat: Epicureismul, școală filosofică numită astfel după numele filosofului Epicur ("Επικουρος", 341 - 270 î.Chr), fondată de acesta la Atena în jurul anului 306 î.Chr., este axat pe căutarea fericirii și a înțelepciunii, având ca ultim scop atingerea "ataraxiei", o stare de liniște absolută a spiritului. Pentru a evita suferința, trebuie evitate sursele acelor plăceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizează căutarea cu orice preț a plăcerii, cum este de multe ori înțeles în mod
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Ataraxia (din - liniște, calm, seninătate) reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
Ataraxia (din - liniște, calm, seninătate) reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
Ataraxia (din - liniște, calm, seninătate) reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci. Urma să fie atinsă prin suspendarea
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci. Urma să fie atinsă prin suspendarea calmă și cumpănită a judecății ("epoche") privitoare la chestiuni controversabile. Pentru Epicur (341-270 î.e.n.), care a întemeiat în 306 î.e.n.
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
favorizăm (cele naturale și necesare), pe altele trebuie să le admitem (plăceri naturale dar nenecesare), iar pe altele să le evităm (plăceri nenaturale și nenecesare). Numai astfel, considera el, se putea obține acea stare privilegiată, de liniște sufletească netulburată, denumită "ataraxia". Filosofia stoică este o filosofie a omului continuu într-o lume continuă. Nimic nu este mai puternic decât Natura, iar cel înțelept își va realiza natura sa. Potrivit stoicilor, accesul la înțelepciune era condiționat de o adevărată cultură a corpului
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
iar cel înțelept își va realiza natura sa. Potrivit stoicilor, accesul la înțelepciune era condiționat de o adevărată cultură a corpului, mergând de la exerciții de respirație până la reprimări dure. Dorința de stăpânire perfectă a corpului este legată de conceptul de ataraxie, văzută ca absența tulburării, care ar conduce corpul la adevărata sa unitate cu sufletul, care la rândul lui, prin asceză, îl poate face să intre în unitate cu cosmosul. Adevărata înțelepciune constă în a accepta inevitabilul, care, de altminteri, se
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]