1,057 matches
-
În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi” de „centru al lumii" numite „mandata ". Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Devenit el Însu?i „model ?i, cu timpul, un mit al spiritualit??îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene Întrucât, În opera marelui artist, „ peisajul nu-i numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z. D.-Bu?ulenga), dar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu decorul ??u tipic", dar ?i „locurile ?i vremurile ideale": elizeul, paradisul terestru, vârsta de aur, al? turi de „puteri ale vie?îi": prietenia, dragostea, caducitatea" teme care, prin faptul c? se refer? la raporturi primordiale ale existen?ei, sunt atemporale. Inc? din Antichitatea târzie Încep s? apar? noi „topoi" care sunt consideră?i „indicii unui climat sufletesc schimbat". Unii dintre cei vechi dispar, locul lor fiind luat dintre noii „topoi", sau sunt supu?i unui proces de reînnoire prin utilizarea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic, atemporal, uitat printre „p? durile de basme", „codri f??? c???tăi" ?i „stânci c?runte", sc?ldat de „izvoare nflorite", de fluvii sclipitoare str?juite de ???rmii pline de flori" atât de frumoase, Încât „par a fi stele topite" adev?rât
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
latin?, a cuvântului « natur? »; [...] Men? inerea cuvântului vechi al?turi de cel nou nu Înseamn? chiar un lux al limbii". (C. Noica) Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În poezia lui Eminescu mai mult
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Upani?ade). Doar magul ?i poetul sunt În poezia eminescian? „f?pturi selenare c?rora lumină lunar? le deschide o trecere c?tre realit??ile invizibile , pe care numai poezia le intuiesc" . Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene Întrucât, În opera marelui artist, „... peisajul nu-i numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poate dobândi, din această perspectivă, nebănuite dimensiuni existențiale: Ne uităm cu uimire la ridurile celor de-o vârstă cu noi; imediat ce rămânem singuri, ne detașăm de propriul trecut ca de un bagaj prea greu și încercăm o senzație de imponderabilitate atemporală. Până într-o zi, când controlorul de bilete ne spune în tramvai, de față cu toată lumea: ŤUnchiule, biletul acesta e greșit perforat. N-aveți cumva prin buzunar un altul?ť" Iată un mod cu totul inedit de a lua act
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
volumul Prima pagină își exprimă opinia și asupra unor aspecte de mai largă anvergură cum ar fi globalizarea și cultura, susținând ideea rezonabilă că "nimeni nu s-a gândit la o pulverizare a spiritului creator național într-un haos cultural atemporal și sfidând spațialitatea". Crede și el că, în timpul comunismului, în ciuda multor conformisme, noi am rezistat, am supraviețuit prin cultură, concept minimalizat sau chiar combătut uneori de spirite excesiv radicale. Piedicile sunt bine cunoscute, în primul rând cenzura și politica restrictivă
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
din Seven - în compania lui Morgan Freeman -, s-a mai apropiat. Ridat, îmbătrînit, extrem de vulnerabil, personajul capătă relieful dorit și asta pentru că regizorul este și un extraodinar portretist: chipul unei bătrîne iese din penumbră punctînd tăcerea printr-o maiestate a atemporalului. Asemeni marilor fotografi, Ińárritu are capacitatea cuprinderii existenței umane în chipul devenit mască. La aceasta se adaugă o cruzime pe care o au uneori povestirile lui Julio Cortázar, iar ea nu este niciodată gratuită, ci face parte din strategia regizorului
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dar ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei picturi este unul incontestabil și de o autoritate copleșitoare. În linii mari, două sînt sursele imaginarului în pictura lui Vladimir Zamfirescu și ele privesc, în aceeași măsură, modele care
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
analiști ai componisticii lui George Enescu. Iată că recentul volum Reflecții despre muzică propune teme la fel de fierbinți ca și primul: polarizarea creației muzicale actuale între individual și general, între periferie și centru, între un spirit al timpului și un spirit atemporal ori portrete schițate unor personalități muzicale și nu numai (Anatol Vieru, Wilhelm G. Berger, György Ligeti, Mihail Andricu, Bela Bartók, Daniel Kientzy, Vasile Băncilă). De altfel, mărturisirile autorului, inserate în Prefața primului volum sunt la fel de elocvente și deconspirante: "am reunit
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
alocuri, seamănă bine cu autorul). El este micul demiurg, deținătorul puterii absolute, care se joacă ironic cu destinul personajelor sale și cu așteptările cititorilor (până aici, nimic nou), dar care ajunge, în cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
lui însuși cu acest prilej a fost un dublu eveniment artistic: deschiderea unei dense expoziții de pictură și grafică, explicit fantaste, prin natura aspirațiilor, și vag retrospective, prin cronologia lucrărilor sau, mai ales, prin succesiunea formelor într-un proiect, altminteri, atemporal, numită Pretexte, la Galeria Luchian 12, și lansarea unei cărți cu textele despre artă scrise de el de-a lungul anilor, Cuvinte pentru ochi, lansată și ea simultan cu expoziția. Textul care urmează, pe care i l-am scris în
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
evenimentelor sonore din perspectiva unei consecuții liniare, ireversibile și ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod ciclic, a cărui istoricitate este evitabilă și, oricum, interpretabilă. Traiectul spiralat, cu neîncetate reveniri asupra lui însuși permite obținerea unei poetici aparent atemporale, tipic contemplativă, mai ales că substanța tematică este îndeajuns de severă și de comprimată pentru a favoriza meditația, interiorizarea. Un alt oratoriu - De profundis pentru solist, cor mixt și orchestră - (lucrare alcătuită din șapte secvențe, din care în concertul cu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și a atemporalului.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
filosofice ale disciplinei, și-a compus o "metodă" în direcție portretistică, neezitînd a convoca între mijloacele sale expresive anecdota, detaliul picant, vorba de duh. Precum precursorii galici, "n-a văzut în omul studiat o simplă abstracție sau o alcătuire estetică atemporală, ci l-a înțeles cu rădăcini în humusul spiritual respectiv, cu înclinări, cu gusturi, cu preferințe ale timpului său, a pătruns atît omul social, cît și pe cel individual, ambianța și unitatea". Pasiunea exactității, cultul documentării, nutrimente ale ambiției de
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul lor de odihnă. Cînd Abuela Irene o pregătește de culcare pe Agustina, aceasta a acceptat deja prezența ei
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
fapt, era posibil ceva inimaginabil: nu călătorisem în trecut, într-o vreme imemorială a dinozaurilor, ci pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că devenise mai plauzibil ca ea să fi fost o ființă a acestor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești solzi erau ceva de moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea mea, și nici eu nu mai credeam în capacitățile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
enunțasem textual această idee, desigur, menționându-mă. Numai că realizatorul sintezei nu a observat acest detaliu...) - încă din perioada când ați elaborat ciclul de compoziție intitulat "Jocuri" v-a preocupat identificarea unor structuri sonore primitive, fundamentale, într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
Numai că realizatorul sintezei nu a observat acest detaliu...) - încă din perioada când ați elaborat ciclul de compoziție intitulat "Jocuri" v-a preocupat identificarea unor structuri sonore primitive, fundamentale, într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în principiu de o muzica ce nu tinde
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
ciclul de compoziție intitulat "Jocuri" v-a preocupat identificarea unor structuri sonore primitive, fundamentale, într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în principiu de o muzica ce nu tinde spre o dezvoltare similară unei drame, ce nu "povestește" ceva - "anecdote" literare sau muzicale - ci
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]