249 matches
-
principiu, normă, canon, model, acolo însăși noțiunea de critică literară este luată în deșert. Și dusă într-acolo. În deșert. În fine, în ce-i privește pe mulți scriitori români, pe mine mă miră două lucruri: teama lor (ca și atavică!) de ruși (revine mereu în discuțiile cu ei, mi-o mărturisesc) și spaima ca nu care cumva nu vor nimeri în vreo istorie a literaturii române, din cele multe deja, anunțate cu trâmbițe și surle și care urmează să apară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei și frica. Romanele sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul colectiv. G. CĂLINESCU SCRIERI: Menirea literaturii, București, 1917; Fiori, București, 1918; Stafia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
la cîtă viclenie și minciună, mă tem că un nou război, inevitabil global, ar putea fi și ultimul. Suntem suficient de inconștienți în acest sens. Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a nu ne lăsa să ne sfîșiem atavic între noi. Totul pleacă de la fractura lăuntrică despre care am mai scris și căreia nu i-am găsit rezolvarea, preferînd o exterioritate pragmatică și spectaculară, chiar șocogenă, dar atît de înșelătoare. Sunt mize prea importante în joc pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
regatul norvegian vecin într-o manieră pașnică, bine articulată psihologic și administrativ), el pare să fi cîștigat, în scurt timp, încrederea comunității de supuși. În plus, după o perioadă de criză, noul rege readuce dinamica sistemului și a ierarhiilor sale atavice. În termeni de realpolitik, personajul asigură continuitatea fratelui la conducerea statului, căsă-torindu-se cu soția acestuia și pregătind ascensiunea ulterioară a nepotului Hamlet. Fără nici o îndoială, Shakespeare face din Claudius, în primele scene ale piesei, un erou pozitiv. De aceea, este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de granițe, dar și invers, la stabilirea modului în care relațiile de putere adoptă discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor „Nordului” despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul „natural”, atavic, al popoarelor din „Sud” (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea și caracterul independent, autonom, al bărbatului. Feminismul teoriei critice este
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să explice comportamentul homicidar, unele dintre acestea având, ca autori, personalități celebre ale medicinii, cum au fost: Cesare Lambroso, Enrico Ferri, Jean Pinatel, Alfred Adler, A. Lacassagne și alții. Aceștia și au formulat teoriile bazându-se, fie pe stigmatele anatomice atavice, fie pe structura psihologică și complexul de inferioritate, fie pe eșecul social, alții corelând comportamentul criminal cu prezența „cromozomului criminal” În cariotipul individului. În etapa actuală, teoria multifactorială asupra cauzelor comportamentului homicidar consideră că, la baza acestui comportament, stau atât
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui temerar demers pentru developarea răului atavic...
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
charisma. Trăirea e autentică, emoția e peste pragul obișnuit și senzația participanților e de electrizare a aerului în numele unor valori perene, chiar dacă nici unuia nu-i trece prin minte că se află prins în urzeala mistică a unui ritual de alură atavică. Odată momentul trecut, „mesajul" festivalului se răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc, ci înaintează ghemuit, la înălțimea unui om care se chircește și suferă, vin, din toate neliniștile timpului, în versuri: "Mocirle și bălți și noroiu;/ câtă noapte 'n oase și sânge,/ tresar în
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
iar expresia nu are cum să nu mire cînd e rostită de gura unui savant. Prin ea, Carl Sagan înțelege acea teorie despre univers care nu provine din revelație, așadar sănătoasa și sigura teorie științifică. Restul e repudiat drept foclor atavic ivit din înclinații sentimentale. Ca orice savant respectîndu-și luciditatea critică, Sagan nu dă doi bani pe revelații în genere, cum nici despre filosofi nu are o părere mai bună. În fond, orice filosofie e o religie cu adepți mai puțini
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
scenariu de grup, presară vedetele echipei printre versuri. Între timp, ca și cum simplul entuziasm n-ar fi fost de-ajuns, descoperă, ce spuneam mai sus: că legătura lui cu The Fields of Athenry ar depăși granițele Angliei, fiind, destul de probabil, una atavică. Demersurile lui de a impune noul imn umplu aproape tot restul romanului. Îl fredonează unui puști lovit de o boală gravă, se prezintă cu el în fața liderilor galeriei și acceptă cu stoicism și încredere ironiile acestora. Ultima sa speranță se
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
biruitor cu care era revigorat Goticul german. 6. Muzica de mătase ori de satin a Clasicismului s-a revărsat în valuri de o ateniană simetrie și de o spartană cvadratură, dar și în voaluri iscate din fuziunea particulară a caracterului atavic, primitiv cu cel cult, elevat, a inspirației cu educația, fuziuni ce disimulează sau resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
la Belle Arte, veniți, taman atunci, cu Profu' să picteze ceva pustietate. Un amănunt pare, totuși, să-i dea de gol, deși nu știm cu siguranță că-i așa. Zice-s-ar că, dintre simțurile noastre, mirosul e cel mai atavic. Poate că de-asta, stocate de-un creier mai vechi, amintirile olfactive se șterg cel mai greu. Pentru Klaus, un aproape străin nimerit într-o înscenare pe care nu poate, după datele lui, doar file de corespondență în parte eludată
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va alchemicul ornic când străfulgerate cristalele cântă de la sine putere-n pahare nu-i pe lume o harpă ne-nfrântă de vre-un cântec atavic - îmi pare - pe un braț înfloresc tatuaje un frenetic tangaj mă izbești vino timp într-a oului coajă embrion în delir, vulturește ce clamate silabe vai câte au premers agoniei în fine pe obraz se-nfiripă știute arabescuri vorbind de la
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava lepra zidurilor din nou - București Percep. da. pasul tău vagabond mituit de iluzie - iată - rolele au zăngănit în creierul
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
de lepădătură soarele tău de crepuscul prin toate razele s-a pornit să mă doară interiorul unui cuvânt sau doar umbra peceților care cad - desfoliat trandafir cu cătușe pe fiecare petală nostalgică - (ci adu-mi în cadența ofilirilor și renașterilor atavice bard poezia scrijelată cu briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
oricărui bărbat ajuns în fața ei un profil ascuțit de lup avid, un lup pe al cărui chip se întrezărea o privire fixă de o acuitate hipnotică, ca într-o noapte cu lună plină cînd pornirile licantrope ale oamenilor se dezlănțuiesc atavic. Femeii acesteia, care se străduia atît de mult să-și supravegheze fetița și să-și îndeplinească rolul de mamă, nici nu-i trecea prin cap că lucrul la care se pricepea cel mai bine e să fie pur și simplu
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
al acestui Sens a putut determina convulsiile, coșmarul și frigul care i-au dominat biografia și i-au umplut de promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Mintea și corpul sunt aproape una și aceeași entitate. Dacă mintea noastră este tensionată, corpul nostru va fi în aceeași stare. Ele se comportă la fel. De ce devine corpul nostru tensionat atunci cand mintea este încordata? Răspunsul stă într-un comportament atavic al oricărei ființe umane: atunci când trăim o stare de stres corpul se pregătește pentru atac sau pentru fugă. Acesta este modul nostru multimilenar de a face față la stres (la fel de valabil și în ziua de azi!). Scopul conștientizării nu este
Emoții care ne pot vindeca: Scopul conștientizării () [Corola-journal/Journalistic/65728_a_67053]
-
și mai disperat. Nici măcar nu știa când se întunecase. Nimeri printr-o minune la tanc, lângă care ardea acum vesel un foc într-un coș metalic. Soldații, cu pușca pe spate, își încălzeau mâinile la el. Îl cuprinse o frică atavică și se retrase repede în parcul întunecat, dar mulțumită tancului reuși să-și localizeze blocul - își amintea peisajul de pe geam. Se simți ușurat să se găsească din nou în locuința străină și închise după el ușa cu cheia. Era șase
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]